Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Acordarea drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru orele suplimentare prestate

Tematică: Drepturi banesti

Din raportul de expertiză contabilă rezultă, urmare a analizei documentelor societăţii, că activitatea recurentului-reclamant s-a desfăşurat şi în afara programului normal de lucru, în perioada martie 2005-aprilie 2007 lucrând efectiv 491 zile lucrătoare şi 46 zile în afara programului. Pentru cele 46 zile lucrate în zilele de repaos săptămânal recurentul-reclamant trebuia să primească suma de 3489, 2 lei. Deşi expertul reţine o asemenea sumă ca fiind datorată, urmare a drepturilor salariale încasate apreciază că recurentul-reclamant a primit suplimentar suma de 25, 3 lei. Or, din expertiză rezultă că intimata-pârâtă nu a luat în calculul veniturilor valoarea zilelor prestate în zilele de sâmbătă şi duminică. Drept urmare, în mod greşit s-a reţinut că asemenea drepturi salariale au fost încasate, prin efectul compensării lor cu alte sume plătite cu alt titlu. Şi martorii O.N., E.M.O. şi G.O. au confirmat efectuarea orelor suplimentare, peste programul normal de lucru, funcţie de nevoile societăţii. Neindicarea temeiului de drept de către recurent nu constituie un motiv legal de respingere a acestuia, instanţa fiind îndreptăţită a da calificarea juridică corectă, cu atât mai mult cu cât în materia conflictelor de muncă calea de atac a recursului are caracter devolutiv. În ceea ce priveşte cererea recurentului-reclamant de efectuare a unei noi expertize contabile, o asemenea solicitare nu poate fi primită faţă de dispoziţiile art. 305 C. proc. civ. şi ansamblului probator deja administrat cu ocazia judecăţii fondului cauzei.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 387/R din 26 mai 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 98/24.01.2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. (...) a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul D.J.J. în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL G. A fost respinsă cererea de majorare a onorariului de expertiză. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 2883/121/30.03.2007 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul D.J. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 18 963, 7 lei cu titlu de drepturi salariale. În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajat al societăţii pârâte în funcţia de gestionar în perioada 3.06.2004-2.04.2007 şi că în toată perioada nu i s-au acordat drepturile solicitate reprezentând: plata orelor suplimentare, un număr de 900 de ore lucrate sâmbăta, 300 de ore lucrate în timpul nopţii şi un număr de 817 tichete de masă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că: reclamantul a fost angajat în funcţia de gestionar, că programul de lucru se derula în două schimburi, că în zilele de sâmbătă se lucra de la 8-16, 30 cu pauză de masă, doar în U. de dimineaţă, iar în ziua de vineri se acorda repaus săptămân alin. În ceea ce priveşte tichetele de masă, s-a susţinut că au fost primite la valoarea menţionată în contractul individual de muncă, că societatea nu a indexat valoarea tichetelor de masă şi că normele de aplicare ale Legii nr. 142/1998 prevăd doar o limită maximă pe care o poate acorda angajatorul.
A fost administrată proba cu înscrisuri şi expertiză. La dosar au fost depuse: contract individual de muncă, contract colectiv de muncă, decizii, fişa postului, foi colective de prezenţă, facturi fiscale, foi de parcurs, alte înscrisuri. Au fost audiaţi martorii: G.O., E.M.O., propuşi de reclamant şi O.N. şi D.E., propuşi de pârâtă. A fost efectuată o expertiză contabilă.
Analizând materialul probator administrat, instanţa a reţinut următoarele:
În baza contractului individual de muncă, reclamantul a fost angajat la SC B. SRL G, în funcţia de gestionar. În ceea ce priveşte orele lucrate suplimentar, orele lucrate sâmbăta şi duminica sau în timpul nopţii, proba testimonială a reliefat două aspecte: pe de o parte, martorii propuşi de reclamant, foşti salariaţi ai societăţii, G.O., E.M.O., au confirmat susţinerile reclamantului, în sensul că se lucra după program, unele ore chiar în timpul nopţii, că se lucra sâmbata. Nici unul din martori nu a putut preciza numărul de ore suplimentare lucrate de reclamant. Pe de altă parte, martorii propuşi de pârâtă, actuali angajaţi ai societăţii, O.N. şi D.E. au precizat că numărul de ore lucrate suplimentar sunt întotdeauna compensate prin ore libere. Susţinerile acestor din urmă martori sunt confirmate prin înscrisuri, respectiv foi de pontaj( unele întocmite chiar de reclamant ), adresa de stabilire a programului şi de proba cu expertiză contabilă . Rezultă din aceste probe că atunci când reclamantul a lucrat peste program sau în zilele de sâmbătă, aceste ore au fost compensate cu ore libere plătite. În aceste condiţii, instanţa apreciază că depoziţiile martorilor propuşi de reclamant sunt subiective şi urmează a fi înlăturate.
Codul Muncii reglementează situaţia muncii suplimentare.
Potrivit. art. 117, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109, este considerată muncă suplimentară. art. 119 din cod prevede că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
Dacă acest lucru nu este posibil, salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Rezultă că regula este în sensul că orele suplimentare se compensează prin ore libere plătite, şi numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, acestea se compensează în bani, în condiţiile reglementate de art. 120 Codul muncii: în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Din depoziţiile martorilor coroborate cu înscrisuri, rezultă că orele efectuate suplimentar au fost compensate cu ore libere. Mai mult, nu există nicio cerere semnată de reclamant prin care să solicite, motivat, plata unor ore suplimentare, care să servească drept indiciu al efectuării orelor şi neplăţii acestora.
Referitor la orele lucrate sâmbăta, în art. 132 se prevede:
(1) S. săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
Din conţinutul expertizei (f 153), rezultă că în perioada analizată reclamantul a prestat un număr de 46 zile în zilele de repaus săptămânal, că în actele contabile nu s-a evidenţiat sporul cuvenit pentru aceste ore, dar în urma calculului efectuat, aplicând un spor de 100% rezultă că, per total, reclamantul a încasat bani şi pentru aceste zile.
Reclamantul a solicitat şi acordarea unui spor pentru orele lucrate în timpul nopţii, dar înscrisurile depuse şi expertiza nu au confirmat prestarea acestor ore. Foile de parcurs depuse la solicitarea reclamantului fac dovada activităţii zilnice a unui autoturism şi a conducătorului acestuia, nu şi a reclamantului, care îndeplinea funcţia de gestionar.
Un alt capăt de cerere a vizat acordarea unor tichete de masă. În soluţionarea acestui capăt de cerere trebuie pornit de la ideea ca Legea 142/1998 instituie doar o posibilitate, şi nu o obligaţie în sarcina angajatorului de a acorda tichete de masă, precum şi numărul acestora. Din conţinutul contractului individual de muncă al reclamantului rezultă că angajatorul s-a obligat să acorde tichete de masă în valoare de 58 000 lei/ zi lucrătoare. Tinând seama că majorările ulterioare ale valorii unui tichet de masă, prin hotărâre a guvernului nu sunt obligatorii pentru angajatori, persoane juridice de drept privat, cu capital integral privat, şi că nu au fost încheiate acte adiţionale la contractul individual de muncă de mărire a valorii unui tichet, rezultă că angajatorul datora tichete de masă la valoarea menţionată în contractul individual de muncă . din conţinutul expertizei, rezultă că suma astfel rezultată a fost încasată de reclamant şi nu i se cuvine nicio sumă suplimentară.
În ceea ce priveşte cererea de majorare a onorariului pentru expertiză, având în vedere complexitatea lucrării şi onorariul stabilit iniţial şi achitat, instanţa a apreciat că nu este justificată.
În baza art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârât, reprezentând onorariu pentru expertiză.
Împotriva sentinţei civile a declarat recurs reclamantul D.J. considerând-o nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
Pentru perioada iunie 2004-februarie 2005 angajatorul nu a întocmit fişe de pontaje lunare pe baza pontajelor zilnice predate conducerii de către gestionari, aceştia fiind conducătorii locurilor de muncă iar pentru perioada martie 2005-martie 2007 s-a dovedit că s-au lucrat 46 zile în afara programului normal de muncă, 40 zile sâmbătă şi 4 zile în zilele de duminică.
A considerat dovedită cu martorii audiaţi în cauză efectuarea orelor în afara programului normal de muncă iar concluziile expertului contabil s-au bazat doar pe susţinerile angajatorului, foile de pontaj şi statele de plată depuse în instanţă.
A criticat faptul că instanţa de fond a procedat nelegal, luând în considerare rezultatele expertizei contabile privind venitul mai mare cuvenit şi în care ar fi incluse toate orele suplimentare pe perioada iunie 2004-aprilie 2007.
S-a făcut compensarea între venitul considerat suplimentar şi cel care trebuia achitat pentru întreaga perioadă conform orelor suplimentare şi zilelor lucrate în perioada de repaos săptămânal sau de sărbători legale.
Programul de lucru cuprinzând ziua de vineri ca fiind liberă a început să fie aplicat din luna ianuarie 2007 iar fişele de pontaj nu au mai înregistrat orele lucrate ci doar prezenţa salariatului.
A solicitat efectuarea unei noi expertize cu luarea în considerare a pontajelor oficiale comunicate ITM şi justificarea sumelor reţinute ca reprezentând venit cuvenit, considerând că angajatorul nu a probat faptul că pentru munca suplimentară i-au plătit ore suplimentare sau acordat zile libere.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimata-pârâtă SC B. SRL G a solicitat respingerea recursului nefiind indicat temeiul de drept al acestuia considerând expertiza contabilă întocmită la fond ca fiind corect administrată. S-a opus efectuării unei noi expertize solicitând respingerea ca inadmisibilă a unei asemenea solicitări a recurentului-reclamant.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor de recurs invocate şi dispoziţiilor legale incidente în materie cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă recurentul-reclamant D.J. a solicitat obligarea intimatei-pârâte SC B. SRL G la plata sumei de 18.963, 7 lei cu titlu de drepturi salariale reprezentând munca suplimentară (8437, 5 lei), tichete de masă (5719 lei), ore de noapte (2242 lei), bonuri de masă (262, 5 lei), munca prestată în zilele de sărbători legale (335 lei).
Potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească. Cu titlu special, în materia conflictelor de muncă, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare (art. 287 Codul muncii).
În speţă, la fondul cauzei au fost administrate mijloace de probă constând în înscrisuri (contract individual de muncă, facturi fiscale, foi de pontaj, foi de prezenţă colectivă, borderouri), declaraţiile martorilor O.N., E.M.O., G.O., D.E., expertiză contabilă judiciară. Este atributul instanţei de judecată să aprecieze asupra acestor mijloace de probă, cu îndatorirea de a stărui pentru aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Sub acest aspect, curtea reţine caracterul netemeinic al sentinţei civile recurate, pentru următoarele considerente:
Aprecierea probelor se realizează prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul procesului, scopul acestora fiind de a lămuri instanţa asupra situaţiei de fapt şi conţinutului raporturilor juridice dintre părţi.
În speţă, recurentul-reclamant D.J.J. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul intimatei-pârâte SC B. SRL G începând cu data de 3.06.2004 în funcţia de gestionar depozit.
Din raportul de expertiză contabilă rezultă, urmare a analizei documentelor societăţii, că activitatea recurentului-reclamant s-a desfăşurat şi în afara programului normal de lucru, în perioada martie 2005-aprilie 2007 lucrând efectiv 491 zile lucrătoare şi 46 zile în afara programului.
Pentru cele 46 zile lucrate în zilele de repaos săptămânal recurentul-reclamant trebuia să primească suma de 3489, 2 lei. Deşi expertul reţine o asemenea sumă ca fiind datorată, urmare a drepturilor salariale încasate apreciază că recurentul-reclamant a primit suplimentar suma de 25, 3 lei. Or, din expertiză rezultă că intimata-pârâtă nu a luat în calculul veniturilor valoarea zilelor prestate în zilele de sâmbătă şi duminică. Drept urmare, în mod greşit s-a reţinut că asemenea drepturi salariale au fost încasate, prin efectul compensării lor cu alte sume plătite cu alt titlu. Şi martorii O.N., E.M.O. şi G.O. au confirmat efectuarea orelor suplimentare, peste programul normal de lucru, funcţie de nevoile societăţii.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., în referire la art. 3041 C. proc. civ., urmează să fie admis recursul astfel cum a fost formulat de reclamantul D.J.J.
(...) fi modificată în parte sentinţa civilă nr. 98/24.01.2008 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
(...) fi admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul D.J.J.
(...) fi obligată pârâta SC B. SRL G să plătească reclamantului D.J. suma de 3489, 2 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite pentru orele suplimentare, în sumă brută.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile recurate.
(...) fi înlăturată menţiunea privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
Neindicarea temeiului de drept de către recurent nu constituie un motiv legal de respingere a acestuia, instanţa fiind îndreptăţită a da calificarea juridică corectă, cu atât mai mult cu cât în materia conflictelor de muncă calea de atac a recursului are caracter devolutiv.
În ceea ce priveşte cererea recurentului-reclamant de efectuare a unei noi expertize contabile, o asemenea solicitare nu poate fi primită faţă de dispoziţiile art. 305 C. proc. civ. şi ansamblului probator deja administrat cu ocazia judecăţii fondului cauzei.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. care constituie obligaţia plăţii cheltuielilor de judecată în sarcina părţii căzute în pretenţii.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner