Contestaţie în anulare. Respingere

Tematică: Contestatie decizie sanctionare

1. Potrivit legii, contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ aratate de art. 317 C. proc. civ. (lipsa de procedura si necompetenta instantei) si art. 318 C. proc. civ. (cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale si omiterea din eroare de a cerceta vreunul din motivele de casare), textele legale fiind de stricta interpretare. Ea tinde la anularea unei hotarari definitive, nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta in fond, ci pentru ca s-au savarsit erori materiale in legatura cu anumite forme procedurale. 2. Observand considerentele deciziei Curtii de Apel Craiova, se constata ca instanta de recurs a avut in vedere toate motivele formulate de contestatoare, raspunzand criticilor acesteia vizand interpretarea de catre judecatorii fondului a prevederilor art. 61 lit. e) si art. 56 lit. d) din Codul Muncii, art. 41 alin. (5) si art. 167/2 din Legea nr. 19/2000. 3. Contestatia in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 318 C. proc. civ. izvoraste din obligatia pe care o are instanta de recurs de a examina toate aspectele de nelegalitate si netemeinicie invocate prin recursul declarat impotriva hotararilor atacate, ceea ce in cauza s-a realizat. Pe de alta parte, instanta de recurs nu are obligatia de a raspunde si argumentor de fapt si de drept indicate de parte care, oricat de larg ar fi dezvoltate, sunt intotdeauna subsumate motivului de casare pe care il sprijina, fiind in drept sa grupeze argumentele folosite de recurent in dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a raspunde printr-un considerent comun.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 3879 din 30 mai 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin contestaţia formulata la data de 6 aprilie 2007, contestatoarea E.F. a solicitat anularea deciziei 34/20.03.2007, emisă de intimata A.N. Apele Romane-RA, Directia Apelor J.C., prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă, în baza art. 55 lit. c) şi 61 lit. e) Codul Muncii, raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, reintegrarea pe postul deţinut anterior, cu plata drepturilor băneşti, actualizate la data executării, plata celui de-al 13-lea salariu, prime şi alte drepturi ce i se cuveneau până la pensionarea sa, ce nu putea fi mai devreme de împlinirea a 90 de zile, începând cu 1.03.2007, când a îndeplinit condiţiile de pensionare, obligarea intimatei să facă rectificările cuvenite în carnetul de muncă ca urmare a anulării deciziei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestaţiei, a arătat că a fost salariata intimatei în calitate de tehnician, iar la data de 26.03.2007, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în baza art. 61 lit. e) Codul Muncii, coroborat cu art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000.
Că, intimata i-a propus începând cu 1.03.2007, un contract de muncă pe durată determinată de 90 de zile, pe care a refuzat să-l semneze întrucât pierdea o serie de drepturi salariale, respectiv: majorări, sporuri, prime, etc.
Contestatoarea a arătat că prin adresa nr. 1246/07.03.2007, intimata a înştiinţat-o că la data de 01.03.2007, a împlinit vârsta legală pentru pensionare şi că i s-a întocmit contract de muncă pe perioadă determinată, ce va rămâne valabil până la momentul primirii deciziei de pensionare.
Refuzul de a semna acest contract s-a datorat faptului că intimata a dispus unilateral încetarea contractului de muncă în condiţiile art. 614 lit. e) Codul Muncii, deşi contestatoarea, nu a solicitat pensionarea înăuntrul termenului de 90 zile prevăzut de art. 1672 din Legea nr. 19/2000.
La prima zi de înfăţişare, contestatoarea a formulat o completare la acţiune, prin care a solicitat obligarea intimatei la 10.000 lei RON, daune morale, ca urmare a concedierii abuzive, fapt ce i-a afectat grav sănătatea, suferind un preinfarct şi frecvente crize cardiace, afecţiuni pe care nu le-a avut anterior.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei cu completarea ulterioară.
În şedinţa publică din 27.06.2007, contestatoarea a declarat că a primit al 13-lea salariu pe anul 2006 şi a depus în copie decizia de pensionare nr. (...)/01.06.2007.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa nr. 1391/29.06.2007, a respins acţiunea formulată de contestatoarea E. F. privind anularea deciziei de concediere nr. 34/20.03.2007, emisă de intimata A.N. „Apele Române” – Direcţia Apelor J.C. –, cu completarea ulterioară privind daunele morale.


Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatoarea E.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică deoarece a împlinit vârsta de pensionare pentru limită de vârstă la data de 19 febr.2007 şi de la această dată, aşa cum dispune art. 1672 din Legea 19/2000, avea dreptul şi libertatea să depună cererea de pensionare în termen de 90 de zile împreună cu dosarul întocmit pentru aceasta.
De asemenea conform art. 56 lit. d) Codul Muncii contractul individual de muncă al salariatului care a solicitat pensionarea pentru limita de vârstă va înceta de drept la data comunicării deciziei de pensionare.
În aceste condiţii în mod nelegal intimata a procedat la încetarea contractului de muncă la data de 26.03.2007 înăuntrul termenului de 90 de zile.
De asemenea, art. 61 prevede că angajatorul poate concedia un salariat în cazul în care acesta îndeplinind condiţiile de vârstă standard şi stagiul de cotizare nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii, adică în termenul de 90 de zile prevăzut de art. 1672 din Legea 19/2000.
Prin decizia nr. 223 din 29 ianuarie 2008, Curtea de Apel Criova a respins ca nefondat recursul formulat de contestatoarea E.F.
Pentru a se pronunta astfel, insta de recurs a retinut ca, potrivit art. 61 lit. e) Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea salariatului în cazul în care acesta îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiul de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii.
De asemenea art. 56 lit. d) prevede că, contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, anticipată sau anticipată parţial, precum şi pentru invaliditate.
Această încetare de drept însă operează în situaţia în care urmare a împlinirii vârstei de pensionare salariatul a formulat cerere de pensionare.
Cererea astfel formulată împreună cu dosarul de pensionare se depun, aşa cum arată art. 1672 la casa teritorială de pensii în termen de 90 de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare caz în care pensia se plăteşte de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare.
Dispozitiile art. 1672 nu reglementează termenul până la care salariatul trebuie să formuleze cererea de pensionare pentru a nu-i aplicabilă disp. art. 61 lit. e) Codul Muncii, ci termenul în care se poate depune cererea şi dosarul respectiv la casa teritorială de pensii pentru ca acesta să-şi primească drepturile de pensie de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare.
În speţă recurenta-contestatoare, aşa cum susţine şi ea, a îndeplinit condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă la data de 19.02.2007 şi nu a formulat o cerere de pensionare, iar potrivit art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 asiguraţii care îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.
Impotriva acestei decizii, la data de 11 februarie 2008, contestatoarea a formulat contestatie in anulare, invocand in drept prevederile art. 318 C. proc. civ., respectiv omisiunea instantei de a analiza prevederile art. 41 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 19/2000, in sensul ca un contract de munca nu poate fi desfacut inainte de pensionare prin vointa unilaterala a angajatorului, iar un contract de munca nou pe durata determinata poate fi incheiat cu un salariat deja pensionat.
Prin intampinarea formulata la data de 21 mai 2008, intimata Administratia Nationala Apele Romane – Directia Apelor J – a solicitat respingerea ca neintemeiata a contestatiei, apreciind ca nu subzista niciunul din motivele expres prevazute de lege pentru admisibilitatea contestatiei in anulare.

Contestatia in anulare este nefondata.
Potrivit legii, contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ aratate de art. 317 C. proc. civ. (lipsa de procedura si necompetenta instantei) si art. 318 C. proc. civ. (cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale si omiterea din eroare de a cerceta vreunul din motivele de casare), textele legale fiind de stricta interpretare. Ea tinde la anularea unei hotarari definitive, nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta in fond, ci pentru ca s-au savarsit erori materiale in legatura cu anumite forme procedurale.
G. de motivarea in fapt a cererii, criticile formulate de contestatoare ar putea fi incluse in cea de-a doua ipoteza a art. 318 C. proc. civ., vizand omisiunea instantei de a examina unul din motivele de modificare sau casare invocate in cererea de recurs.
Observand considerentele deciziei nr. 223 din 29 ianuarie 2008 a Curtii de Apel Craiova, se constata ca instanta de recurs a avut in vedere toate motivele formulate de contestatoare, raspunzand criticilor acesteia vizand interpretarea de catre judecatorii fondului a prevederilor art. 61 lit. e) si art. 56 lit. d) din Codul Muncii, art. 41 alin. (5) si art. 167/2 din Legea nr. 19/2000.
Contestatia in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 318 C. proc. civ. izvoraste din obligatia pe care o are instanta de recurs de a examina toate aspectele de nelegalitate si netemeinicie invocate prin recursul declarat impotriva hotararilor atacate, ceea ce in cauza s-a realizat.
Pe de alta parte, instanta de recurs nu are obligatia de a raspunde si argumentor de fapt si de drept indicate de parte care, oricat de larg ar fi dezvoltate, sunt intotdeauna subsumate motivului de casare pe care il sprijina, fiind in drept sa grupeze argumentele folosite de recurent in dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a raspunde printr-un considerent comun.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 320 C. proc. civ., Curtea urmeaza sa respinga ca nefondata contestatia in anulare.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner