În principiu, plata pensiei se suspendă pe timpul cît pensionarii lucrează în continuare sau sînt reîncadraţi în muncă, după pensionare. Există însă unele situaţii de excepţie, limitativ prevăzute de lege, cînd pensionarii menţinuţi sau reîncadraţi în muncă primesc pe lîngă salariu, fie o parte din pensie (50°/o), fie pensia întreagă. In cele ce urmează vom încerca să învederăm condiţiile în care pensionarii pot cumula pensia cu salariul.
1. Potrivit art. 57 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară[1], pensionarii cu pensii integrale pentru limită de vîrstă, precum şi pensionarii cu pensii acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri şi ale altor organe competente, strict necesari unităţilor, menţinuţi sau reîncadraţi în muncă, în funcţii admise la cumul. În vîrstă de 62 de ani bărbaţii şi 57 de ani femeile[2], au dreptul să primească pe timpul cît lucrează, pe lîngă salariu, şi 50o/0 din pensie, dar nu mai puţin de 500 lei.
Funcţiile şi meseriile admise la cumul sînt prevăzute în listele întocmite de ministere, celelalte organe centrale şi de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, iar dispoziţiile legale privind cumularea pensiei cu salariul se aplică atît în unităţile de interes republican, cît şi în cele locale.
În art. 58 din Legea pensiilor sînt prevăzute situaţiile în care este admisă cumularea pensiei integrale cu salariul, şi anume pe timpul cît pensionarii sînt angajaţi:
— în posturi cu pînă la 1/2 normă inclusiv;
—- cu contracte de muncă pe durată determinată de pînă la patru luni, în cursul unui an calendaristic;
— la persoane fizice, cooperative agricole de producţie şi case de ajutor reciproc.
Aşa cum rezultă din sensul legii şi cum se precizează prin pct. 16 alin. 2 din Instrucţiunile nr. 1040/1967, fracţionarea unor posturi în vederea ocupării lor de către doi pensionari, cu cîte o jumătate de normă, este interzisă.
De asemenea, potrivit art. 58 alin. 2 din lege, beneficiază de pensie integrală pe lîngă salariu, şi alte categorii de pensionari-angajaţi stabilite prin ho-tărîri ale Consiliului de Miniştri, indiferent de felul pensiei. Aceste categorii sînt:
a) Conform H.C.M. nr. 334/1971, pensionarii pentru limită de vîrstă care au împlinit 62 de ani bărbaţii şi 57 de ani femeile, care lucrează în mediul rural ca angajaţi în:
— unităţi de producţie sau de prestări de servicii de interes local;
— unităţi de producţie sau de prestări de servicii ale cooperaţiei;
— ferme de producţie ale întreprinderilor agricole de stat şi staţiuni ale întreprinderilor pentru mecanizarea agriculturii.
De aceste drepturi beneficiază şi pensionarii pentru limită de vîrstă încadraţi în unităţile de producţie sau de prestări de servicii ale industriei locale şi ale cooperaţiei meşteşugăreşti din unele localităţi urbane stabilite de comitetele executive ale consiliilor populare, cu acordul Ministerului Muncii şi Uniunii Generale a Sindicatelor.
b) în baza H.C.M. nr. 1332/1972, fabricile de zahăr pot angaja pe o perioadă de maximum 6 luni pe an, pensionari pentru limită de vîrstă care au împlinit 62 de ani bărbaţii şi 57 de ani femeile, cu plata integrală a pensiei şi a salariului.
c) Pensionarii care au donat statului colecţii muzeale, pe timpul cît sînt angajaţi la muzeele în care sînt expuse acele colecţii şi pensionarii lipsiţi de capacitate vizuală, angajaţi, primesc pe lîngă salariu, pensia integrală, în temeiul art. 66 şi 67 din H.C.M. nr. 252/1967.
d) Pensionarii care prestează muncă în condiţiile H.C.M. nr. 733/1970 privind angajarea acestora de către întreprinderile subordonate M.I.C.M. pot cumula pensia integrală cu salariul.
e) Pescarii pensionari pentru limită de vîrstă din cadrul M.A.I.A.A. cumulează pensia cu salariul în baza H.C.M. nr. 673/1971 şi a H.C.M. nr. 1171 din1973.
f) Marinarii pensionari pentru limită de vîrstă au dreptul de a cumula pensia integrală cu salariul, în baza H.C.M. nr. 88/1973.
g) O dispoziţie în acelaşi sens este prevăzută şi în H.C.M. nr. 756/1973 pentru arhitecţii pensionari.
Pensionarii de invaliditate de gradul III primesc, pe timpul cît sînt încadraţi în muncă, pe lîngă salariu şi pensia de asigurări sociale în întregime cuvenită, fără ca acestea împreună să poată depăşi salariul tarifar în vigoare corespunzător funcţiei avute la data pensionării de invaliditate, în caz contrar, pensia se reduce sau se suspendă, după caz (art. 59 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 27/1966).
Cei care înainte de ivirea invalidităţii nu au avut calitatea de persoane încadrate în muncă, ca de exemplu: militari în termen sau concentraţi, studenţi şi elevi, cei care au îndeplinit o sarcină obştească sau micii meseriaşi, primesc pe timpul cât sînt încadraţi în muncă numai salariul, conform pct. 22 din Instrucţiunile nr. 1040/1967.
Pensionarii de invaliditate de gradul I şi II, care au recomandarea organelor de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă pentru prestarea unei munci cu caracter reconfortant, primesc pe timpul cît sînt încadraţi în muncă, pe lîngă salariu, pensia integrală (art. 59 alin. 3 din Legea nr. 27/1966).
2. Pensionarii menţinuţi sau reîncadraţi în muncă sînt obligaţi să comunice unităţii la care lucrează calitatea de pensionar şi organul care le plăteşte pensia, iar organului de pensii trebuie să-i comunice în termen de 15 zile de la angajare, unitatea la care sînt angajaţi si data de la care lucrează (art. 68 alin. 1 şi 2 din H.C.M. nr. 252/1967)[3].
De asemenea, unităţile sînt obligate să solicite celor pe care îi angajează să menţioneze pe cerere dacă sînt sau nu pensionari sau beneficiari de ajutor social şi să comunice angajarea în termen de 15 zile organului de pensii de care aparţin cei în cauză (art. 68 alin. 4 şi 5 din H.C.M. nr. 252/1967).
În sensul dispoziţiilor legii şi în conformitate cu pct. 16 alin. 3 din Instrucţiunile nr. 1040/1967, se pot încheia contracte de muncă pe durată determinată numai în cazul unor activităţi cu caracter temporar sau sezonier oripentru înlocuirea unor angajaţi care din diferite motive nu lucrează (de pildă, pentru incapacitate temporară de muncă, sînt detaşaţi ori scoşi din producţie pentru a urma unele cursuri etc), dar cărora li se menţin contractele de muncă. Aşadar, este greşită interpretarea dată art. 58 din Legea pensiilor de către unele unităţi, în sensul că se poate cumula pensia integrală cu salariul şi atunci cînd pensionarul ocupă timp de 4 luni un post vacant. Acest post trebuie ocupat numai cu salariaţi sau pensionari, care încheie contracte de muncă pe durată nedeterminată.
Dacă pensionarea pentru limită de vîrstă s-a făcut la cererea salariatului, conducerea unităţii poate să nu dispună desfacerea contractului său de muncă şi, cu acordul lui şi în condiţiile legale relative la cumul să-l menţină în aceeaşi funcţie pe baza aceluiaşi contract de muncă, sau să-1 treacă în altă funcţie, cu modificarea contractului de muncă existent (art. 67 alin. 2 din Legea pensiilor). În ambele situaţii contractul de muncă nefiind desfăcut, pensionarul îşi păstrează vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, avînd dreptul la sporul de salariu corespunzător acestei vechimi.
Cînd pensionarea se face la cererea unităţii, contractul de muncă se desface în mod obligatoriu, conform art. 67 alin. 1 din Legea pensiilor, iar unitatea încheie un nou contract la reîncadrarea pensionarului, chiar şi atunci cînd acesta ocupă funcţia avută înainte de pensionare, astfel că vechimea în muncă fiind întreruptă, cel în cauză nu mai beneficiază de sporul de vechime.
3. Pentru stabilirea salariului pensionarilor cărora li s-a desfăcut contractul de muncă, reîncadraţi în aceleaşi unităţi sau în altele, cu contract de muncă pe durată determinată sau nedeterminată, se aplică dispoziţiile legii şi Precizările Ministerului Muncii nr. 170056 din 3 decembrie 1970, potrivit cărora angajaţilor reîncadraţi după pensionare în aceleaşi categorii tarifare sau funcţii, li se pot acorda un număr de trepte de salarizare sau gradaţii, fără să se poată depăşi treptele de salarizare sau gradaţiile avute anterior pensionării. In cazul reîncadrării în alte funcţii, se aplică prevederile referitoare la acordarea gradaţiilor angajaţilor trecuţi pe alte funcţii.
Pensionarilor care, în timpul activităţii, nu au fost încadraţi pe trepte sau gradaţii, li se va putea acorda, la reîncadrarea în muncă, conform noului sistem de salarizare stabilit prin H.C.M. nr. 914/1968, un număr de trepte de salarizare sau gradaţii, pe baza aceloraşi principii după care s-a făcut încadrarea salariaţilor la data începerii experimentării, ţinîndu-se seama, bineînţeles, şi de dispoziţiile Legii nr. 12/1971.
4. În practica unor unităţi şi oficii de pensii se ridică unele probleme în legătură cu cumulul pensiei cu salariul. Astfel, o problemă este aceea dacă şi pensionarii menţinuţi în muncă pot cumula cu salariul, la fel ca pensionarii reîncadraţi, atît pensia de asigurări sociale, cît şi pensia suplimentară.
După cum rezultă din dispoziţiile art. 75 alin. 3 din Legea nr. 27/1966, prevederile acesteia referitoare la plata şi recalcularea pensiilor, precum şi cele referitoare la cumul, pierderea dreptului de pensie sau suspendarea plăţii acesteia, se aplică, în mod corespunzător, şi pensiilor suplimentare. De asemenea, în alin. 2 din acelaşi articol, se precizează că pensia suplimentară se plăteşte deosebit de pensia de asigurări sociale şi de ajutorul social, indiferent de cuantumul acestora.
Coroborînd aceste dispoziţii cu cele ale art. 57 şi urm. din Legea pensiilor, observăm că nu se face nici o distincţie între pensionarii menţinuţi şi cei reîncadraţi în muncă pentru a beneficia de cumul, ci dimpotrivă legea se referă la pensionarii menţinuţi sau reîncadraţi în muncă, de unde se desprinde concluzia că ambele categorii de pensionari pot cumula şi pensia suplimentară[4].
O altă problemă priveşte situaţia în care unităţile care, prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind cumulul pensiei cu salariul, determină plata unor drepturi necuvenite. În baza art. 68 alin. 7 din H.C.M. nr. 252/1967, ele sînt obligate la restituirea integrală a acestora către organele de pensii. Se instituie, aşadar, răspunderea patrimonială a organizaţiilor socialiste, care produc o pagubă fondului asigurărilor sociale de stat, aplicîndu-se răspunderea reglementată de art. 998 C. civ., iar organele de pensii recuperează paguba suferită de la unităţi pe calea dispoziţiei de încasare fără acceptare, conform pct. 221 lit. b din Normele Metodologice nr. 1/1972 ale Băncii Naţionale.
Paguba poate fi recuperată de la unităţi pe o perioadă retroactivă de 18 luni, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, fiind vorba de o răspundere pentru fapta ilicită constînd în nerespectarea dispoziţiilor legale privind cumularea pensiei cu salariul, avînd ca temei art. 68 alin. 7 din H.C.M. nr. 252/1967, iar sumele necuvenite plătite cu titlu de pensie se recuperează de la beneficiari — sau de la persoanele vinovate dacă nu pot fi recuperate de la aceştia — pe o perioadă de 12 luni de la efectuarea plăţii, pe baza deciziei dată de organele de pensii, în temeiul art. 49 alin. 4 din Legea pensiilor[5].
Din textele menţionate mai sus putem trage concluzia că nu există nici un temei legal în baza căruia organele de pensii să poată recupera paguba suferită în urma cumulului nelegal, direct de la beneficiar, ci numai de la unităţi, care răspund pentru fapta proprie. Credem însă că dacă pensionarul menţionează în cerere unele date nereale, respectiv că nu este pensionar, atunci el este direct răspunzător faţă de organele de pensii, neputînd fi antrenată răspunderea unităţii. Simpla neîndeplinire de către unităţi a obligaţiei de a anunţa organelor de pensii angajarea unui pensionar, nu este suficientă pentru a da dreptul organelor de pensii la recuperarea pensiei achitate, întrucît antrenarea răspunderii unităţii este posibilă numai dacă bugetul asigurărilor sociale a fost păgubit.
De asemenea, socotim că omisiunea unităţii de a cere carnetul de muncă la încadrarea în muncă a pensionarului, nefiind în legătură cauzală directă cu păgubirea fondului asigurărilor sociale, nu poate antrena răspunderea patrimonială a unităţii, ci eventual a beneficiarului dacă acesta a făcut declaraţii nereale, unitatea putînd a fi sancţionată contravenţional în baza art. 8 din H.C.M. nr. 2494/1969.
În ce priveşte plata pensiilor cuvenite pensionarilor menţinuţi sau reîncadraţi în muncă, menţionăm, că se face de către unităţile la care aceştia sînt angajaţi, din fondurile de asigurări sociale, cu excepţia celor care primesc pensia integrală pe timpul încadrării şi cărora pensia li se plăteşte în continuare de organele de pensii (art. 69 din H.C.M. nr. 252/1967).
[1] Republicată în „Buletinul oficial“, partea I, nr. 113 din 20 octombrie 1972.
[2] Inclusiv cei pensionaţi cu reducere de vîrstă, potrivit art. 8 şi art. 10 din lege (a se vedea şi M. Niculescu, Legea pensiilor comentată si adnotată, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 285).
[3] Republicată în „Buletinul oficial“, partea I, nr. 113 din 20 octombrie 1972.
[4] A se vedea, în acelaşi sens, M. Mânase (II), Consideraţii referitoare la cumulul pensiei suplimentare cu salariul, în „Revista- română de drept“ nr. 3/1973, p. 85.
[5] În legătură cu această problemă, a se vedea H. Atanasiu (I), P. Marica (II), Recuperarea sumelor plătite fără temei cu titlu de pensie sau ajutor social, în «Revista română de drept“ nr. 7/1973, p. 112.
