Recent, în Franța, unui prezentator de televiziune i-a fost suspendat contractul de muncă pe fondul mediatizării arestării sale pentru consum și deținere de substanțe stupefiante, în cadrul vieții sale private. Problema care se pune într-un astfel de caz este în ce măsură o dependență care ține de viața privată a fiecăruia poate avea consecințe asupra vieții profesionale?
Este unanim admis că, în calitate de salariat, avem dreptul, chiar și în timpul serviciului și la locul de muncă, la respectarea intimității vieții private (Arrêt de la Chambre Sociale de la Cour de cassation du 2 octobre 2001. N° de pourvoi : 99-42942). Angajatorul nu poate decide cu privire la alegerile fiecăruia cu privire la: starea civilă, locul de reședință, obiceiuri, etc.
În consecință, niciun fapt intervenit în viața dumneavostră privată nu poate, în principiu, să justifice o concediere pentru săvârșirea unei abateri, în afară de cazul în care acest fapt are legătură cu viața profesională (Arrêt de la Chambre Sociale de la Cour de cassation du 23 juin 2009. N° de pourvoi : 07-45256). De exemplu, instanțele franceze au decis că este justificată concedierea unui șofer de tir ce a fost depistat conducând sub influența băuturilor alcoolice, în afara programului de lucru (Arrêt de la Chambre Sociale de la Cour de cassation du 2 décembre 2003. N° de pourvoi : 01-43227).
Angajatorul va putea ține cont de anumite aspecte ce țin de viața privată a salariatului, condiția fiind ca acest lucru să fie indispensabil pentru apărarea intereselor legitime ale societății și proporțional cu scopul urmărit, ca în cazul în care un eveniment din viața dumneavoastră personal creează o temere obiectivă pentru societatea dumneavoastră.
Aprecierea unei astfel de temeri este foarte strictă, judecătorii francezi considerând, de exemplu, că angajatorul nu se poate întemeia pe conținutul pornografic al unei reviste pe care salariatul o răsfoiește la locul de muncă pentru a-l sancționa (Arrêt de la Chambre Mixte de la Cour de cassation du 18 mai 2007. N° de pourvoi : 05-40803). În mod similar, instanțele franceze au decis că la baza unei temeri obiective nu pot sta presupuneri care pun sub semnul întrebării onestitatea salariatului (Arrêt de la Chambre Sociale de la Cour de cassation du 6 octobre 1999. N° de pourvoi : 97-42884), o simplă neînțelegere cu un coleg sau cu angajatorul (Arrêt de la Chambre Sociale de la Cour de cassation du 11 mai 2005. N° de pourvoi : 03-43007), legătura familial sau afectivă dintre salariat și un membru al unei societăți concurente, riscul unui conflict de interese (Arrêt de la Chambre Sociale de la Cour de cassation du 21 septembre 2006. N° de pourvoi : 05-41155), minciuna asupra motivului real al absenței salariatului (Arrêt de la Chambre Sociale de la Cour de cassation du 16 septembre 2009. N° de pourvoi : 08-41837)
Comentarii