s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs

Tematică: Contestatie decizie concediere

Măsura dispusă potrivit art. 65 Codul Muncii de către intimată este una legală şi temeinică, efectuată cu respectarea cerinţelor impuse delege în situaţia reorganizării activităţii. Ca o consecinţă a menţinerii măsurii desfacerii contractului de muncă al contestatoarei se va respinge şi capătul de cerere privind reintegrarea în muncă şi acordarea retroactivă a drepturilor salariale. Hotărârea atacată urmează a fi modificată şi sub aspectul soluţionării capătului de cerere privind cheltuielile de judecată acordate de instanţa de fond.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 724 din 26 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin contestaţia formulată de E.F. a fost chemată în judecată N.B.B.T. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a deciziei nr. 18/14 mai 2007 emisă de B. Sibiu şi N. al B. şi reintegrarea în muncă cu acordarea drepturilor salariale cuvenite în baza art. 78 din contractul de muncă, anularea ca nelegală a menţiunii de sub nr. 23/4 iunie 2007 din carnetul de muncă seria nr. (...) nr. (...), în privinţa desfacerii contractului de muncă prin acordul părţilor, conform art. 55 lit. b) din Codul Muncii, obligarea intimatei la plata sumei de 1.691 lei cu deducerea valorii impozitului, reprezentând drepturi salariale datorate şi neplătite în aprilie-iunie 2007; anularea ca nefondată a deciziei nr. 17/14.05.2007 emisă de intimată, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
În motivarea contestaţiei se arată că, prin decizia atacată nr. 18/2007, la art. 2 se înfiinţează trei posturi dintre care unul este de „legător principal” iar apoi prin art. 3 al aceleiaşi decizii, simulându-se o reorganizare a activităţii este desfiinţat postul ocupat de contestatoare şi anume acela de „legător manual”. Conform aceleiaşi decizii, contestatoarei i se acordă un preaviz de 15 zile până la încetarea activităţii, fără a se emite, însă, o decizie de desfacere a contractului de muncă.
Contestatoarea apreciază că măsura disponibilizării sale este abuzivă, în absenţa oferirii unui alt loc de muncă la fel cum abuzivă este şi înscrierea în carnetul de muncă a menţiunii desfacerii contractului de muncă prin acordul părţilor.
Tot nelegală este considerată de contestatoare şi măsura sancţionării sale conform art. 263 alin. (2) prin decizia 17/2007 şi solicită anularea ambelor decizii. În drept sunt invocate dispoziţiile art. 78, 65, 74, 75 şi 263 din Codul Muncii şi art. 274 C. proc. civ.
În dovedirea contestaţiei au fost depuse la dosar copii ale deciziilor atacate, carnetul de muncă, dovada achitării drepturilor salariale, împuternicire avocaţială.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea întâmpinării se arată că:
Este cert că, desfacerea contractului de muncă al contestatoarei s-a făcut în temeiul art. 65 Codul Muncii şi nu în baza art. 55 Codul Muncii. Înscrierea greşită din cartea de muncă este urmarea unei greşeli materiale, pe care intimata a dorit să o remedieze, sens în care i-a solicitat contestatoarei să prezinte carnetul de muncă, însă aceasta a refuzat şi refuză şi în prezent.
Cu privire la celelalte petite ale contestaţiei se solicită respingerea acestora ca nefondate. În drept sunt invocate dispoziţiile art. 115 C. proc. civ., art. 274 C. proc. civ. iar în dovedirea acţiunii au fost depuse la dosar dovada comunicării deciziei, organigrama B. Sibiu, dovada achiziţionării noii tipografii şi a maşinii de broşat, pentru serviciile prestate de S.C. „U.” S.R.L.
Prin sentinţa civilă nr. 1268/2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. (...), s-a admis în parte contestaţia formulată şi precizată de E. F. în contradictoriu cu intimata N. B.B.T. şi în consecinţă:
S-a dispus anularea parţială a Deciziei nr. 18/14.05.2007 sub aspectul dispoziţiilor art. 3 şi 4 din Decizie şi reîncadrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei; a fost obligată intimata la plata drepturilor salariale începând cu luna aprilie 2007 şi până la reîncadrarea efectivă; s-a dispus anularea înregistrării din carnetul de muncă, a poziţiei nr. 83 privind încetarea raportului de muncă al contestatoarei conform art. 55 din Codul muncii; a fost respinsă în rest contestaţia; intimata a fost obligată la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că desfiinţarea postului deţinut de reclamantă nu a fost reală şi efectivă, iar intimata nu a făcut dovada potrivit art. 64 Codul Muncii că a oferit contestatoarei un alt loc de muncă.
Ca o consecinţă a anulării parţiale a deciziei nr. 18/14.05.2007, s-a dispus anularea înregistrărilor din carnetul de muncă al contestatoarei de la poziţia 83. În privinţa contestării deciziei nr. 17/14.05.2007, s-a apreciat că susţinerile reclamantei nu s-au probat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata B. Ortodoxă Română Sibiu, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinţei şi respingerea în totalitate a contestaţiei formulate.
În expunerea de motive arată că tipografia veche deţinută de recurentă a fost înlocuită cu una modernă unde tehnoredactarea se realiza computerizat. În aceste condiţii nu se mai justificau posturile de culegător manual şi cele două de legători manuali.
Astfel, contestatoarei i s-a oferit posibilitatea de a lucra pe maşina de broşat, însă aceasta a refuzat, fapt ce rezultă din referatul 1427/8.05.2007. În aceste condiţii, apreciază că decizia atacată cuprinde toate cerinţele prevăzute de lege, inclusiv motivele desfacerii contractului de muncă, termenul de preaviz, menţiunea desfiinţării postului etc.
Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanţa a dispus obligarea intimatei la plata drepturilor salariale începând cu aprilie 2007 şi până la reîncadrarea efectivă, când în realitate contestatoarea şi-a încasat drepturile salariale până la 4.06.2007, când i s-a desfiinţat postul. Suma de bani solicitată pe lunile aprilie-iunie reprezintă un anume spor solicitat de contestatoare.
O altă critică vizează împrejurarea că instanţa a anulat în parte decizia 18/14.05.2007, în ceea ce priveşte art. 3 şi 4, ori art. 3 cuprinde dispoziţii nu doar cu privire la reclamantă, ci şi cu privire la numita E.F., care nu a contestat decizia.
În privinţa cheltuielilor de judecată se susţine că recurenta a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantei privitoare la greşitul temei al desfacerii contractului individual de muncă iar pentru restul capetelor de cerere admise cheltuielile de judecată trebuiau reduse proporţional. În drept invocă art. 299 şi urm., art. 304 pct. 6, 8, 9 şi 274 C. proc. civ.
Intimata E.F. a depus întâmpinare (filele 16-17) prin care a solicitat respingerea recursului, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma aspectelor critice invocate şi a dispoziţiilor art. 304¹ C. proc. civ., Curtea apreciază recursul de faţă ca fondat, urmând a-l admite în temeiul art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 81 din Legea nr. 168/1999, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Potrivit art. 65 Codul muncii:
„(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.
În baza deciziei 18/14.05.2007 emisă de intimată, s-a dispus reorganizarea activităţii acesteia, cu consecinţa desfiinţării, începând cu 4.06.2007 a posturilor de culegător linotip şi al celui de legător manual ocupat de reclamanta E.F.
La baza acestei decizii a stat referatul nr. 1427/8.05.2007 întocmit de numitul I.B., referat prin care se atestă ca urmare a achiziţionării maşinii de broşat tip E. se impune înfiinţarea posturilor de maşinist I şi îi şi desfiinţarea posturilor de culegător linotip şi culegător manual.
La dosar au fost depuse actele care atestă că încă din decembrie 2006 s-a achiziţionat maşina de tipar P., marca I. şi maşina de broşat tip E. – model F.II (filele 23 şi 24).
Până la data achiziţionării noii tehnologii de lucru, reclamanta a beneficiat de un spor de 10% de şef brigadă, spor care i-a fost retras aşa după cum rezultă din nota internă de serviciu 910/13.03.2007 (filele 37-45). Din acelaşi referat nr. 1427/8.05.2007 rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că reclamantei i s-a oferit posibilitatea de a lucra pe noua maşină de broşat, însă aceasta a refuzat.
Coroborând actele dosarului cu prevederile legale anterior menţionate, este a se reţine că în cadrul tipografiei şi legătoriei B.T. a existat o reorganizare reală, serioasă şi efectivă ce a determinat desfiinţarea inclusiv a postului de legător manual ocupat de reclamantă, ca urmare a procurării noii maşini de tipărit; în condiţiile în care petentei i s-a oferit posibilitatea de a opera pe noua maşină de broşat şi faţă de refuzul său, nu se poate susţine, cum greşit a reţinut instanţa de fond, că recurenta nu a făcut dovada oferirii către angajata al cărei post urma să se desfiinţeze un alt loc de muncă.
Faţă de toate aceste aspecte, se constată că măsura dispusă potrivit art. 65 Codul Muncii de către intimată este una legală şi temeinică, efectuată cu respectarea cerinţelor impuse delege în situaţia reorganizării activităţii.
Ca o consecinţă a menţinerii măsurii desfacerii contractului de muncă al contestatoarei se va respinge şi capătul de cerere privind reintegrarea în muncă şi acordarea retroactivă a drepturilor salariale.
Ceea ce corect a dispus instanţa de fond şi ce urmează a fi menţinut reprezintă doar dispoziţia referitoare la poziţia 83 din carnetul de muncă al contestatoarei privind temeiul juridic al încetării raporturilor de muncă, capăt de cerere cu care de altfel intimata a fost de acord a se admite încă de la prima zi de înfăţişare, când prin întâmpinare a invocat faptul că într-adevăr înscrierea din carnetul de muncă este greşită în sensul menţionării art. 54 Codul Muncii în loc de art. 55 Codul Muncii.
Hotărârea atacată urmează a fi modificată şi sub aspectul soluţionării capătului de cerere privind cheltuielile de judecată acordate de instanţa de fond. Astfel, faţă de prevederile art. 274 C. proc. civ. şi de faptul că acţiunea reclamantei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, cu excepţia capătului 2 de acţiune pentru care însă sunt incidente dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., care statuează că „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”, Curtea urmează să exonereze pe pârâta-recurentă de la plata cheltuielilor de judecată.
Ca urmare însă a admiterii recursului de faţă, în temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata E.F. va fi obligată la plata către recurentă a sumei de 450 lei cheltuieli de judecată efectuate la instanţa de fond, reprezentând onorariul de avocat (fila 61). Pentru aceste considerente, hotărârea atacată va fi modificată în parte în sensul celor mai sus reţinute.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner