Prin sentinţa civilă nr. 101/2008, Tribunalul Covasna a respins contestaţia formulată, ulterior precizată de contestatoarea E.B. în contradictoriu cu intimata S.C. T. PRO INSTALAŢII S.R.L., privind constatarea nulităţii absolute în principal şi anularea în subsidiar a Deciziei nr. 3781/1.10.2007 de desfacere a contractului individual de muncă, emisă de intimată. A obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei, reprezentând onorariu avocat. A respins plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1100 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, sentinţă a reţinut următoarele :
Prin contestaţia înregistrată şi precizată contestatoarea E. B. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. T. PRO INSTALAŢII S.R.L. din C-N constatarea nulităţii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 3781/1.10.2007 emisă de intimata, iar în subsidiar anularea acesteia ca netemeinică şi nelegală şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri începând cu data desfacerii contractului individual de muncă, până la rămânerea irevocabilă a sentinţei, cu dobânzile legale aferente şi cheltuieli de judecată.
Prin Precizarea de la fila 97 aflată la dosarul cauzei contestatoarea şi-a cuantificat drepturile salariale solicitate, aferente perioadei 1.10.2007-15.01.2008 la suma de 2.898 lei potrivit art. 112 al. 3 Cod procedură civilă
Contestatoarea a fost sancţionată disciplinar prin decizia cu nr. 3781/01.10.2007 pe motiv că a părăsit nejustificat locul de muncă în data de 30.08.2007 fără a aduce la cunoştinţa şefului ierarhic acest lucru, precum şi a motivul plecării din unitate.
În decizie s-a mai reţinut că nici în zilele care au urmat contestatoarea nu s-a mai prezentat la muncă şi nici nu a anunţat motivul absenţelor. Temeiul de drept al sancţiunii disciplinare este art. 61 lit. a), raportat la art. 264 alin. (1) lit. f), coroborat cu art. 266 C.m. şi art. 58 din CCM, precum şi art. 73 pct. 6 din R.O.I.
Contestatoarea se apără şi susţine că nu a primit convocatorul pentru efectuarea cercetării prealabile dar din interogatoriul care s-a luat contestatoarei aflat la fila 85 reiese că la adresa de domiciliu locuieşte împreună cu părinţii, şi prin urmare chiar dacă factorul poştal nu a găsit pe nimeni acasă la data şi ora când s-a prezentat, la adresa menţionată de societate pe plic, fiind vorba de o scrisoare recomandată, acesta a lăsat un mandat prin care persoana care trebuia să primească plicul era invitată între anumite ore la sediul oficiului poştal în raza căreia domiciliază ca să ridice scrisoarea.
Decizia contestată a fost comunicată pe aceiaşi adresă din Sf. G. (fila 38) ca şi scrisoarea recomandată prin care i se solicita contestatoarei să se prezinte la sediul societăţii pentru efectuarea cercetării prealabile (fila 30), fiind primită de mama contestatoarei, astfel că nu se poate susţine că nici-un membru ala familiei nu a fost acasă sau nu a ştiut de convocarea respectivă, doar că nu s-a dorit a se intra în posesia acesteia, între părţi purtându-se mai multe litigii, care cu timpul au condus la o stare de animozitate între părţi, motiv pentru care prin prezenta contestaţie nu se mai solicită reintegrarea în muncă datorită faptului că nu se mai doreşte de către contestatoare continuarea raporturilor de muncă cu intimata.
Potrivit art. 61 alin. (1) lit. a) C.m., angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în situaţia în care a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, ori la cele stabilite prin contract individual de muncă, C.C.M, sau regulament de ordine interioară.
Instanţa a apreciat că faptele comise de către contestatore sunt comise cu vinovăţie, sunt în legătură cu disciplina muncii, motiv pentru care decizia de sancţionare este temeinică şi legală sens în care a respins contestaţia formulată şi precizată ca netemeinică şi în baza art. 274 C. proc. civ. a obligat contestatoarea la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
În baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. tribunalul nu a acordat restul cheltuielilor de judecată solicitate de către intimată pe considerentul că sunt exagerat de mari, ţinând cont că societatea nu s-a mărginit în raport de pricina dedusă judecăţii să angajeze doar un singur apărător, ci mai mulţi, ţinând cont totodată şi de complexitatea cauzei.
Împotriva sentinţei a formulat recurs în termen societatea pârâtă, (...) T. Pro Instalaţii SRL C, în termen, motivat. În motivele de recurs este criticată sentinţa pentru neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată la fond .
Reducerea cheltuielilor de judecată s-a făcut în mod arbitrar. Chiar dacă societatea a angajat consecutiv doi avocaţi în cauză, aceştia au îndeplinit fiecare acte procedurale, au avut încheiate contracte de asistenţă distincte, iar pentru reducerea onorariului de avocat în sumă totală de 1700 lei nu mai există criteriul la care s-a raportat instanţa : „ U. onorariilor minimale” prevăzut de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., a fost desfiinţat de Uniunea Naţională a Barourilor din România .
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul acordării în întregime a cheltuielilor de judecată avansate la judecata în fond a cauzei. S-au solicitat şi cheltuieli avansate în recurs.
Reclamanta a formulat în 16.04.2008 în recurs o cerere prin care declară recurs împotriva sentinţei de fond şi solicită repunerea în termenul de recurs susţinând că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa să să declare recursul în termen, fără a arăta, însă, aceste motive care au împiedicat-o să înregistreze în termen recursul pentru ca instanţa să poată face aplicarea art. 103 C. proc. civ.
Faţă de această cerere, instanţa reţine următoarele:
Această cerere a fost formulată după formularea întâmpinării la recursul pârâtei, fapt ce denotă că recurenta reclamantă cunoştea dispoziţiile sentinţei de fond şi, dacă ar fi fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa să să declare recursul în termen, ar fi putut să dovedească acest aspect la prima zi de înfăţişare, respectiv la termenul din 16.04.2008 când a formulat şi întâmpinarea .
Chiar dacă a formulat cererea de repunere în termenul de declarare a recursului în 16.04.2008, nu arată motivele de împiedicare astfel că instanţa nu poate face aplicarea art. 103 Cod procedură civilă.
Prin urmare, cererea de repunere în termen va fi respinsă şi pe cale de consecinţă şi cererea de recurs va fi respinsă ca tardiv formulată, excepţia tardivităţii recursului fiind prioritară în soluţionarea faţă de excepţia nulităţii recursului invocată de aceeaşi intimată (...) T. Pro Instalaţii SRL C N.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei, Curtea reţine că este întemeiat.
Este adevărat că la judecata în fond a cauzei, pârâta a angajat un apărător din C N pentru redactarea întâmpinării şi depunere de probe achitând un onorariu de 500 lei. Pentru redactarea notei de şedinţă pentru termenul din 22.11.2007 şi a anexelor acestuia a fost angajată avocat E. F. din cadrul Baroului C N achitându-se un onorariu de 200 lei . Pentru administrarea probei cu martori şi susţinerea cauzei a fost angajat un apărător din Bariul C achitându-se un onorariu de 1000 lei.
Instanţa constată că apărarea intimatei reclamante prin care se susţine că nu se justifică angajarea a trei avocaţi în cauză de către recurenta pârâtă, nu poate fi primită deoarece nu există, nicio dispoziţie legală care să limiteze asistenţa juridică.
În speţă, recurenta a angajat apărători care au îndeplinit acte procesuale diferite, iar onorariile au fost percepute raportat la natura şi complexitatea fiecărui act. Deci nu se poate reţine o exercitare abuzivă a dreptului de apărare.
De altfel, Curtea constată că reducerea onorariului a fost dispusă din oficiu de către instanţă invocându-se dispoziţiile art. 274 alin. (3) fără a exista în acest sens, cererea părţii care cade în pretenţii, încălcându-se principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil.
Posibilitatea reducerii onorariului avocaţial instituită de Codul de procedură civilă este lăsată la latitudinea părţii care cade în pretenţii care va trebui, pe temeiul răspunderii civile delictuale să dovedească faptul că cel ce a câştigat procesul nu ar putea obţine de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu avocat deoarece a exercitat abuziv dreptul de a obţine despăgubiri.
În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, aceste condiţii de reducere a onorariului avocaţial nu au fost îndeplinite, astfel că, instanţa de recurs în baza art. 309 C. proc. civ., raportat la art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi 312 C. proc. civ.va admite recursul şi va modifica sentinţa în sensul acordării în întregime a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat avansate la fond. În baza art. 274 C. proc. civ.va obliga recurenta reclamantă să plătească cheltuielile de judecată în recurs către recurenta pârâtă.