Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Admiterea excepţiei tardivităţii aplicării sancţiunii. Achitarea contestatorului a drepturilor salariale aferente celor 5 zile în care a avut suspendat contractul individual de muncă, în baza deciziei anulate, indexate şi reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective

Tematică: Drepturi banesti

Aşa cum corect a reţinut şi tribunalul, conform art. 268 (1) Codul Muncii angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei. Din punct de vedere al naturii juridice, termenul de 30 zile este un termen de prescripţie şi începe să curgă de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică a luat cunoştinţă de săvârşirea abaterii printr-o notă de constatare, referat ori proces –verb alin. Or, în cauză, raportul de cercetare privind abaterea disciplinară imputată contestatorului a fost înregistrat la E. I la data de 30.10.2007, dată la care toate persoanele îndreptăţite să dispună aplicarea sancţiunii au luat cunoştinţă de conţinutul abaterii. Ca atare, nu se poate susţine că acest raport a fost semnat la data de 14.12.2007 de conducătorul unităţii atât timp cât semnătura directorului S.I. nu se află sub această dată, ci alăturat datei de 30.10.2007. Mai mult, toată procedura cercetării prealabile s-a desfăşurat cu mult înainte de luna decembrie 2007, iar la data de 30.10.2007 şeful de depou a propus şi suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului pe o perioadă de 5 zile.
(Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 387 din 13 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 245 /20.02.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost admisă excepţia tardivităţii aplicării sancţiunii, invocată de contestator, a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul H. E. în contradictoriu cu intimata T. Călători S.A. B – Regionala de Transport Feroviar de Călători I. – şi s-a dispus anularea deciziei nr. 601/2/470/14.12.2007 emisă de intimată. A fost obligată intimata să achite contestatorului drepturile salariale aferente celor 5 (cinci) zile în care a avut suspendat contractul individual de muncă în baza deciziei nr. 601/2/470/14.12.2007, indexate şi reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. A fost respinsă cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat că este întemeiată excepţia tardivităţii aplicării sancţiunii reţinând că, prin decizia nr. 601/2/470/14.12.2007 emisă de intimata T. Călători S.A. B – Regionala de Transport Feroviar de Călători I – s-a dispus sancţionarea disciplinară a contestatorului cu suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de 5 zile, în temeiul disp. art. 264 alin. (1) lit. b) Codul Muncii. S-a reţinut prin această decizie că în data de 21.08.2007 s-a constatat un supraconsum de combustibil de 155 kg la locomotiva DA 877 la trenurile (...)/5538 de pe secţia E.-F.-P, locomotivă deservită de contestator.
Potrivit disp. art. 268 alin. (1) Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei. Or, în speţă, raportul de cercetare privind abaterea disciplinară săvârşită de contestator în data de 25.08.2007, a fost întocmit la data de 30.10.2007 şi înregistrat la E. I sub nr. 7.1/751/30.10.2007. De asemenea, acest raport este semnat de directorul S. I şi avizat de şeful divizie exploatare, de şeful depou şi de oficiul juridic. În consecinţă, instanţa reţine că existenţa unui supraconsum de combustibil la locomotiva deservită de contestator a fost adusă la cunoştinţa persoanelor îndreptăţite să dispună aplicarea sancţiunii disciplinare la data de 30.10.2007. De altfel, şi din nota explicativă rezultă că şeful de depou a dispus la data de 30.10.2007 aplicarea sancţiunii suspendării contractului de muncă pe o perioadă de 5 zile. Potrivit disp. art. 268 alin. (1) Codul muncii, intimata avea obligaţia de a emite decizia de sancţionare în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii. Astfel, în cauză, termenul de 30 de zile a început să curgă de la data de 30.10.2007, data întocmirii şi semnării raportului de cercetare.
Având în vedere faptul că decizia de sancţionare a fost emisă la data de 14.12.2007, precum şi disp. art. 268 alin. (1) Codul muncii, instanţa de fond a constatat că este întemeiată excepţia tardivităţii emiterii deciziei, decizia de sancţionare disciplinară a contestatorului nr. 601/2/478/14.12.2007 fiind emisă peste termenul de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile legale susmenţionate.
Cât priveşte susţinerile intimatei referitoare la faptul că raportul de cercetare a fost semnat la data de 14.12.2007, instanţa a reţinut că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, faptul că pe raportul de cercetare sunt menţionate numărul şi data deciziei de sancţionare nu conduce la concluzia că fapta contestatorului a fost adusă la cunoştinţa conducerii intimatei la data de 14.12.2007. Raportul de cercetare a fost întocmit la data de 30.10.2007 şi a fost semnat de directorul S. şi de şeful de depou, fiind înregistrat la E.I sub nr. 7.1/751/30.10.2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.N.T.F.C. CFR Călători SA B – Regionala de Transport Feroviar Călători I. – susţinând că în mod greşit s-a admis excepţia de tardivitate a aplicării sancţiunii întrucât decizia de sancţionare a fost emisă în termenul legal de 30 zile de la data luării la cunoştinţă a conducătorului unităţii, fiind semnată la data de 14.12.2007, aşa cum reiese şi din viza raportului de cercetare a Serviciului de Resurse Umane a S. I, care poartă aceeaşi dată.
În drept recursul nu a fost motivat, însă critica formulată poate fi încadrată în disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimatul nu a depus întâmpinare. În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat. Astfel, aşa cum corect a reţinut şi tribunalul, conform art. 268 (1) Codul Muncii angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Din punct de vedere al naturii juridice, termenul de 30 zile este un termen de prescripţie şi începe să curgă de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică a luat cunoştinţă de săvârşirea abaterii printr-o notă de constatare, referat ori proces –verb alin. Or, în cauză, raportul de cercetare privind abaterea disciplinară imputată contestatorului a fost înregistrat la E. I la data de 30.10.2007, dată la care toate persoanele îndreptăţite să dispună aplicarea sancţiunii au luat cunoştinţă de conţinutul abaterii.
Ca atare, nu se poate susţine că acest raport a fost semnat la data de 14.12.2007 de conducătorul unităţii atât timp cât semnătura directorului S.I. nu se află sub această dată, ci alăturat datei de 30.10.2007. Mai mult, toată procedura cercetării prealabile s-a desfăşurat cu mult înainte de luna decembrie 2007, iar la data de 30.10.2007 şeful de depou a propus şi suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului pe o perioadă de 5 zile.
Faţă de cele reţinute, Curtea constată că sentinţa Tribunalului Iaşi este legală şi temeinică şi, în baza disp. art. 312 (1) C. proc. civ., va respinge recursul şi va menţine hotărârea primei instanţe. În temeiul disp. art. 274 C. proc. civ, recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatului şi cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner