Contestaţie în anulare. Respingere

Tematică: Alte cereri

1. Pe calea contestaţiei în anulare se invocă altceva, respectiv faptul că întinderea concediului de odihnă diminuat ar fi fost de 8 zile, ceea ce reprezintă o cerere nouă şi care nu poate fi analizată pe calea contestaţiei în anulare. Nici pretenţiile intimatului formulate cu ocazia exercitării de către contestatoarea a contestaţiei în anulare de faţă nu pot fi primite, cadrul procesual limitându-se la obiectul judecăţii în faţa instanţei de recurs.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 725/R din 27 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Pe calea contestaţiei în anulare, contestatoarea (...) U. (...) G. a solicitat anularea deciziei civile nr. 401/R/2.06.2008 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, rejudecarea cauzei şi desfiinţarea sentinţei de fond în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantul G.U.E.
În motivarea contestaţiei a arătat că instanţa de recurs în mod greşit a acordat reclamantului 10 zile de concediu restante pentru anii 2005, 2006 impunându-se diminuarea concediului de odihnă la 8 zile (2 zile pentru anul 2005 şi 6 zile pentru anul 2006) .
A arătat că acordarea concediului de odihnă cuvenit intimatului-reclamant s-a realizat potrivit regulei proporţionalităţii, raportat la activitatea efectiv prestată într-un an calendaristic, în conformitate cu prevederile Codul u i Muncii şi contractului colectiv de muncă. În drept şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Prin întâmpinare intimatul G.U.E. a solicitat menţinerea deciziei civile considerând-o corectă. A formulat pretenţii în sensul plăţii orelor lucrate în luna aprilie 2008 şi acordării bonurilor de masă aferente acestei luni, invocând prevederile referitoare la vechimea în muncă şi dreptul la concediu anual plătit. A depus la dosarul cauzei H.G. nr. 250/2002 republicată şi extras din contractul colectiv de muncă.


Examinând contestaţia în anulare astfel formulată în raport de dispoziţiile speciale în materie, Curtea o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată în vederea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti în cazurile limitativ prevăzute de lege.
Raportat la temeiul de drept invocat de contestatoarea (...) U. (...) G, dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. stabilesc faptul că pot fi atacate cu contestaţie în anulare hotărârile instanţelor de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speţă, prin decizia nr. 401/R/2.06.2008 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale – a fost admis recursul declarat de pârâta (...) U. (...) G dispunându-se modificarea în parte a sentinţei civile nr. 19/10.01.2008 a Tribunalului Galaţi, în sensul că: A fost obligată pârâta să restituie reclamantului G.U.E. suma de 70, 85 lei şi să-i acorde 10 zile de concediu de odihnă restante pentru anii 2005 şi 2006, în loc de 12 zile.
Instanţa de recurs a reţinut că, problema pusă în discuţie de recurenta (...) U. (...) G vizează modalitatea de interpretare a prevederilor art. 140 alin. (2) Codul Muncii. Conform dispoziţiilor art. 139 alin. (1) Codul Muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor iar prevederile art. 140 alin. (2) stabilesc faptul că durata efectivă a concediului de odihnă anual, stabilită prin contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzută în contractul individual de muncă şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
În speţă, intimatul-reclamant G.U.-E. are dreptul la un concediu de odihnă anual de 30 de zile şi pentru motivul că s-a aflat în incapacitate temporară de muncă (concediu medical) i-a fost diminuată de către recurenta-pârâtă (...) U. (...) G întinderea concediului anual de odihnă (28 zile pentru anul 2004 fiindu-i reţinută suma de 70, 85 lei, 28 zile pentru anul 2005 şi 24 zile pentru anul 2006) .
Or, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, dispoziţiile art. 140 alin. (2) Codul Muncii care fac trimitere la activitatea prestată într-un an calendaristic, vizează alte situaţii decât cea în care s-a aflat intimatul-reclamant, aceea de incapacitate temporară de muncă ca urmare a stării de boală.
Într-un asemenea caz, contractul individual de muncă se suspendă [art. 50 lit. b) Codul muncii] ceea ce înseamnă că raporturile de muncă subzistă, inclusiv dreptul salariatului la concediu de odihnă.
Situaţia este diferită faţă de cazurile în care concediul de odihnă se acordă în raport de activitatea prestată ca urmare a încheierii contractului individual de muncă pe perioada anului calendaristic în curs ori a programului redus de muncă. Imposibilitatea desfăşurării muncii s-a datorat unei cauze independente de voinţa intimatului-reclamant fiind rezultatul stării de boală care a atras şi incapacitatea de muncă a acestuia în mod temporar.
În acest sens sunt şi prevederile art. 144 Codul Muncii care instituie pentru salariat obligaţia de a efectua în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nun poate fin efectuat.
Drept urmare, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a statuat asupra obligaţiei ce revine recurentei-pârâte de restituire a sumelor restante ori de acordare a zilelor de concediu ce au fost diminuate pe anii 2005 şi 2006.
În ceea ce priveşte anul 2004, din chiar apărările intimatului-reclamant rezultă că acesta a efectuat în întregime concediul de odihnă anual, în luna august. În aceste condiţii, repararea prejudiciului cauzat cu acest titlu, pentru anul 2004, constă în restituirea sumei de 70, 85 lei reţinută nelegal de către recurenta-pârâtă (...) U. (...) G., în echivalentul bănesc a 2 zile de concediu de odihnă.
Recunoaşterea dreptului intimatului-reclamant G.U.-E. atât la restituirea sumei de 70, 85 lei ce i-a fost reţinută pentru concediul de odihnă efectuat în anul 2004, cât şi acordarea a 2 zile de concediu pentru aceeaşi perioadă echivalează cu o dublă reparaţie, lipsită de o justă cauză.
Celelalte pretenţii formulate în recurs de către intimatul-reclamant nu au fost primite, depăşindu-se cadrul procesual determinat în cauză de recursul promovat doar de pârâta (...) U. (...) G.
Nu subzistă astfel motivul contestaţiei în anulare privind existenţa unei greşeli materiale, instanţa de recurs analizând împrejurările cauzei, potrivit considerentelor arătate în decizia pronunţată.
Greşelile la care se referă art. 318 C. proc. civ. trebuie să fie evidente, urmare a anulării sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
Nici motivul privind omisiunea cercetării din greşeală a motivelor de modificare sau de casare nu poate fi primit.
Prin recursul declarat recurenta-pârâtă (...) U. (...) G. a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectele întinderii dreptului salariatului la concediul de odihnă anual raportat la interpretarea dată prevederilor art. 140 alin. (2) Codul Muncii.
Din chiar redactarea cererii de recurs rezultă că pentru anul 2005 durata concediului de odihnă a fost diminuată cu 4 zile iar în anul 2006 durata concediului de odihnă a fost diminuată cu 6 zile.
Critica recurentei-pârâte a vizat efectiv zilele de concediu aferente anului 2004, în sensul că s-au acordat de instanţa de fond 2 zile de concediu cât şi restituirea sumei de 70, 85 lei, ceea ce reprezintă o dublă reparaţie a aceluiaşi drept.
Un asemenea motiv de recurs a fost analizat, dispunându-se de instanţa de recurs restituirea sumei de 70, 85 lei şi stabilirea dreptului la concediul de odihnă cuvenit pentru anii 2005, 2006 în număr de 10 zile.
Pe calea contestaţiei în anulare se invocă altceva, respectiv faptul că pentru anii 2005, 2006 întinderea concediului de odihnă diminuat ar fi fost de 8 zile, ceea ce reprezintă o cerere nouă şi care nu poate fi analizată pe calea contestaţiei în anulare.
Nici pretenţiile intimatului G.U.E. formulate cu ocazia exercitării de către contestatoarea (...) U. (...) G. a contestaţiei în anulare de faţă nu pot fi primite, cadrul procesual limitându-se la obiectul judecăţii în faţa instanţei de recurs.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie respinsă ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea (...) U. (...) G. în contradictoriu cu intimatul G.U.E. şi privind decizia civilă nr. 401/R/2.06.2008 pronunţată în dosarul nr. (...) al Curţii de Apel Galaţi – Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner