Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea, la data de 3 octombrie 2007 sub nr. (...) , reclamanta S.C. „G.” S.R.L. T a chemat în judecată pe pârâţii Sindicatul G.T, T.J., J.B., H.Ş., U.J., M.D., E.S., E.Ş. şi D.H., solicitând instanţei constatarea caracterului nelegal al continuării grevei declanşate în cadrul SC „G.” SRL în perioada 19.07.2007-23.07.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că având în vedere gravele ilegalităţi comise atât în ce priveşte declanşarea, cât şi pe parcursul derulării grevei, concretizate în nerespectarea cerinţelor referitoare la supravegherea instalaţiilor de foc continuu cu risc asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor, a promovat o cerere prin care a solicitat Curţii de Apel Constanţa, suspendarea grevei, cerere admisă prin sentinţa civilă nr. 2/23.07.2007.
Totodată, reclamanta a promovat şi o acţiune pe rolul Tribunalului Tulcea având ca obiect constatarea nelegalităţii grevei; încetarea acesteia precum şi obligarea persoanelor vinovate de producerea prejudiciilor cauzate la plata de despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 1237/23.07.2007, Tribunalul Tulcea a admis excepţia şi a respins cererea formulată de S.C.G. S.R.L., împotriva Consiliului de coordonare al Sindicatului G. pentru lipsa capacităţii de folosinţă. A respins cererea având obiect constatare nelegalitate grevă, ca nefondată, sentinţă rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 286/CM/17.09.2007 a Curţii de Apel Constanţa.
A arătat reclamanta că, instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii că soluţia pronunţată priveşte doar aspecte privitoare la declanşarea grevei, iar nu şi cu privire la continuarea acesteia. A apreciat reclamanta că, această continuare a grevei în cadrul G. SRL nu a respectat niciuna din condiţiile cerute imperativ de Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Greva declanşată în cadrul SC G. SRL în data de 19.07.2007, a continuat cu încălcarea art. 6 alin.6 din CCM/R potrivit cu care părţile convin ca, în perioada negocierilor Contractului Colectiv de Muncă să nu se efectueze concedieri colective şi să nu declanşeze greve. Atât în momentul declanşării grevei dar şi pe parcursul continuării ei, părţile s-au aflat în negociere pentru încheierea Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate (CCM/U) , revendicările greviştilor având ca obiect principal includerea unor anumite clauze în cuprinsul CCM.
Un motiv de nelegalitate invocat a fost încălcarea cerinţelor speciale prevăzute de art. 66 din Legea nr. 168/1999, respectiv obligaţia de a asigura cel puţin 1/3 din activitate, reclamanta fiind o unitate cu regim de foc continuu.
Tot un motiv de nelegalitate a continuării grevei invocat de reclamantă a fost şi încălcarea prevederilor art. 52 din Legea nr. 168/1999, potrivit cu care organizatorii grevei aveau obligaţia să protejeze bunurile unităţii şi să asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi instalaţiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau sănătatea oamenilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1815/15.10.2007 a Tribunalului Tulcea, s-au admis excepţiile invocate de pârâţii, constatându-se lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor T.J., J.B., H.Ş., U.J., M.D., E.S., E.Ş. şi D.H., precum şi autoritatea de lucru judecat faţă de pârâtul Sindicatul G.T.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 481/CM/10.12.2007 a admis recursul formulat de pârâta SC „G.” SRL T, a casat în parte sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe, pentru a se pronunţa pe fond cu privire la constatarea caracterului nelegal al continuării grevei, menţionând dispoziţiile referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor persoane fizice.
În rejudecare, pe rolul Tribunalului Tulcea s-a format dosarul nr. 95/RJ/88/2008. Tribunalul Tulcea prin sentinţa civilă nr. 376 din 8 februarie 2008, a respins acţiunea privind pe S.C. „G.” S.R.L. T şi prin societatea civilă de avocaţi „N.&Asociaţii”, ca nefondată. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunţând această hotărâre, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate, faptul că nu este vorba de o unitate cu foc continuu, nu s-a demonstrat faptul că existau utilaje şi instalaţii a căror oprire ar fi constituit un pericol pentru sănătatea oamenilor şi nici că bunurile societăţii ar fi suferit vreo pagubă. Proba testimonială a fost înlăturată, întrucât martorul audiat era administratorul societăţii şi avea tot interesul ca litigiul să se rezolve în favoarea reclamantei. Mai mult declaraţia acestuia nu se coroborează cu nicio altă probă.
Împotriva acestei hotărâri în termenul legal a declarat recurs S.C. „G.” S.R.L. T.
În motivele de recurs, recurenta învederează faptul că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii – art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa de fond nu a analizat temeinicia cererii de chemare în judecată. Unitatea are caracter de foc continuu şi are obligaţia de a asigura protecţia bunurilor societăţii pe parcursul desfăşurării grevei.
Totodată, instanţa de fond avea obligaţia să administreze probe pentru a-şi forma convingerea în legătură cu temeinicia cererii de chemare în judecată. Se impune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru completarea probatoriilor.
Dispoziţiile art. 6 din Contractul colectiv de muncă nu au fost analizate.
Atâta vreme cât părţile de comun acord au înţeles să prelungească termenul de 60 de zile recomandat de dispoziţiile legale, înţelegând să continue discutarea clauzelor ce urmau a fi cuprinse în Contractul colectiv de muncă, în mod firesc art. 6 îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea în ceea ce priveşte imposibilitatea declanşării grevei – ca element de presiune împotriva unităţii. Atât în momentul declanşării, dar şi în special pe parcursul continuării grevei părţile se aflau în negociere pentru încheierea contractului colectiv de muncă, revendicările greviştilor având ca obiect în principal includerea unor anumite clauze în cuprinsul contractului colectiv de muncă.
Reprezentanţii sindicatului au refuzat participarea la discuţii, optând pentru încetarea activităţii, pentru a forţa recurenta să semneze contractul colectiv de muncă în termenii şi condiţiile impuse de aceştia.
S-au interpretat greşit dispoziţiile art. 57 din Legea conflictelor de muncă. Din actele prezentate la dosarul cauzei: înregistrări audio ale negocierilor, procesele verbale anexate, rezultă că scopul Sindicatului „G.” a fost acela de a condiţiona semnarea contractului colectiv de muncă de retragerea acţiunii din justiţie sau demiterea conducerii societăţii.
De asemenea, s-au interpretat greşit dispoziţiile art. 52 din Legea conflictelor de muncă, Sindicatul „G.” oprind funcţionarea instanţiilor de producţie ale unităţii, s-au creat prejudicii importante în patrimoniul recurentei. Repunerea acestora în funcţie necesită costuri importante, derivate atât din necesitatea remedierii defecţiunilor produse, cât şi în costul materiei prime nedesarjate. Există acte din care rezultă oprirea activităţii societăţii recurente.
Examinând criticile formulate, Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În speţă de faţă negocierile cu privire la încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au început din luna noiembrie 2006, aspect care rezultă din actele de la dosar. Această negociere este obligatorie conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, însă durata negocierii nu poate depăşi 60 de zile.
Declanşarea grevei s-a făcut după 7 luni de la negociere, iar negocierea a continuat şi în timpul grevei, pentru că scopul urmărit este stingerea conflictului de interese, sindicatului neputându-i-se reţine nicio culpă pe parcursul desfăşurării grevei.
Instanţa de fond a analizat dispoziţiile art. 66 şi 52 din Legea nr. 168/1999, referitoare la obligativitatea asigurării continuării activităţii cu 1/3 din activitate, întrucât este o unitate cu foc continuu.
În privinţa revendicărilor solicitate de intimata pârâtă, iniţial s-a solicitat majorarea salariilor până la nivelul salariului minim pe economia naţională, dar acest lucru nu s-a realizat. Ulterior, pe parcursul negocierilor greviştii au mai adăugat şi alte revendicări, însă tocmai în data de 23 iulie 2007, recurenta reclamantă a acceptat revendicările, iar greva a încetat.
Referitor la art. 3 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă se precizează că durata negocierii colective nu poate depăşi 60 de zile. În această perioadă stabilită de părţi, dar nu mai mult de 60 de zile, sindicatul nu poate declanşa greva, iar patronatul nu poate face concedieri.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că sindicatul semnase contractul colectiv de muncă din luna iunie 2007.
Este evidentă starea conflictuală dintre părţi, chiar şicanatorie. niciuna din părţi nu a dat dovadă de tact în aplanarea stării conflictuale. Actele întocmite, respectiv procesele verbale nr. 3124 din 21.07.2007 şi nr. 3128 din 22.07.2007, demonstrează că nu intimata pârâtă a blocat negocierile, ci pur şi simplu ele nu au fost acceptat de patronat, respectiv reclamanta recurentă, atât cu privire la majorarea salariilor, cât şi cu privire la semnarea contractului colectiv de muncă.
Sindicatul semnase contractul colectiv de muncă încă din iunie 2007, prin urmare nu mai putea să pună alte condiţii.
Susţinerea recurentei, în sensul că dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 168/1999, au fost încălcate, urmează a fi înlăturată, întrucât acest aspect a fost analizat prin sentinţa civilă nr. 1237/2007 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 286/CM/2007 a Curţii de Apel Constanţa, deci nu mai poate fi pus în discuţie.
Dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 168/1999, au fost analizate şi prin celelalte hotărâri pronunţate.
Fără a mai relua aceleaşi puncte de vedere, pe care instanţele şi le menţin, în cauza de faţă, înainte de declanşarea grevei cu 48 de ore, sindicatul a notificat unitatea recurentă cu adresa nr. 3019/2007, în sensul că în ziua de 19.07.2007, orele 12, 45 se va declanşa greva generală, însă activitatea şi supravegherea permanentă a unităţii va fi asigurată pe parcursul celor 3 schimburi de lucru. Din aceeaşi adresă rezultă că o parte din utilaje au fost oprite progresiv conform graficului de lucru. Nu s-a făcut nicio dovadă cu acte că o serie de utilaje au fost în pericol şi că prescripţiile tehnice nu au fost respectate.
În mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că o serie de prescripţii tehnice sunt incomplete pentru cuptoarele desarjate, iar proba testimonială nu se poate corobora cu alte probe. Apărarea bunurilor societăţii revenea în egală măsură ambelor părţi. Nu s-au făcut dovezi că bunurile societăţii au fost grav avariate.
Unitatea recurentă a acceptat revendicările salariaţilor în data de 23 iulie 2007, dată la care greva a încetat, contractul colectiv de muncă fiind înregistrat la D.M.S.S.F. T, la data de 1 august 2007. În prezent, unitatea recurentă din 1 octombrie 2007 nu mai funcţionează, salariaţii fiind indisponibilizaţi.
Faţă de considerentele arătate mai sus, hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul este nefondat, urmând a fi respins. Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
