20 Decembrie 2020

Victimă și călău în secolul XXI: av. Robert Roșu vs. jud. Ionuț Matei

Fotografie autor

Avocatul Robert Roșu este NEVINOVAT, în opinia mea, în ciuda sentinței pronunțate de Înalta Curte de Justiție și Casație (am dreptul la opinie juridică). 

Am ajuns ca într-un stat de drept să ne temem că orice opinie juridică pe care o formulăm în baza art. 3 din Legea nr. 51/1995 - legea avocaturii se poate transforma într-o infracțiune, dacă este contrară opiniei oficiale emise de instituțiile de forță ale României. 

Este foarte interesant ca în libertatea de exprimare intra dreptul de a critica Dumnezeul (musulmanilor, creștinilor, budiștilor etc) de a îl caricaturiza, însă este exclus dreptul de a critica un judecător de la ICCJ și cu atât mai puțin dreptul de a critica deciziile ICCJ în materie penala!  De unde rezulta ca judecătorii sunt, în democrația noastră de periferie a imperiului, mai presus de Dumnezeu. 

DNA, ICCJ sunt noii noștri dumnezei intangibili, iar daca îi critici riști să fii acuzat ca eretic și ars pe rugul societății morale, asta după ce te plimba gol prin piața publica a mass media aservita, după ce întreaga ta viață, reala sau imaginară, este prezentata cu rea credință in media, cu scopul de a te umili (ca în ev. mediu în piața publica), arderea pe rug fiind acum închisoarea si oprobiul public, arderea demnități tale umane, a personalității tale, a tot ceea ce ai putea reprezenta tu pentru societate, prin intermediul mas media și a rețelelor de socializare  După ce ești mutilat public, ești aruncat în societate sa îți lingi rănile, fiind deja exclus din societate. 

Cazul Robert Roșu a demonstrat ca în interiorul instituțiilor de forța există mulți descreierați, mulți mutilați emoțional, care își trăiesc viața lor searbădă hrănind-se cu puterea data de funcțiile vremelnic ocupate. 

Cred ca mulți dintre ei sunt atent selectați: cu cat mai multitați emoțional, cu atât mai bine servesc cauza. 

Unul dintre aceștia este Ionuț Matei – judecător la Înalta Curte de Justiție și Casație, în secția penală, în completul care l-a judecat, printre alții, și pe avocatul Robert Roșu. 

Ionuț Matei pare un vișinescu de sec XXI. având aceleași caracteristici ca și celebrul torționar (de altfel vișinescul a devenit un adjectiv): lipsit de empatie umana, lipsit de capacitatea umana esențială, un individ care dacă mâine ar trebui să îl judece pe Dumnezeu ar face-o cu cea mai mare plăcere personală, condamnându-l nu pentru vreo faptă a lui Dumnezeu, ci pur si simplu pentru propria plăcere, pentru propria satisfacție. 

Ionuț Matei nu l-a condamnat pe Robert Roșu, ci a condamnat toți avocații, plăcerea și bucuria lui, cadoul lui de Moș Crăciun 2020 îl constituie condamnarea avocaților, încercarea de a induce frica printre avocați, că oricine poate să fie Robert Roșu dacă nu cooperează cu instituțiile de forță ale României, că orice avocat poate să fie condamnat penal pentru opiniile juridice pe care le emite. 

Există colegi avocați care au fost amenințați de procurori că dacă nu spun ceea ce le-au spus clienții lor vor fi încadrați la complicitate (în cazul lui Robert Roșu constituire grup infracțional), avocați colegi care au fost timorați, hărțuiți, trimiși în judecată de către procurori, doar pentru simplul motiv că noul Dumnezeu al societății (un fost coleg de facultate, un timorat, un introvertit, un tip lipsit de prieteni, ajuns procuror, l-am întrebat dacă nu îi este frică mi-a răspuns cu o aroganță pe care nu o intuiam într-un student timid, introvertit: “Băi, noi dăm m..., nu luăm m...”) dorește să domine prin frică.

Pe aceeași poziție se află și judecătorul Ionuț Matei, pe care am avut ocazia să îl văd ca judecătorul în unicul meu dosar de penal (clientul pe dreptul muncii, mă rugase să îl reprezint și în cauza penala mai degrabă ca un pandantiv norocos, decât ca un specialist în drept penal). 

La termen am ajuns exact în clipa în care se făcea apelul cauzei și venind de la Curtea de Apel, a trebui sa îmi pun roba pe mine, fix în momentul în care răspundeam că partea este prezentă și asistată de avocat. 

În acel moment judecătorul Ionuț Matei, a adoptat atitudinea de Dumnezeu față de avocat și pe un ton de stăpân mi-a cerut sa ies afara din sală să nu pun roba pe mine în fața lui. Am făcut un pas în lateral mi-am pus roba, iar Dumnezeul completului mi-a cerut sa îmi cer scuze față de el pentru impertinența de a îmi pune roba în fața lui. 

Evident că am refuzat să îmi cer scuze, am replicat: nu am de ce să îmi cer scuze! (când judecătorii întârzie cu orele nu își cer scuze chiar dacă îi așteptau cca 100 de persoane) 

Marele Dumnezeu a poruncit că nu va judeca nimic până nu îmi cer eu scuze. Am privit clientul meu și pentru prima dată am avut impresia ca cineva va face apoplexie! Se înroșise tot, efectiv am văzut cum sângele i se urca pe fata și pe chelie, cum transpiră (era vorba de libertatea lui, instanța de fond îl condamnase cu executare). 

În joc era libertatea clientului, iar Ionuț Matei știa acest lucru și își permitea sa fie Dumnezeu cu părțile, cu avocații.  

Mi-am cerut scuze și ședința a mers mai departe. 

Cu siguranță că Ionuț Matei, nu își amintește acest incident deoarece este cea mai neînsemnată bucurie pe care și-o putea provoca de la pupitrul de judecător. El își amintește cu siguranță alte momente, mult mai înălțătoare pentru personalitatea lui timp vișinescu. 

După ce am văzut caracterul călăului modern, care nu mai taie capul ereticilor, ci le decapitează viața personală, profesională, socială să vă spun câteva cuvinte și despre victima. 

Victima este Robert Roșu, unul din cel mai bun avocați pledanți din noua generală. Aș putea supune chiar cel mai bun. 

Mama natură l-a înzestrat cu o voce baritonala care impune respect doar la auzul vocii, cu o atitudine demnă, profesională, mândră care impune respect prin simpla lui apariție, un avocat cu o minte limpede, clară, cu o inteligență nativă de foarte înalt nivel și cu un foarte bogat bagaj științific în materia dreptului. 

Cu asemenea înzestrări naturale nu este deloc de mirare că a fost avocatul în cauze de un foarte înalt nivel profesional, în cauze de o foarte mare complexitate. 

Și totuși, omul Robert Roșu este un bărbat cu mari calități morale, un tata a doi absolut adorabili, inteligenți și foarte bine crescuți, un soț devotat, un prieten desăvârșit și mai ales un prieten loial (loialitatea aceasta rara avis a acestei societăți în care fiecare vinde pe fiecare pentru un pumn de arginți). 

Robert Roșu reprezintă imaginea avocatului de succes pe meritul lui, pe forța lui, pe inteligența lui (provine, din câte știu, dintr-o familie modestă de lucrători), nu este o personalitate goala de conținut, creată de mass media sau de cine știe ce cercuri politice sau de altă natură, este un profesionist care a muncit pentru a ajunge acolo. 

Ce cadou mai frumos putea să primească Ionuț Matei, pentru a își satisface orgoliul lui, decât să pronunțe condamnarea (poate) a celui mai bun avocat pledant din România. 

Și a facut-o! Grav! 5 ani cu executare! Pentru ce? Pentru absolut nimic! Pentru nicio vină așa cum rezultă din toate materialele publicate până acum de avocați care cunosc îndeaproape dosarul. 

Așadar avem doi eroi ai timpului nostru: unul ajuns judecător, celălalt avocat de succes! 

Vișinescu nu dispare cu perioada comunistă, vișinescul este în fiecare societate, doar metodele diferă, dar brutalitatea este aceeași. 

Și acum ce veți face domnule Ionuț Matei după ce mi-am exprimat punctul meu de vedere cu privire la personalitatea călăului de sec. XXI, care vrea sa ucidă avocatura, trând-o în cea mai neagra perioadă a ei de la apariție, în frica pentru opiniile juridice, îmi veți tăia gâtul în fața școlii, ca profesorului francez care pentru ca a prezentat o caricatură cu dumnezeul unei religii? 

Domnule Ionuț Matei, filozofia mea este că o singură viață avem, dar NU vreau sa o trăiesc în frică, nu sunt făcut să o trăiesc în frică, cu atât mai puțin nu o voi trăi în frica profesională că opiniile mele juridice exprimate liber, exprimate cu bună credință, pot să fie infracțiuni doar pentru că există mutilați emoțional care au putere vremelnică.

Domnule Ionuț Matei, pentru opiniile sale eronate avocatul răspunde pentru malpraxis, în niciun caz NU răspunde penal.  

Și nu cred că nu știați asta când ați pronunțat sentința de condamnare a confratelui Robert Roșu, ci doar ați vrut să umiliți breasla avocaților. 

Domnule Ionuț Matei, poate aveți ale reușite profesionale care să vă mângâie orgoliul la pensie, dar în niciun caz îngenuncherea breslei avocaților NU va reuși (ca specialit în dreptul muncii am o vorba: indiferent ce funcție ocupi, tot pensionar ajungi!)

Ați reușit că uniți această breaslă, așa cum nu a fost ea niciodată unită! 

Contor: 2548 afișări

Costel Gîlcă, 20 decembrie 2020 13:43

Calificativ

Comentarii

Comentarii
 
Eugenia spunea,
21 decembrie 2020, 10:25

Foarte bine spus și argumentat, o sinteza a societății in care trăim, lipsa de atitudine și individualismul au devenit norme de conduita!

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner