Obiectul litigiului
Cauza C-13/94 are ca obiect o cerere adresată Curţii, în aplicarea art. 177 din Tratatul CE, de către Industrial Tribunal, Truro (Regatul Unit), prin care se tinde să se obțină o decizie cu titlu preliminar asupra interpretării Directivei 76/207/CEE a Consiliului, din 9 februarie 1976, privind punerea în practică a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ce priveşte condiţiile de muncă şi accesul la locuri de muncă, la formarea şi la promovarea profesionale (JO L 39, p. 40).
Motivele hotărârii
1. Prin ordonanţa din 11 ianuarie 1994, ajunsă la Curte pe 13 ianuarie, Industrial Tribunal, Truro, a adresat, în virtutea art. 177 din Tratatul CE, două întrebări preliminare vizând interpretarea Directivei 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976, privind punerea în practică a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă, la formarea şi la promovarea profesionale şi condiţiile de muncă (JO L 39, p. 40, în continuare „directivă”).
2. Aceste întrebări au fost ridicate în cadrul unui litigiu care opune P. lui S. şi Cornwall County Council.
3. P., parte reclamantă în acţiunea principală, lucra ca gestionar într-o instituţie de învăţământ, care depindea, în acel moment, de Cornwall County Council, autoritate administrativă teritorial competentă. Un an după angajarea sa, la începutul lui aprilie 1992, P. l-a informat pe S., director de studii şi director însărcinat cu gestionarea şi finanţele instituţiei de învăţământ, de intenţia sa de a se supune unui proces de transformare sexuală. Acest proces a început printr-o perioadă numită de life test, în timpul căreia P. s-a îmbrăcat şi s-a comportat ca o femeie, perioadă urmată de operaţii chirurgicale care vizau să-i dea lui P. atributele fizice ale unei femei.
4. La începutul lui septembrie 1992, după ce a suferit un tratament chirurgical pe cale de operaţii minore, P. a primit un preaviz de concediere expirând pe 31 decembrie 1992. Operaţia chirurgicală definitivă a avut loc înainte ca concedierea să-şi producă efectul, şi numai după ce a fost notificat.
5. P. a introdus un recurs împotriva lui S. şi Cornwall County Council în faţa lui Industrial Tribunal pe motiv că fusese victimă a unei discriminări bazate pe sex. S. şi Cornwall County Council au susţinut că de fapt concedierea sa era datorată supraefectivului.
6. Rezultă din ordonanţa de respingere că adevăratul motiv al concedierii era proiectul lui P. de a-şi schimba sexul, deşi a în mod real era supraefectiv în cadrul instituţiei.
7. Industrial Tribunal a constatat apoi că o astfel de situaţie nu era vizată de Sex Discrimination Act 1975 (lege privind discriminările bazate pe sex), în măsura în care dreptul englez reglementează numai situaţiile în care o femeie sau un bărbat este tratat în mod diferit pe motivul apartenenţei sale la unul dintre sexe. Conform dreptului englez, P. este considerat tot de sex masculin. Or, dacă P. fusese de sex feminin înainte de operaţia sa de transformare sexuală, angajatorul tot l-ar fi concediat pe motivul acestei operaţii. Judecătorul de respingere s-a întrebat totuşi dacă această situaţie nu intra în câmpul de aplicare al Directivei.
8. Rezultă din art. 1 alin. 1 din Directivă că aceasta vizează punerea în aplicare în statele membre a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte mai ales accesul la locuri de muncă, inclusiv promovarea, formarea profesională, precum şi condiţiile de lucru. Acest principiu al egalităţii de tratament implică, potrivit art. 2 alin. 1 din Directivă, „absenţa oricărei discriminări bazate pe sex, fie direct, fie indirect”.
9. În plus, conform celui de al treilea considerent al Directivei, egalitatea de tratament între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin constituie unul dintre obiectele Comunităţii, în măsura în care este vorba mai ales de a promova egalizarea în progres a condiţiilor de viaţă şi de muncă a mâinii de lucru.
10. Considerând că îndoieli subzistă în ceea ce priveşte întrebarea de a şti dacă Directiva este de aplicare mai largă decât legislaţia naţională, Industrial Tribunal a decis să amâne să statueze şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
„1. Ţinând cont de obiectivul vizat de Directiva 76/207/CEE, al cărui art. 1 declară că el constă în a pune în practică principiul egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă, concedierea unui transsexual pentru un motiv legat de o transformare sexuală (gender reaasignment) constituie o încălcare a Directivei?
2. Articolul 3 din Directivă, care se referă la discriminări legate de sex, interzice să aplice unui salariat un tratament bazat pe starea sa de transsexual?”
11. Cu titlu preliminar, trebuie arătat că art. 3 din Directivă, la care se referă judecătorul de respingere, priveşte aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei cu ocazia accesului la muncă.
12. Or, o concediere ca cea din acţiunea principală trebuie examinată faţă de art. 5 alin. 1 din Directivă, care dispune:
„Aplicarea principiului egalităţii de tratament în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, inclusiv condiţiile de concediere, implică să fie asigurate bărbaţilor şi femeilor aceleaşi condiţii, fără discriminare bazată pe sex”.
13. Cele două întrebări preliminare, pe care trebuie să le examinăm împreună, trebuie de aceea să fie înţelese ca vizând să se ştie dacă, ţinând cont de obiectivul Directivei, art. 5 alin. 1 se opune concedierii unui transsexual pentru un motiv legat de transformarea sa sexuală.
14. Guvernul Regatului Unit, ca şi Comisia, susţin că concedierea[M1] unei persoane din cauza stării sale de transsexual sau pe motivul unei operaţii de transformare sexuală nu constituie, în scopul Directivei, o discriminare bazată pe sex.
15. În sprijinul acestei concluzii, guvernul Regatului Unit arată mai ales că reiese din ordonanţa de respingere că angajatorul ar fi concediat pe P. şi dacă acesta din urmă ar fi fost anterior o femeie şi ar fi suferit o operaţie pentru a deveni un bărbat.
16. Trebuie mai întâi observat că, aşa cum Curtea europeană a drepturilor omului a decis că se înţelege de obicei prin „transsexuali” „persoanele care, aparţinând fizic unui sex au sentimentul de a aparţine celuilalt; ele încearcă deseori să acceadă la o identitate mai coerentă şi mai puţin echivocă, supunându-se unor îngrijiri medicale şi unor intervenţii chirurgicale pentru a adapta caracterele lor fizice psihicului lor. Transsexualii astfel formează un grup la fel de bine determinat şi definibil” (hotărârea Rees din 17 octombrie 1986, serie A, vol. 106, pct. 38).
17. Trebuie apoi amintit că principiul egalităţii de tratament „între bărbaţi şi femei”, la care se referă Directiva în titlul său, în preambulul şi în dispoziţiile sale, implică, cum o indică mai ales art. 2 alin. 1 şi art. 3 alin. 1, „absenţa oricărei discriminări bazate pe sex”.
18. Directiva nu este astfel decât expresia, în domeniul considerat, a principiului egalităţii care este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului comunitar.
19. În plus, aşa cum Curtea a constatat deja de mai multe ori, dreptul de a nu fi discriminat pe motivul sexului său constituie unul dintre drepturile fundamentale ale persoanei umane, a cărui respectare Curtea este obligată să-l asigure (a se vedea în acest sens, hotărârile din 15 iunie 1978, Defrenne, C-149/77, Rep. p. 1365, pct. 26 şi 27, şi din 20 martie 1984, Razzouk şi Beydoun c. Comisie, C-75/82 şi C-117/82, Rep. p. 1509, pct. 16).
20. În aceste condiţii, câmpul de aplicare a Directivei nu ar putea fi redus doar la discriminările decurgând din apartenenţa la un sex sau altul. Ţinând cont de obiectul său şi de natura drepturilor pe care ea vizează să le protejeze, Directiva are şi ea vocaţie să se aplice discriminărilor care îşi găsesc originea, ca în speţă, în transformarea sexuală a celui interesat.
21. Într-adevăr, astfel de discriminări sunt bazate esenţial, dacă nu exclusiv, pe sexul celui interesat. Astfel, când o persoană este concediată pe motiv că are intenţia de a suporta sau că a suportat o transformare sexuală, ea face obiectul unui tratament defavorabil în raport cu persoanele de sexul căruia ea era considerată că-i aparţine înainte de acea operaţie.
22. A tolera o astfel de discriminare ar însemna să nu se recunoască, faţă de o astfel de persoană, respectul demnităţii şi al libertăţii la care aceasta are dreptul şi pe care Curtea trebuie să o protejeze.
23. Concedierea, al cărei obiect îl constituie prezenta cauză, trebuie, în aceste condiţii, să fie privită ca încălcând art. 5, alin. 1, din Directivă.
24. Rezultă din cele ce preced că trebuie răspuns la întrebările puse de Industrial Tribunal că, ţinând cont de obiectivul vizat de directivă, art. 5 alin. 1 se opune concedierii unui transsexual pentru un motiv legat de transformarea sa sexuală.
Pentru aceste motive,
Curtea,
statuând asupra întrebărilor adresate ei de Industrial Tribunal, Truro, prin ordonanţa din 11 ianuarie 1994, declară:
Ţinând cont de obiectivul vizat de Directiva 76/207/CEE a Consiliului, din 9 februarie 1976, privind punerea în practică a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi accesul la locuri de muncă, la formarea şi la promovarea profesionale art. 5 alin. 1 din această directivă se opune concedierii unui transsexual pentru un motiv legat de transformarea sa sexuală.
