s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Obligaţia de a face. Recurs. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. Respingere. Admiterea cererii în interes propriu. Încetarea contractului de muncă în baza art. 55 lit. b) Codul Muncii

Tematică: Obligatia de a face

Intervenienta din cauza de faţă are obligaţia legală [art. 85 alin. (4) din Legea nr. 76/2002] de a recupera sumele acordate cu titlu de subvenţie angajatorilor în carul programului de stimulare a încadrării în muncă a şomerilor, în situaţia în care nu se respectă o anumită perioadă de angajare. Cum în cauza de faţă, reclamantei i-a încetat raportul de muncă în temeiul art. 55 lit. b) din Codul Muncii, este evident că intervenienta are un interes şi drept subiectiv legal afirmat în recuperarea subvenţiei acordate de către ea angajatoarei pârâte. Din cererea formulată de reclamantă la 22.03.2007 şi purtând asupra încetării raportului său de muncă, rezultă neechivoc voinţa juridică a acesteia cu privire la această chestiune, respectiv „încetarea raportului de muncă prin acordul ambelor părţi în conformitate cu prevederile articolului 55 lit. b) Codul Muncii” (fila 27 dosar fond).
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 896/R/M din 13 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 1037/M/23.05.2008 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul civil nr. (...) fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta N.N. în contradictoriu cu pârâta SC L. Pază şi Protecţie SRL şi, în consecinţă, s-a constatat că raporturile de muncă ale celor două părţi au încetat prin demisie în baza art. 79 alin. (7) Codul Muncii şi nu în baza art. 55 lit. b) Codul Muncii. A fost obligată pârâtă să efectueze cuvenitele modificări conform celor de mai sus, sens în care va fi rectificat şi carnetul de muncă la poziţia privind temeiul legal al încetării raporturilor juridice de muncă. A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B, în contradictoriu cu reclamanta şi pârâta sus arătate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanta N.N. a fost angajata pârâtei S.C.L. E. ŞI Protecţie S.R.L. B, în baza convenţiei nr. 152/11.04.2005, cu contract de muncă, pe durată nedeterminată, nr. 708/19.04.2007.
Reclamanta a solicitat conducerii societăţii pârâte să i se aprobe demisia din funcţia deţinută, întrucât a considerat la acea dată să îşi poate găsi un angajator care să-i poată asigura o retribuţie superioară muncii prestate.
Întrucât reclamanta nu a avut nicio abatere disciplinară în perioada cât a fost salariata pârâtei, aceasta din urmă a înţeles să-l sprijine în găsirea unui loc de muncă prin intermediul AJOFM şi ştiind că înscrierea în carnetul de muncă a menţiunii referitoare la demisie ar fi un real obstacol în angajarea unei persoane după vârsta de 45 de ani, în acelaşi domeniu, protecţie şi pază, ar fi mai bine ca în cartea de muncă să de menţioneze încetarea contractului de muncă dintre părţi prin acordul acestora, deşi în fapt iniţiativa încetării raporturilor de muncă a aparţinut în totalitate salariatului.
Reclamanta a fost angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată deşi s-ar fi putut încheia un contract de muncă pe perioadă determinată de 2 ani dar acest lucru nu era urmărit de pârâtă care a dorit fidelizarea acestor angajaţi.
Pârâta a solicitat admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de intervenienta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B, instanţa a respins-o motivat de faptul că, aşa cum raporturile de muncă iau naştere prin acordul de voinţă al părţilor, tot aşa încetarea se poate realiza doar în condiţiile prevăzute de lege. Cum în cauză ambele părţi semnatare ale contractului de muncă au arătat faptul că în fapt s-a dorit încetarea raporturilor de muncă prin demisie, proba contrară nu a fost făcută de către intervenientă care, mai mult, nici nu poate interveni şi modifica voinţa părţilor, între ea şi cele două părţi, reclamanta şi pârâta, neexistând raporturi juridice de dreptul muncii.
Pentru aceste aspecte, în temeiul art. 79 Codul Muncii şi art. 8 din Decretul nr. 92/1976, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul S.T. în contradictoriu cu pârâta SC L. PAZĂ ŞI PROTECŢIE SRL.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intervenienta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B.
În susţinerea recursului de învederează că instanţa de fond a aplicat greşit legea, interpretând eronat şi voinţa reclamantei care a cerut expres încetarea raportului de muncă prin acordul părţilor şi în baza art. 55 lit. b) din Codul Muncii, iar menţiunea „se aplică” a angajatorului confirmă acest acord.
Greşit a interpretat tribunalul şi împrejurarea că intervenienta nu invocă un drept al său prin cererea formulată, ignorând că aceasta are obligaţia de a recupera subvenţia acordată pârâtei pentru angajarea reclamantului – precizează recurenta.
În subsidiar se reiterează temeiurile respingerii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune. În drept sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., art. 49 şi 300 alin. (2), 312 din acelaşi act normativ, art. 85 alin. (1) şi (4), art. 83 alin. (2) din Legea nr. 76/2002.
Intimata pârâtă SC L. Pază şi Protecţie SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a recurentei întrucât acesteia nu i s-a recunoscut la fond calitatea de intervenientă. Pe fond, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului.
Examinând cu precădere şi în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 49 alin. (2) C. proc. civ. intervenientul principal trebuie să urmărească prin intrarea sa într-un proces, valorificarea unui drept propriu.
Intervenienta din cauza de faţă are obligaţia legală [art. 85 alin. (4) din Legea nr. 76/2002] de a recupera sumele acordate cu titlu de subvenţie angajatorilor în carul programului de stimulare a încadrării în muncă a şomerilor, în situaţia în care nu se respectă o anumită perioadă de angajare.
În speţă, pârâta a angajat-o pe reclamantă în condiţiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 şi a primit subvenţia legală pentru aceasta, având obligaţia de a menţine raportul de muncă cel puţin 2 ani. Potrivit art. 83 alin. (2) din acelaşi act normativ, dacă raportul de muncă încetează anterior termenului de 2 ani şi în temeiul art. 55 lit. b) din Codul Muncii (între alte temeiuri de drept), angajatorul are obligaţia de a restitui subvenţia acordată plus dobânda de referinţă a BNR agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă.
Cum în cauza de faţă, reclamantei i-a încetat raportul de muncă în temeiul art. 55 lit. b) din Codul Muncii, este evident că intervenienta are un interes şi drept subiectiv legal afirmat în recuperarea subvenţiei acordate de către ea angajatoarei pârâte. Aceasta înseamnă că sunt întrunite cerinţele art. 49 alin. (2) C. proc. civ., calitatea procesuală a intervenientei fiind pe deplin justificată şi consecutiv, calitatea de recurentă nemulţumită de soluţia fondului. Ca urmare, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active de recurentă invocată de către intimata pârâtă, ca nefondată.
În ceea ce priveşte temeinicia şi legalitatea recursului, instanţa reţine următoarele.
Din cererea formulată de reclamantă la 22.03.2007 şi purtând asupra încetării raportului său de muncă, rezultă neechivoc voinţa juridică a acesteia cu privire la această chestiune, respectiv „încetarea raportului de muncă prin acordul ambelor părţi în conformitate cu prevederile articolului 55 lit. b) Codul Muncii” (fila 27 dosar fond).
Aceste menţiuni aprobate de conducerea angajatorului nu pot fi nicidecum interpretate ca referitoare la o demisie şi la alt temei de drept, respectiv art. 79 alin. (7) Codul Muncii.
Eroarea invocată de reclamantă în acţiunea introductivă de instanţă nu poate fi reţinută, având în vedere că aceasta s-a născut nu la data formulării cererii de încetare a raportului de muncă sau la data operării acesteia în carnetul de muncă, ci numai după efectuarea controlului de către intervenientă la sediul pârâtei şi constatarea debitului de 3833, 86 lei pentru nerespectarea Legii nr. 76/2002 (proces-verbal de constatare din 27 martie 2008, acţiune în justiţie introdusă la 22 aprilie 2008).
În consecinţă şi faţă de cele ce preced, instanţa va reţine că cererea reclamantei nu este fondată şi trebuia respinsă.
Pentru atingerea acestei finalităţi, făcând aplicaţiunea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborat cu art. 312 din acelaşi act normativ, instanţa va admite recursul, va modifica în parte sentinţa atacată în sensul admiterii cererii de intervenţie, respingerii cererii de chemare în judecată, cu menţinerea modului de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner