La data de 26.10.2012 Ministerul public a înaintat un proiect de recurs în interesul legii cu privire la „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin.1 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind principiul contributivităţii raportat la art. 164 din Legea nr.19/2000 şi pct. V din Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, în referire la sporurile şi veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie”.
Vezi: Solutia Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Recurs în interesul expediat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 26 octombrie 2012
C ă t r e,
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În conformitate cu prevederile art. 329 din Codul procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr.202/2010, formulez prezentul
RECURS ÎN INTERESUL LEGII
În practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin.1 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind principiul contributivităţii raportat la art. 164 din Legea nr.19/2000 şi pct. V din Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, în referire la sporurile şi veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie”.
Urmare sesizării formulate de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Craiova nr. 9688 din 9 mai 2012, transmisă cu adresa nr.7/S.U./2012 din 15 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a verificat practica judiciară la nivelul întregii ţări, în problema de drept enunţată, constatându-se că, în contestaţiile formulate împotriva deciziilor de stabilire a pensiilor în baza Legii nr. 19/2000, precum şi în contestaţiile împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 prin care reclamanţii solicitau valorificarea unor sporuri, indemnizaţii şi majorări de retribuţii tarifare care potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi pentru care s-au achitat contribuţii la fondul de asigurări sociale de către angajator, practica judiciară este neunitară după cum urmează:
I. Unele instanţe de judecată au stabilit că la determinarea punctajelor anuale realizate până la intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, trebuie avute în vedere toate veniturile (sporuri, indemnizaţii, prime, diurne, salarii de merit, etc.) care au constituit baza de stabilire a contribuţiilor de asigurări sociale, dacă angajatorul a achitat aceste contribuţii.
Contribuţiile se achitau de unitate prin virarea unei sume egale cu o cotă procentuală asupra câştigului brut realizat de întreg personalul angajat, nereprezentând o contribuţie individuală aplicată drepturilor salariale ale angajatului.
În motivarea acestei opinii, s-a arătat că o atare soluţie se impune în baza principiului contributivităţii, consacrat prin dispoziţiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit căruia, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite, iar aceste venituri au fost avute în vedere la calcularea şi aplicarea contribuţiilor.
Ca atare, principiul contributivităţii înlătură aplicarea art. 164 din Legea nr. 19/2000.
S-a arătat că nu se poate admite ca baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale să fie constituită şi din aceste sume, iar la stabilirea pensiei, ca prestaţie de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece ne-am afla în situaţia în care această prestaţie nu ar fi proporţională cu preţul plătit, creându-se astfel o inechitate.
Totodată, s-a reţinut că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri ori dacă aceste sume au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare, ci faptul că statul şi-a încasat drepturile la momentul cuvenit.
În concluzie, instanţele care au împărtăşit această opinie au stabilit că, la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 trebuie avute în vedere toate veniturile care au constituit baza de calcul pentru plata contribuţiilor de asigurări sociale ce revenea unităţilor angajatoare, dând eficienţă principiului contributivităţii în defavoarea prevederilor cuprinse în art. 164 din Legea nr. 19/2000 şi Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
În acest fel, au fost înlăturate prevederile legale instituindu-se doar o condiţie, aceea ca veniturile respective să fi făcut parte din fondul de salarii la care angajatorul a calculat şi virat cota de contribuţie de asigurări sociale. (Anexa I)
II. Alte instanţe au considerat că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, trebuie avute în vedere salariile şi sporurile prevăzute în art. 164 din lege şi Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, în condiţiile stabilite de normele respective care au caracter special.
În susţinerea acestei opinii s-a invocat principiul neretroactivităţii legii civile, arătându-se că nu se poate recunoaşte incidenţa principiului contributivităţii pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001.
În acest sens, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv, din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună.
Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.
Aceste prevederi se aplică în situaţia veniturilor lunare obţinute după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 şi care au constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale potrivit Legii nr. 19/2000.
Pentru determinarea punctajelor anuale anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, dispoziţiile art. 164 din lege instituie într-o modalitate imperativă criterii de stabilire a sumelor care intră la determinarea punctajului anual.
Textul acestui articol stabileşte faptul că la calculul punctajelor anuale pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 se au în vedere exclusiv salariile tarifare, în cuantumul înregistrat în carnetul de muncă.
Dacă în carnetul de muncă sunt înregistrate sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare, acestea trebuie avute în vedere, potrivit art. 164 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Textul art. 164 reglementează distinct situaţia sporurilor obţinute în perioada anterioară datei de 01.04.2001, stabilind la alineatele 2 şi 3 faptul că, pe lângă salariile tarifare, trebuie avute în vedere şi anumite sporuri dar, cu respectarea condiţiilor cumulative stabilite de aceste dispoziţii legale, respectiv: să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverinţe eliberate de unitate.
În concluzie, instanţele care au optat pentru această opinie au stabilit că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, trebuie avute în vedere veniturile prevăzute la art. 164 din Legea nr. 19/2000 şi Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, care sunt norme speciale, aplicabile punctajelor anuale aferente perioadei anterioare datei de 01.04.2001. (Anexa II)
*
Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Craiova a precizat că aceste tipuri de venituri nu au făcut obiectul deciziei nr. 19 din 17.10.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011.
Totodată, problema de drept nu vizează nici veniturile asupra cărora s-a statuat prin decizia nr. 5 din 29.09.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 223 din 31.03.2011.
*
Apreciem ultimul punct de vedere exprimat ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii, pentru următoarele considerente:
§.1.1. Premisele apariţiei practicii neunitare ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii sunt reprezentate de modalitatea în care instanţele de judecată au dat eficienţă principiului contributivităţii instituit prin art. 2 lit.e) din Legea nr. 19/2000, raportat la normele tranzitorii cuprinse în art. 164 din Legea nr. 19/2000, atunci când veniturile sunt aferente unor perioade – stagii de cotizare – în care au fost incidente acte normative vizând domeniul pensiilor, anterioare Legii nr. 19/2000.
Prin Legea nr. 19/2000 s-a realizat reformarea în sens unitar a întregului sistem de asigurări sociale, prin luarea în considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul vieţii active ce constituie stagiu de cotizare, iar cuantumul pensiei se determină în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (1) din acest act normativ prin înmulţirea punctajului mediu anual realizatde asigurat în perioada de cotizare cu valoarea punctului de pensie.
§.1.2. Primul element ce face parte din algoritmul de calcul al pensiei, respectiv punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, în sensul că se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în Anexa 3.
Punctajul anual se determină potrivit art. 78 alin. (1) din acelaşi act normativ, prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună, iar numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual (inclusiv sporurile şi adaosurile), sau după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.
Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale este cea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată.
Aceste prevederi legale reprezintă o consecinţă directă şi imediată a principiului contributivităţii, astfel cum acesta este enunţat prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, fiind aplicabile în privinţa veniturilor realizate lunar după data de 1 aprilie 2011 de persoanele asigurate în sistemul public de pensii.
Totodată, în această modalitate se reflectă, în cadrul dreptului pozitiv concepţia reformatoare a legiuitorului, în sensul că drepturile de pensii se cuvin şi se stabilesc pe baza contribuţiei individuale de asigurări sociale, constituind unul dintre aspectele asupra cărora s-a intervenit prin aşezarea pe principii şi reguli noi a sistemului unic şi integrat al pensiilor de asigurări sociale.[1]
Principiul contributivităţii, în concepţia Legii nr. 19/2000, perpetuat de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice nu poate fi analizat şi aplicat decât prin raportare la alte principii pe baza cărora funcţionează asigurările sociale, respectiv principiul mutualităţii şi al solidarităţii.
Bunăoară, sumele plătite cu titlu de contribuţie de asigurări sociale nu reprezintă un „depozit la termen”, iar asiguraţii beneficiază de drepturile de asigurări sociale, în condiţiile prevăzute de lege, proporţional cu perioada de cotizare şi contribuţiile plătite.[2]
§.2.1. În privinţa persoanelor care au realizat stagii de cotizare până la data de 01 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000), legea cuprinde norme tranzitorii, reglementate în cuprinsul Capitolului IX, intitulat „Dispoziţii finale”.
La art. 164 alin. (1) se stipulează că la determinarea punctajelor anuale, până la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, după distincţiile prevăzute la literele a), b) şi c), astfel:
- salariile brute, până la 1 iulie 1977;
- salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
- salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Totodată, în alin. (2) al aceluiaşi articol, se statuează că, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă, iar alin. 3 prevede că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, indicându-se, totodată, şi sporul de vechime în muncă ce se ia în calcul, după distincţiile prevăzute la lit.a) şi b) ale acestui alineat.
Aşadar, din interpretarea coroborată a tuturor ipotezelor prevăzute de art. 164 alin. (1)- (3) din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată rezultă că, veniturile care constituie bazele de calcul pentru punctajele medii anuale realizate de persoanele asigurate în sistemul public de pensii, anterior datei de 1 aprilie 2001 vor include:
A. Anterior datei de 1 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992) [3]
a) salariile brute sau nete, după distincţiile arătate în cuprinsul art. 164 alin. (1) lit. a)- c), astfel cum au fost înregistrate în carnetul de muncă;
b) sporul de vechime în muncă prevăzut de art. 164 alin. (3) lit.a) şi b);
c) sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiilor anterioare, înregistrate în carnetul de muncă.
B. Ulterior datei de 1 aprilie 1992
a) salariile brute, astfel cum au fost înregistrate în carnetele de muncă;
b) sporul de vechime înregistrat în carnetul de muncă [art. 164 alin. (4) din lege];
c) sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.
Pentru ca, anumite sporuri să fie luate în calcul la stabilirea punctajului anual anterior datei de 1 aprilie 1992, trebuie ca acestea să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fie înregistrate în carnetul de muncă, iar după data de 1 aprilie 1992, până la 1 aprilie 2001, trebuie să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor după data de 01.04.1992 şi să fie înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverinţe.
Toate aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, ele fiind expresia transpunerii în algoritmul prevăzut de noua lege, a tuturor elementelor de salarizare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 au constituit bazele de calcul ale pensiilor, cu respectarea strictă a unor elemente de certitudine juridică sub aspect probatoriu.
§.2.2. O analiză retrospectivă a legislaţiei anterioare incidente în materia asigurărilor sociale de stat relevă că anterior datei de 1 aprilie 2001 nu s-au avut în vedere, la stabilirea cuantumului pensiei, veniturile realizate de o persoană pe parcursul întregii vieţi active, după cum nici bugetul acestor asigurări nu a fost întotdeauna constituit pe baza contribuţiilor individuale ale angajaţilor, astfel:
§.2.2.1.Decretul nr. 292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat, stabilea, prin art. 10 că pensia integrală de bătrâneţe se stabileşte în raport cu vechimea în muncă, salariul mediu tarifar şi grupa de muncă, între limite minime şi maxime.
Art. 39 din acelaşi act normativ stabilea că pensia se calcula luându-se ca bază salariul mediu tarifar, prin luarea în considerare şi a sporurilor acordate pentru condiţii de muncă grele sau vătămătoare, iar acest salariu mediu tarifar era cel din ultimele 12 luni de activitate, sau, la cererea celui îndreptăţit, din oricare perioadă de 5 ani de activitate consecutivă din ultimii 10 ani de muncă.
În acelaşi timp, potrivit art. 6 din Decretul nr. 292/1959, publicat în Buletinul Oficial, nr. 20 din 10 august 1959, fondurile necesare plăţii pensiilor, a ajutorului social şi a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor şi membrilor lor de familie se realizau din contribuţiile întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi ale persoanelor fizice, precum si din sumele alocate in acest scop din bugetul de stat, fără nicio reţinere din salarii.
§.2.2.2. Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară a abrogat prin art. 91, Decretul nr. 292/1959, iar în cuprinsul art. 13, art.41 şi art. 42 a păstrat acelaşi algoritm de stabilire a pensiei, astfel:
- pensia integrală pentru limită de vârstă se stabilea în procente din salariul tarifar;
- salariul tarifar care se lua ca bază de calcul la stabilirea pensiei era, în general, potrivit art. 41 alin. (1) media salariilor tarifare lunare din 5 ani lucraţi consecutiv, din ultimii 10 ani premergători încetării activităţii; derogările erau stabilite în alin. (2)-(4) ale aceluiaşi articol.
- media salariilor tarifare era stabilită conform art. 42 din lege.
Sub aspectul contribuţiilor de asigurări sociale, art. 4 din Legea nr. 27/1966 a păstrat soluţia legislativă anterioară, adăugând, în plus, cu începere de la data de 1 ianuarie 1967, contribuţia individuală, a angajaţilor, pentru pensia suplimentară (art. 70 din lege).
Acordarea pensiei suplimentare funcţiona pe baza principiului mutualităţii între angajaţi, iar fondurile necesare pentru plata acesteia se constituiau potrivit art. 71 din lege, dincontribuţia tuturor angajaţilor, de 2 % din salariul tarifar de încadrare.
§.2.2.3. Prin Decretul nr. 389 din 11 octombrie 1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, aplicabil începând cu data de 1 ianuarie 1973, s-a statuat expres că angajatorul datora contribuţia de asigurări sociale, iar cotele procentuale în care aceasta era stabilită, se aplicau asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, după distincţiile prevăzute în cuprinsul art.1 alin. (1).
Pentru sume precum diurnele de deplasare, detaşare, indemnizaţiile de transferare, drepturile de autor sau colaborator extern, premiile acordate de unităţile economice din beneficiile realizate, etc., prevăzute limitativ de art. 2 din acelaşi act normativ nu se datora o atare contribuţie.
§.2.2.4. Legea nr. 3/1977 a păstrat aceleaşi principii în ceea ce priveşte baza de calcul a pensiilor de asigurări sociale, în art. 10 stabilind că retribuţia tarifară care se lua în calcul la stabilirea pensiei era media retribuţiilor tarifare lunare din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, iar conform art. 11, pensia integrală pentru munca depusă şi limită de vârstă se determina în procente din retribuţia tarifară, diferenţiate pe tranşe de retribuţii şi grupe de muncă.
În privinţa surselor de constituire a bugetului de asigurări sociale, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 3/1977 statua că fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau din contribuţiile pe care le plăteau angajatorii, precum şi din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat, contribuţia individuală a angajaţilor constând doar în contribuţia la pensia suplimentară, calculată în procent asupra retribuţiei tarifare lunare, după distincţiile prevăzute de art. 64 alin. (1) şi (2) din acest act normativ.
§.2.2.5. La data de 1 aprilie 1992, a intrat în vigoare Legea nr.49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale care a modificat, printre altele şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială[4], stabilind care sunt elementele salariale ce constituiau baza de calcul pentru pensie, începând cu această dată.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr.3/1977, în reglementarea în vigoare după data de 01.04.1992:
„ Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază şi a următoarelor:
- sporul de vechime în muncă;
- sporul pentru lucrul în subteran, precum şi pentru lucrul pe platformele marine de foraj şi extracţie;
- indemnizaţia de zbor;
- sporul pentru condiţii grele de muncă;
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
- sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare;
- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii."
Dacă pentru primele sporuri enumerate, legiuitorul a înţeles să le definească în concret, în ceea ce priveşte ultima categorie, aceea a sporurilor cu caracter permanent, legiuitorul a folosit o definiţie generică.
Tot legiuitorul în cuprinsul Legii nr. 3/1977, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr.49/1992 a oferit soluţia, statuând, în art. 64 alin. (1), astfel:
"Contribuţia de 3% pentru pensia suplimentară se plăteşte, în condiţiile legii, de către toţi salariaţii cuprinşi în sistemul asigurărilor sociale, pentru sumele încasate drept salarii de bază, la care se adaugă:
- sporul de vechime în muncă;
- sporul pentru lucrul în subteran, precum şi pentru lucrul pe platformele marine de foraj şi extracţie;
- indemnizaţia de zbor;
- sporul pentru condiţii grele de muncă;
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
- sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare;
- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii."
Legea nr. 49/1992 a modificat şi Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, însă nu a schimbat sursele de finanţare ale bugetului asigurărilor sociale de stat, iar din modificările aduse art. 10 şi art. 64 din Legea nr. 3/1977 se observă că sporurile cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii, care se luau în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei sunt aceleaşi cu cele care se adăugau la salariul de bază, în vederea stabilirii contribuţiei de 3 %, pentru pensia suplimentară.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 s-au emis Precizările nr. 947 din 10 iulie 1992 ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale[5] care, în cuprinsul art.1 lit.b) indicau baza de calcul a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat, datorată de persoanele fizice şi juridice care foloseau personal salariat, respectiv: câştigul brut realizat de salariaţi şi premiile acordate salariaţilor de fondul de salarii.
La pct.1 lit.c) din aceleaşi precizări erau indicate limitativ sumele asupra cărora nu se datora această contribuţie în conformitate cu art.2 din Decretul nr. 389/1972, respectiv:
- drepturile plătite asiguraţilor, potrivit legii, din fondurile asigurărilor sociale de stat şi din fondurile proprii ale persoanelor juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşura activitatea conform art.3 pct.7 din Legea nr. 49/1992, adică indemnizaţiile pentru plata concediilor medicale în caz de boală, prevenirea îmbolnăvirilor, întărirea şi refacerea sănătăţii;
- drepturile plătite, potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor de muncă, respectiv cele aferente muncii prestate în perioada preavizului de concediere;
- drepturile de autor sau de colaborator extern;
- drepturile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile, ori pentru alte categorii de lucrări care nu aveau la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislaţia muncii;
- sumele ce se acordau salariaţilor din profitul brut de către societăţile comerciale şi regiile autonome;
- indemnizaţiile primite de împuterniciţii mandataţi de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi ministerele de resort, reprezentanţi ai intereselor capitalului de stat, de membrii consiliului de administraţie şi de cenzori;
- indemnizaţiile de delegare şi detaşare şi indemnizaţiile acordate personalului transferat în condiţiile legii.
La pct.2 lit.a) din aceleaşi precizări s-au identificat sumele asupra cărora se datora contribuţia salariaţilor de 3 % pentru pensia suplimentară, respectiv: salariile de bază, toate drepturile salariale care, potrivit dispoziţiilor legale făceau parte din salariul de bază (cu titlu exemplificativ: indemnizaţia de conducere, salariul de merit, sporul pentru lucrul în subteran, sporul pentru profesor diriginte, etc.), sporurile prevăzute la art. 3 pct. 3 din Legea nr. 49/1992 (n.ns – sporurile menţionate la art. 10 şi art. 64 din Legea nr. 3/1977, modificată prin Legea nr. 49/1992, prezentate anterior), precum şi alte sporuri cu caracter permanent, prevăzute în contractul individual de muncă, sume care, de altfel, se luau în calcul, la stabilirea pensiei.
§2.3. Legea nr. 19/2000, în demersul de reformare a sistemului public de pensii, şi-a propus o uniformizare a algoritmului calcul al pensiilor, prin luarea în considerare a veniturilor care, potrivit legislaţiei anterioare, au constituit baza de calcul a pensiilor, iar în această modalitate s-a dat eficienţă dispoziţiilor legale anterioare sub imperiul cărora au fost realizate veniturile, acestea fiind transpuse în noul algoritm, instituit de lege.
De asemenea, în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, desfăşurată în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 procedură subsumată principiului „la condiţii de muncă egale, pensii egale, indiferent de data ieşirii la pensie”, s-a urmărit şi realizat identificarea tuturor acelor venituri care, potrivit legislaţiei anterioare, au constituit baza de calcul a pensiei.
Reflectarea fidelă a majorărilor de retribuţii, a indemnizaţiilor şi sporurilor care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează, nu doar la recalcularea drepturilor de pensie stabilite anterior Legii nr. 19/2000, ci şi la stabilirea drepturilor de pensie potrivit acestui act normativ, pentru situaţiile tranzitorii analizate, este oferită de pct.I-V din Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
Această concluzie este întemeiată pe dispoziţiile art.4 alin. (2) şi (3) din ordonanţă în care se arată expres că sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare utilizate la determinarea punctajului mediu anual şi care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, sunt cele prezentate în Anexa ce face parte integrantă din această ordonanţă, urmând să fie dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverinţe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea şi corectitudinea acestora.
În cuprinsul pct. II, III şi V ale Anexei la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 sunt enumerate limitativ sporurile, indemnizaţiile şi majorările retribuţiei tarifare prevăzute în Legea nr. 57/1974, respectiv alte sporuri şi majorări acordate, atât anterior, cât şi ulterior anului 1989, unor categorii profesionale determinate, în baza unor dispoziţii speciale cu caracter normativ, expres enunţate, precum şi sporurile cu caracter permanent, prevăzute de Legea nr. 49/1992, ce se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Ca atare, problema identificată în practica judiciară analizată, generată de formularea generică utilizată în cuprinsul art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 - „alte sporuri cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul conform legislaţiei anterioare”, precum şi în cuprinsul pct.V al Anexei la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 - „alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă”, îşi va găsi soluţionarea prin verificarea legislaţiei anterioare, în materia salarizării, pensiilor şi asigurărilor sociale, aplicarea tale quale a principiului contributivităţii, astfel cum a fost explicat prin deciziile anterioare în interesul legii[6], nefiind suficientă pentru rezolvarea acestei chestiuni.
§3. Bunăoară, în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie nu vor putea fi avute în vedere acele venituri pentru care, potrivit reglementării în vigoare la data realizării lor, angajatorul nu a datorat contribuţii de asigurări sociale[7].
De asemenea, plata contribuţiei de asigurări sociale de către angajator, nu este suficientă, pentru ca anumite venituri/sporuri să fie avute în vedere la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, fiind necesar ca acestea să se regăsească în baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare, sub imperiul căreia au fost realizate/acordate.
În privinţa sporurilor acordate după data de 1 aprilie 1992, aspectul includerii acestora în baza de calcul a pensiilor se verifică în mod direct prin achitarea contribuţiei angajatului pentru pensia suplimentară.
O atare interpretare şi aplicare a legii valorifică din perspectivă istorico-teleologică realităţile juridice anterioare în acord cu care, fondul asigurărilor sociale era constituit din contribuţiile persoanelor juridice şi persoanelor fizice care angajau personal (contribuţia angajatorului), din alocaţii de la bugetul de stat, iar după data de 1 ianuarie 1967, şi din contribuţii individuale ale angajaţilor, la pensia suplimentară.
Totodată, analiza legislaţiei în domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale relevă că în procesul de reformare a sistemului public de pensii, iniţiat prin Legea nr. 19/2000, legiuitorul s-a raportat în permanenţă la actele normative anterioare prin care s-au stabilit sursele de finanţare a sistemului public de pensii şi bazele de calcul ale pensiilor ce se acordau în acest sistem.
Excluderea sau includerea anumitor venituri realizate de persoanele asigurate pe parcursul activităţii, din sau în baza de calcul a drepturilor de pensie potrivit algoritmului de stabilire şi recalculare prevăzut de Legea nr. 19/2000 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 nu este aleatorie.
Opţiunea legiuitorului de a stabili veniturile realizate de titularii drepturilor de pensie care se includ în baza de calcul este consecventă recunoaşterii şi valorificării veniturilor de natură salarială care potrivit legislaţiei anterioare au constituit baza de calcul a drepturilor de pensie, deoarece numai în această modalitate se putea asigura realizarea scopului declarat, circumscris principiului „la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”.
Aplicarea principiului contributivităţii, consacrat atât de dispoziţiile art.2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cât şi de prevederile art.3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, înţeles ca temei al prestaţiilor de asigurări sociale sub forma pensiilor, pe baza contribuţiilor angajatorului şi/sau ale angajaţilor la fondul asigurărilor sociale nu se poate realiza prin ignorarea altor reguli stabilite de legiuitor, în limitele competenţelor sale constituţionale prin care efectele şi modalităţile de aplicare ale acestui principiu sunt detaliate.
Aşadar, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată, raportat la art. 164 din acelaşi act normativ şi pct. V din Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, în procedura de stabilire şi recalculare a drepturilor de pensie nu vor putea fi luate în considerare acele venituri şi sporuri salariale anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru care, potrivit legislaţiei sub imperiul căreia au fost realizate/acordate, angajatorul nu datora contribuţia de asigurări sociale şi angajatul nu datora contribuţia pentru pensia individuală, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislaţiei anterioare.
*
Apreciem că, deşi Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a fost abrogată în mod expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 852 din 20 decembrie 2010, problema de drept invocată subzistă şi se cuvine a fi dezlegată, având în vedere dispoziţiile tranzitorii conţinute de art. 174 şi art. 178 din noul act normativ, conform cărora: „litigiile care se referă la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit legii în baza căreia a fost stabilit dreptul”, iar, „cererile înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor soluţiona conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensie”.
De asemenea, soluţionarea pe calea unei decizii de unificare a chestiunilor de drept analizate în prezentul recurs în interesul legii este necesară, întrucât tehnica de reglementare conţinută de art. 164 din Legea nr. 19/2000 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 este preluată prin dispoziţiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 şi în Anexa nr. 15 a Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 257/2011.
*
* *
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 3307 din Codul de procedură civilă solicit admiterea recursului în interesului legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii.
Prim adjunct al Procurorului General*
Daniel-Marius Morar
* În condiţiile vacantării funcţiei de Procuror General potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul nr. 529 din 21.02.2007 al Ministrului Justiţiei, publicat în Monitorul Oficial partea I nr. 154 din 15 martie 2007.
[1] În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a arătat că:
„Pensia, ca prestaţie din partea sistemului public de pensii intră sub incidenţa principiului contributivităţii. Dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la venitul realizat. Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieţii persoanei asigurate contribuţiile vărsate de aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivităţii şi de a asigura mijloace de subzistenţă celor care au dobândit acest drept în condiţiile legii (perioadă contributivă; vârstă de pensionare, etc)”. (decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010).
[2] Curtea Constituţională, decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007; decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007;
[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 107 din 26 mai 1992 şi abrogată prin art. 198 din Legea nr.19/2000;
[4] Abrogată prin art. 198 din Legea nr. 19/2000;
[5] Publicate în Monitorul Oficial, partea I, nr. 193 din 11 august 1992;
[6] Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 824 din 22.11.2011; decizia nr. 5 din 29 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 223 din 31 martie 2011;
[7] Veniturile prevăzute de art. 2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi pct. 1 lit. c) din Precizările nr. 947/1992 emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale;
Comentarii