Contestaţie indemnizaţie şomaj. Conditie de acordare a somajului. Recurs

Tematică: Contestatie indemnicatie de somaj

Faptul că activitatea nu este prestata la acelaşi angajator sau că reclamanta are încheiate doua contracte individuale de munca cu fracţiune de norma nu are importanta cat timp nici legea nu distinge, singura condiţie fiind aceea ca solicitantul sa presteze munca pentru program normal de lucru care este, potrivit art. 109 Codul Muncii de 8 ore pe zi iar în speţa aceasta condiţie este îndeplinita. De altfel, aceasta interpretare a textului de lege menţionat se desprinde şi din raţiunea reglementarii care este aceea de stimula ocuparea forţei de munca prin completarea veniturilor salariale ale angajaţilor iar adăugarea unor condiţii suplimentare celor menţionate expres de textul de lege ar produce în fapt discriminarea salariaţilor ce prestează activitatea în baza unui contract cu fracţiune de norma fata de salariaţii cu norma întreaga deşi acest tratament este interzis de prevederile art. 103 Codul Muncii.
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 272/R/M din 27 martie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 300/2008 Tribunalul Braşov a admis acţiunea formulata de reclamanta B.S.E., în contradictoriu cu parata Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă B şi a anulat dispoziţia nr. 1186/22.11.2007 emisă de parată.
În considerentele acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Începând cu data de 07.05.2007, reclamanta a beneficiat de indemnizaţia de şomaj, ca urmare a concedierii de la S.C. S. S.A.
La data de 01.11.2007 reclamanta s-a angajat în cadrul Primăriei E. pe durata nedeterminata cu program de 4 ore şi cu aceeaşi fracţiune de norma la Şcoala Generala E. Sat, drept pentru care i-a fost încetată plata indemnizaţiei de şomaj.
La data de 14.11.2007 reclamanta a solicitat acordarea sumei reprezentând 30% din indemnizaţia de şomaj iar parata prin dispoziţia nr. 1186/22.11.2007 a respins solicitarea reclamantei motivat de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 72 din Legea nr. 76/2006.
Potrivit art. 72 din Legea nr. 76/2006 persoanele cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizaţia de şomaj potrivit legii şi care se angajează pentru program normal de lucru, conform prevederilor legale în vigoare, şi, ca urmare a angajării, le încetează plata indemnizaţiei de şomaj, beneficiază, din momentul angajării până la sfârşitul perioadei pentru care erau îndreptăţite să primească indemnizaţia de şomaj, de o sumă lunară, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, reprezentând 30% din cuantumul indemnizaţiei de şomaj, stabilită şi, după caz, reactualizată conform legii.
Instanţa apreciază că reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat anterior astfel încât dispoziţia de respingere a solicitării reclamantei privind acordarea sumei reprezentând 30% din cuantumul indemnizaţiei de şomaj este nelegala.
Susţinerile paratei în sensul ca reclamanta nu îndeplineşte condiţia de a se fi angajat pentru program normal de lucru nu poate fi reţinută de instanţa în condiţiile în care ca urmare a încheierii celor doua contracte de munca menţionate anterior, fiecare pentru program de lucru de 4 ore, reclamanta prestează în fapt zilnic program normal de lucru.
Faptul că activitatea nu este prestata la acelaşi angajator sau că reclamanta are încheiate doua contracte individuale de munca cu fracţiune de norma nu are importanta cat timp nici legea nu distinge, singura condiţie fiind aceea ca solicitantul sa presteze munca pentru program normal de lucru care este, potrivit art. 109 Codul Muncii de 8 ore pe zi iar în speţa aceasta condiţie este îndeplinita.
De altfel, aceasta interpretare a textului de lege menţionat se desprinde şi din raţiunea reglementarii care este aceea de stimula ocuparea forţei de munca prin completarea veniturilor salariale ale angajaţilor iar adăugarea unor condiţii suplimentare celor menţionate expres de textul de lege ar produce în fapt discriminarea salariaţilor ce prestează activitatea în baza unui contract cu fracţiune de norma fata de salariaţii cu norma întreaga deşi acest tratament este interzis de prevederile art. 103 Codul Muncii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B, criticând-o pentru nelegalitatea interpretării art. 72 din Legea nr. 76/2002, care dispune în mod expres că suma reprezentând 30% din indemnizaţia de şomaj se acordă numai dacă beneficiarul indemnizaţiei de şomaj se angajează pentru program normal de lucru, conform prevederilor legale în vigoare şi ca urmare a angajării, îi încetează plata indemnizaţiei de şomaj.
Legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea cumulării unor fracţiuni de normă. În consecinţă, se solicită respingerea acţiunii. La dosar s-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a principiului interpretării logice „V. lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (unde Legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem), dar şi a principiilor interpretării teleologice, determinând scopul urmărit de legiuitor atunci când a edictat respectiva normă.
Prin urmare, raţiunea reglementării este tocmai stimularea ocupării forţei de muncă, Legea neinterzicând prestarea activităţii în baza unor contracte cu fracţiune de normă, cât timp în acest mod se realizează un program normal de lucru.
Faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., recursul va fi respins.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner