Nulitatea clauzei contractuale. Respingerea cererii reconvenţionale

Tematică: Despagubire

1. Potrivit dispozitiilor art. 11 Codul Muncii, clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca. În cauza de fata, instanta apreciaza ca aceasta clauza vine în contradictie cu principiul libertatii muncii, deoarece ingradeste paratului reconventional dreptul la munca, în concret dreptul de a-si alege un alt loc de munca decat cel la care functioneaza. 2. Este adevărat că actele juridice, respectiv contractul de muncă şi actele adiţionale se întemeiază pe principiul libertăţii de voinţă, dar aceasta din urmă trebuie să respecte principiul legalităţii. Clauza incriminată nu poate produce efecte juridice, încălcând legea, respectiv art. 3, 11 Codul muncii, dar şi principiul libertăţii muncii, astfel cum este prevăzută aceasta de Constituţie şi de reglementări internaţionale. Prin urmare, era inutil a fi administrate probe în dovedirea propriei turpitudini.
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 703/M din 11 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

 

Prin sentinţa civilă nr. 540/2007, Tribunalul Braşov a respins cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala S.C. D. computer. Com S.R.L., în contradictoriu cu paratul reconventional N.N.J.

În considerente s-a reţinut că la data de 1.03.2004 partile au incheiat contractul individual de munca nr. 11603/2004, prin care paratul reconventional a fost angajat la societatea reclamanta reconventionala, pe durata nedeterminata (fiele 3, 4-dosar 1898/2005). În aceeasi zi, partile au semnat si o anexa la contractul individual de munca, prin care se specifica, la punctul 13, urmatoarele:

„Contractul se incheie pentru un numar minim de 6000 de ore lucrate, calculate de la data semnarii acestuia, dar pentru o perioada nu mai N. de trei ani. Solicitarea de reziliere a contractului, indiferent de motiv ori de partea care solicita acest lucru, inainte de acest termen, va naste obligatia plati imediate a unei penalitati în valoare de 500 USD de catre angajat, plata facandu-se în lei, la cursul de referinta BNR din ziua platii.Contractul nu poate fi reziliat inainte de plata acestei penalitati” (fila 9, dosar 6881/2005).

Contractul individual de munca a incetat la data de 12.11.2004, prin demisia paratului reconventional, acceptata de catre reclamanta reconventionala (fila 5, dosar 1898/2005). Deoarece raporturile de munca au incetat mai inainte de efectuarea celor 6000 de ore si inainte de expirarea unui termen de trei ani de la data incheierii contractului, reclamanta reconventionala solicita obligarea paratului la plata unei penalitati de 500 USD, conform prevederilor anexei la contract.

Din examinarea dispozitiilor Codul muncii, a Constitutiei Romaniei si a reglementarilor internationale în domeniul dreptului muncii, instanta retine ca principiul fundamental care guverneaza raporturile de munca este cel al libertatii muncii: dreptul la munca nu poate fi ingradit, orice persoana fiind libera în alegerea locului de munca, a profesiei sale.

Contractul individual de munca poate contine o serie de clauze, dintre care unele sunt prevazute expres de Codul muncii (clauza de neconcurenta, clauza de mobilitate etc.), iar altele pot fi incluse conform intelegerii dintre parti.

Clauza din aceasta speta face parte din categoria a doua, respectiv este o clauza ce nu se regaseste în lege, ci se intemeiaza exclusiv pe vointa partilor la data incheierii actului care o prevede.

Potrivit dispozitiilor art. 11 Codul Muncii, clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca.

În cauza de fata, instanta apreciaza ca aceasta clauza vine în contradictie cu principiul libertatii muncii, deoarece ingradeste paratului reconventional dreptul la munca, în concret dreptul de a-si alege un alt loc de munca decat cel la care functioneaza.

Aceste ingradiri sau limitari ale dreptului la munca sunt acceptabile numai daca au o justificare rezonabila si obiectiva si daca salariatul.in schimbul asumarii unei obligatii care-i ingradeste libertatea muncii, primeste în schimb o compensatie pentru aceasta ingerinta în dreptul sau la munca.

Spre exemplu, în cazul clauzei legale de neconcurenta, salariatul beneficiaza în schimb de o indemnizatie de neconcurenta:in cazul clauzei de mobilitate, salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare în bani sau în natura ( art. 21 si art. 25 Codul munci).

Este D. astfel intentia legiuitorului de a permite ingradiri ale dreptului la munca, dar numai cu o justa compensatie pentru aceasta ingerinta.

Reclamanta reconvenţionala nu a oferit nimic paratului reconvenţional, în schimbul acestei obligaţii asumate de parat. Deşi a susţinut ca i s-au oferit paratului reconvenţional cursuri gratuite de perfecţionare, reclamanta reconvenţionala nu a putut face aceasta dovada, nedepunând la dosar niciun înscris din care sa rezulte ca paratul reconvenţional ar fi beneficiat de o asemenea pregatire.

Deoarece aceasta clauza incalca dispozitiile art. 3 Codul muncii, nu poate produce efecte juridice.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta reconvenţională SC D. Computer Com SRL, criticând-o pentru neadmiterea probei cu martori şi cu înscrisuri, pentru neobservarea acordului ambelor părţi la încheierea clauzei anexe la contractul de muncă.

În cauză s-a formulat întâmpinare solicitându-se respingerea recursului.

 

Recursul este nefondat.

Este adevărat că actele juridice, respectiv contractul de muncă şi actele adiţionale se întemeiază pe principiul libertăţii de voinţă, dar aceasta din urmă trebuie să respecte principiul legalităţii. Clauza incriminată nu poate produce efecte juridice, încălcând legea, respectiv art. 3, 11 Codul muncii, dar şi principiul libertăţii muncii, astfel cum este prevăzută aceasta de Constituţie şi de reglementări internaţionale. Prin urmare, era inutil a fi administrate probe în dovedirea propriei turpitudini.

Faţă de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins păstrând întocmai considerentele hotărârii atacate.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner