Când laşi toate celea în seama libertăţii şi, prin urmare, a egoismului omenesc, nu va fi bine.
De multe ori in Anglia s-a dezbătut întrebarea dacă n-ar fi bine să se lucreze duminicile şi se găsise economişti care să calculeze ce pierderi însemnate are industrialul englez prin ţinerea sărbătorilor. O fericire că biserica e acolo destul de puternică pentru a rezista unor asemenea tentative împotriva săracului, asigurându-i şi acestuia partea sa de odihnă şi bucurie într-o lume pe care scriptura o numeşte cu drept cuvânt „Valea plângerilor“.
La noi, în ţara absolutei libertăţi, este însă cu putinţă ca lucrătorul să nu se bucure nici de duminică, nici de sărbătoare, să nu se bucure nici de răgazul pe care scriptura îl asigură până şi animalelor.
Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă de producere, este mai întâi tot ce poate fi mai neomenos, al dezastroasă prin urmările ei. Căci vita de lucru se cruţă la boală i se măsoară puterile, nu se încarcă peste măsură, pierderea ei este egală cu cumpărarea unei alteia, încât interesu , bineânţeles al proprietarului, este cruţarea.
La om lucrul se schimbă. Poate să se stingă în bunăvoie, se va găsi totdeauna altul la loc, căci nevoia e o dăscăliţă amară care primeşte orice condiţii.
In alte ţări sânt societăţi pentru apărarea animalelor, de sine înţelegându-se că religia şi organizarea socială îi asigurează omului zilele de odihnă; la noi însă nu va fi minune dacă vom vedea tratându-se organismul cel nobil de pe pămint cu o lipsă de cruţare de care sânt ferite şi organismele cele inferioare.
Ne-a trebuit această expunere pentru a caracteriza soarta lucrătorilor din fabrica Regiei monopolului tutunurilor. Muncind 12—14 ore pe zi, aceste zile lungi şi negre nu sânt întrerupte nici de duminici, nici de sărbători, încât cestiunea socială, atât de ventilată în Europa, trebuie s-o vedem la noi în forma ei cea mai crudă. Iată dar materialul de oameni supus acestui tratament :
- 200 de lucrătoare 10 tăietori cu maşina a tutunului prost
- 2 care desfac tutunul cu trompa
- amestecător
- tăietor de hârtie
- privighetori a lucrătorilor
- amploiaţi superiori
- diurnist.
Iată dar 224 de oameni, a patra parte dintr-o mie, care nu cunosc nici sărbătoare, nici altă odihnă decât somnul.
Se poate că regia, câştigând puţin sau nimic din toată afacerea, să fie silită de a întrebuinţa asemenea mijloace pentru a se susţinea ; dar nouă ni se pare că soarta „dividentelor“ e cu mult mai puţin importantă decât acea a omului chemat să le producă.
Onor primărie, care cu drept cuvânt a ordonat respectarea duminecilor şi sărbătorilor din partea comercianţilor, ar trebui să ordone aceeaşi respectare din partea fabricilor. Să nu uităm că trăim într-un stat creştin, că numai chinezul n-are sărbători, pe când religia creştină, a celor „dezmoşteniţi^, le asigură Şi acestora partea lor de bucurie în lume.
O altă cestiune, care priveşte numai administraţia oraşului nostru, este că lucrătoarele, pornind noaptea de la fabrică pe Şoseaua din Valea Bahluiului, sânt expuse obrăzniciei stâlpilor de cafenele, care tocmai în vremea ieşirii fetelor din fabrică găsesc că plimbarea pe întunecoasele uliţe este foarte aerisitoare. De aceea ar tebui ca felinarele să fie mai dese şi mai cu seamă să fie aprinse ; asemenea prezenţa unui număr mai mare de sergenţi de noapte nu e de prisos.
Sursă: Curierul de Iași, an IX, nr. 135 din 12 decembrie 1876
Comentarii