Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs

Tematică: Contestatie decizie concediere

În conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Codul Muncii, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere. Pe de altă parte, angajatorul nu a făcut dovada că în situaţia concedierii prevăzute de art. 61 lit. d) Codul Muncii, a respectat art. 64 alin. (1) şi 74 alin. (1) lit. d) Codul Muncii respectiv i-a propus angajatorului locuri de muncă vacante în unitate comparabile cu pregătirea profesională dovedită.
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 428/M din 22 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 413/22.02.2007, Tribunalul Braşov a dispus următoarele:
A admis contestaţia formulată de contestatorul H.U., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Judeţean B. A constatat nulă Dispoziţia nr. 457 din data de 29.10.2007, privind încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, emisă de intimat. A obligat intimatul să-l reintegreze pe contestator în funcţia deţinută anterior concedierii sale. A obligat intimatul să achite contestatorului drepturile salariale de care ar fi beneficiat acesta, începând cu data de 01.11.2007 şi până la data reintegrării efective.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr(...) contestatorul H. U. a cerut în contradictoriu cu intimatul Consiliul Judeţean B:
- anularea dispoziţiei nr. 457/29.10.2007 emisă de intimat prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 01.11.2007;
- reintegrarea contestatorului la locul de muncă cu plata retroactivă a sumelor datorate cu titlu de salariu.
Prin decizia contestată, nr. 457/29.10.2007 emisă de intimat s-a dispus că începând cu data de 01.11.2007, încetează contractul individual de muncă al contestatorului, secretar la „Secretariat Vicepreşedinte” din cadrul Direcţiei Economice.
Din motivarea deciziei rezultă că la baza emiterii acesteia s-a aflat referatul nr. 8418/24.10.2007 întocmit de Direcţia Coordonare, Integrare Europeană-Serviciul Resurse Umane, Strategii de Informatizare prin care se propune încetarea contractului de muncă al contestatorului, secretar la „Secretariat Vicepreşedinte” din cadrul Direcţiei Economice, începând cu data de 01.11.2007, urmare a obţinerii unui punctaj la evaluarea performanţelor profesionale individuale, punctaj care nu corespunde sub raport profesional cerinţelor postului.
Referatul nr. 8418/24.10.2007 întocmit de Direcţia Coordonare, Integrare Europeană-Serviciul Resurse Umane,Strategii de Informare,în baza căruia s-a luat măsura încetării contractului individual de muncă al contestatorului nu a fost depus la dosar de intimat pentru că instanţa să verifice dacă acesta din urmă a fost convocat la cercetarea disciplinară.
Analizând dispoziţia contestată, instanţa a constatat că aceasta nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute, sub sancţiunea nulităţii absolute, de art. 268 alin. (2) din Codul Muncii, ca de exemplu: precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267, alin. (3) nu a fost efectuată cercetarea.
Apărarea intimatului în conformitate cu care contestatorul nu corespunde profesional pentru perioada 1 ianuarie 2007 până la 1 octombrie 2007, conform fişei de evaluare de la dosar, nedatată, nu poate fi primită, avându-se în vedere că nu rezultă din actele depuse la dosar la dosar dacă s-au respectat dispoziţiile Regulamentului Intern la întocmirea acestei fişe.
În conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Codul Muncii, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen, motivat Consiliul Judeţean B invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentinţa este criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
1. Se susţine că instanţa nu a analizat apărarea recurentei la fond prin care s-a învederat faptul că „pentru personalul angajat în structurile administraţiei publice locale evaluarea performanţelor profesionale individuale se face în conformitate cu prevederile I. nr. 775/1998 art. 12 lit. a).
2. Instanţa de fond a apreciat greşit că într-o asemenea situaţie este obligatorie efectuarea cercetării prealabile, deşi potrivit art. 63 alin. (1) Codul Muncii procedura cercetării prealabile pentru concedierea salariatului care nu corespunde profesional este întocmită cu procedura de evaluare.
Analizând sentinţa în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dar şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., instanţa constată că este legală şi temeinică.
Contestatorului, în baza dispoziţiilor 457/2007 i s-a desfăcut contractul de muncă pentru necorespundere profesională pentru considerentul că, la evaluarea performanţelor profesionale a obţinut un punctaj care nu corespunde cerinţelor postului.
Din conţinutul deciziei de sancţionare nu rezultă că pentru evaluare recurentul Consiliul Judeţean B a respectat anumite criterii de evaluare, respectiv „o procedură de evaluare stabilită prin contractul colectiv de mucnă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură de activitate aplicabil, precum şi prin regulament intern” [art. 63 alin. (2) Codul Muncii].
Îndeplinirea acestor condiţii de către recurent nu s-a dovedit. Faptul că la instanţa de fond intimatul Consiliul Judeţean B a prezentat fişa de evaluare a contestatorului şi a fost invocată I. 775/1998 privind aprobarea metodologiei de aplicare a criteriilor de stabilire a normelor de evaluare a performanţelor profesionale individuale pentru personalul angajat în structurile administraţiei publice locale, nu suplineşte viciile deciziei de încetare a contractului de muncă.
În conţinutul acesteia neputându-se identifica criteriile de evaluare aplicate contestatorului pentru că instanţa să poată face o judecată asupra legalităţii deciziei contestată.
Instanţa de fond a reţinut corect în baza art. 77 Codul Muncii: „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt şi de drept decât cele precizate în decizia de concediere”. În speţă, dispoziţiile I. 775/1998, nu pot fi reţinute că aplicate procedurii de desfacere a contractului de muncă, deoarece au fost invocate pentru prima dată la instanţa de fond, neexistând nicio menţiune că s-au avut în vedere la emiterea dispoziţiei contestate.
Pe de altă parte, angajatorul nu a făcut dovada că în situaţia concedierii prevăzute de art. 61 lit. d) Codul Muncii, a respectat art. 64 alin. (1) şi 74 alin. (1) lit. d) Codul Muncii respectiv i-a propus angajatorului locuri de muncă vacante în unitate comparabile cu pregătirea profesională dovedită.
Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază recursul netemeinic şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge. Intimatul-contestator nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner