Prin sentinţa civilă nr. 1264 din 19 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamantul E. (...) în contradictoriu cu Tribunalul Maramureş, în favoarea Judecătoriei Baia-Mare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Maramureş, să se constate că perioada de 28 ani, 9 luni, din durata totală de vechime în muncă de 34 ani, 6 luni şi 10 zile, constituie vechime în specialitate conform dispoziţiilor art. 68 alin. (11) şi (4), comb. cu art. 93 din Legea nr. 547/2004 modificată şi completată de Legea nr. 17/2006, obligarea pârâtului la eliberarea adeverinţei-tip pentru pensia de serviciu care să conţină vechimea în funcţie, venitul brut realizat pe baza căruia se stabileşte pensia de serviciu, precum şi orice alte date, care sunt sau vor fi necesare conform legii.
Instanţa, din oficiu a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. tribunalul judecată în primă instanţă, conflictul de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
În conformitate cu dispoziţiile art. 281 Codul muncii, constituie conflicte de muncă, acele conflicte care vizează încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor de muncă.
Acţiunea reclamantului nu reprezintă un conflict de muncă, aceasta fiind o acţiune în constatare (art. 111 C. proc. civ.) şi obligaţie de a face, cererile formulate de acesta nu se încadrează în dispoziţiile art. 155-156 din Legea nr. 19/2000, astfel reţinându-se competenţa de soluţionare a Judecătoriei Baia Mare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul E. (...), solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în faţa primei instanţe. În motivele de recurs arată că acţiunea pe care a formulat-o este un litigiu de asigurări sociale, întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 567/2005, competenţa de soluţionare a litigiilor de asigurări sociale revenind Tribunalului conform dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000.
Arată că Tribunalul Maramureş a refuzat comunicarea unei adeverinţe-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu a personalului auxiliar, conform Legii nr. 567/2004, deşi avea obligaţia de a stabili perioada în care reclamantul a desfăşurat activitate în funcţia de personal auxiliar de specialitate la această instituţie.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei adeverinţe din care să rezulte veniturile de care a beneficiat într-o anumită perioadă de timp în care a fost angajat al pârâtului pentru ca în funcţie de aceste venituri să i se calculeze pensia de serviciu, fără ca privitor la acest ultim aspect să fi formulat vreun petit.
Potrivit art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul Muncii, „Angajatorului în revin, în principal, următoarele obligaţii: să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;”
Calitatea de salariat dă dreptul la salariu, potrivit art. 39 alin. (1) lit. a) Codul Muncii. Prin urmare obligarea pârâtei la emiterea unei adeverinţe din care să rezulte veniturile de care a beneficiat este prin prisma textului legal anterior citat, art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul Muncii, un litigiu de muncă iar nu un litigiu de asigurări sociale cum corect a constatat prima instanţă dar nu este o acţiune în constatare cum în mod greşit reţine prima instanţă.
Textul legal nu distinge cu privire la modificarea naturii obligaţiei de a elibera adeverinţa ca fiind una de dreptul muncii dacă raportul de muncă este în desfăşurare şi ca fiind o acţiune în constatare dacă raportul de muncă a încetat. Or, dacă textul nu distinge rezultă că natura obligaţiei este una ce derivă din raportul de muncă indiferent de momentul la care se cere eliberarea adeverinţei în raport de încetarea raportului de muncă, anterior sau ulterior încetării acestuia.
Potrivit art. 284 alin. (2) Codul muncii judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul iar cum reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Tribunalului Maramureş, acesta este competent să soluţioneze cauza.
Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cât şi al art. 312 alin. (3), art. 299 alin. (1) şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul E. (...) împotriva sentinţei civile nr. 1264 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Marmureş pronunţată în dosar nr. (...), pe care o va casa în întregime şi va trimite cauza spre competentă judecată în prima instanţă Tribunalului Maramureş.
