Conform art. 519 din NCPC „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.
Conform art. 521 alin. (3) NCPC „Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Așadar, de acum înainte Înalta Curte de Casație și Justiție se va putea practic pronunța asupra tuturor cauzelor din țară care sunt susceptibile de interpretare.
Prin această modalitate, practic întregul act de justiție din România va putea fi „manipulat” de către judecătorii ÎCCJ care nu vor mai permite de acum înainte nicio poziție dizidentă a vreunui judecător sau chiar a unor instanțe întregi.
Cum judecătorii la ÎCCJ sunt numiți printr-un simplu interviu, întrebările fiind de cele mai multe ori puerile, ingerința politicului în numirea judecătoriilor de la ÎCCJ fiind mult mai simplă decât ingerința la nivelul tuturor instanțelor din România, este clar că prin această întrebare preliminară va exista un control antefactum al tuturor soluțiilor care se vor pronunța de către justiția din România.
Până la adoptarea NCPC soluțiile divergente erau clarificate post factum și anume prin intermediul Recursul în interesul legii, care avea însă inconvenientul că genera soluții diferite care trebuiau reglementate.
Prin intermediul acestui noi instrument (întrebarea preliminară) practic întreaga jurisprudență va fi manipulată.
Îmi este imposibil să înțeleg cum ÎCCJ se va pronunța în materia dreptului muncii în condițiile în care ei nu judecă astfel de spețe și în consecință nu cunosc dreptul muncii (este ca și cum un neurochirurg s-ar pronunța pe probleme ce țin de ortopedie).
Dar dincolo se această problemă de specialitate, rămâne problema „pumnului în gura” băgat judecătorilor care nu vor face altceva decât să pronunțe hotărârea dictată de către ÎCCJ, care nu de puține ori poate avea iz politic.
Așadar, în ceea ce ne privește apreciem, că această instituție trebuie abrogată din considerente de libertate a judecătorilor.
Dacă tot se dorește reglementarea problemelor divergente și a jurisprudenței atunci se pot găsi alte soluții, precum hotărârile date de colegiul instanțelor în care problema de drept divergentă se judecă în ultimă instanță sau orice altă formulă care să nu capete alură de control politic al justiției.
Comentarii