Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr. (...) şi precizată ulterior, reclamanta R.B. a chemat în judecată Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă C-S contestând decizia de imputare nr. 831/2004, titlul executoriu şi somaţia emise de către pârâtă pentru recuperarea sumei de 6.187.392 lei ROL şi a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de transport şi despăgubiri civile.
Prin sentinţa civilă nr. 373 pronunţată la 9 noiembrie 2007 Tribunalul C-S a disjuns capătul de cerere privind contestarea titlului executoriu şi a somaţiei emisă de către pârâtă privind recuperarea sumei de 6.187.392 lei Rol.
A respins contestaţia formulată de către contestatoarea R.B., a declinat, în rest, contestaţia formulată de către reclamantă împotriva titlului executoriu nr. 16014/25.X.2006 şi a somaţiei nr. 16017/25.X.2006 emise de pârâtă, în favoarea Judecătoriei Reşiţa.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut.
Prin decizia de imputare nr. 831/08.09.2004 instituţia pârâtă i-a imputat reclamantei suma de 6.187.392 lei reprezentând contravaloarea ajutorului de şomaj încasat necuvenit în perioada 01.10.2001-13.03.2002.
La emiterea acestei decizii pârâta a avut în vedere prevederile art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/1991 şi ale art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, precum şi faptul că în perioada 01.10.2001-13.03.2002, reclamanta figura în centralizatorul întocmit de Casa Judeţeană de Pensii (filele 15, 16 dosar) cu dublă impunere în sensul că, pentru reclamantă se plătea C.A.S-ul de către Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă C-S cât şi de către Consiliul Local D., reclamanta fiind angajată a Şcolii cu clasele I-VIII din D. (fila 30 dosar).
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 1/1991 republicată cu modificările şi completările ulterioare, plata ajutorului de şomaj încetează la încadrarea în muncă a titularului.
Or, în speţă, văzând menţiunile din carnetul de muncă al reclamantei, instanţa a reţinut că reclamanta s-a încadrat în muncă începând cu data de 01.10.2001 că profesor suplinitor la Şcoala cu clasele I-VIII D. şi a încetat activitatea la data de 15.06.2002. Instanţa a mai reţinut că, aşa cum rezultă din borderourile de ordonanţare ajutor şomaj depuse de către pârâtă la dosarul cauzei (filele 17-22) reclamanta a încasat în perioada 01.10.2001-13.03.2002 şi ajutorul de şomaj în sumă de 6.187.392 lei ROL deşi plata acesteia trebuia să înceteze la data încadrării sale în muncă, respectiv 01.10.2001.
În conformitate cu dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, unde plăţile fără temei legal, ci titlu de indemnizaţie de şomaj se recuperează de la persoanele care le-au primit în mod necuvenit, pe baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, care constituie titluri executorii.
Susţinerea reclamantei în sensul că nu a încasat ajutorul de şomaj imputat prin decizia nr. 831/08.09.2004 nu poate fi primită de către instanţă câtă vreme pârâta a făcut dovada, prin borderourile de ordonanţare ajutor de şomaj, prin borderourile cu mandate şomaj rămase neachitate şi prin adeverinţa nr. 1416/11.06.2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii C-S, că în perioada 1.10.2001-13.03.2002 i-a trimis ajutorul de şomaj reclamantei iar aceasta l-a încasat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamanta R B. solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestaţiei.
Recursul nu a fost motivat în drept dar în motivarea acestuia s-a invocat netemeinicia sentinţei susţinându-se că s-au apreciat greşit probele administrate. Astfel, recurenta a susţinut că din carnetul de muncă rezultă că i-a încetat calitatea de şomer şi nici nu s-a făcut s-a făcut dovada că ar fi încasat banii reprezentând ajutorul de şomaj.
Examinând cauza conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 prevede că „sumele plătite fără temei legal cu titlu de indemnizaţie de şomaj se recuperează de la persoanele care le-au primit în mod necuvenit (…)”.
Pârâta susţine că în evidenţele sale figurează că s-ar fi plătit ajutorul de şomaj către reclamanta recurentă şi că din moment ce în borderourile lunare cu „mandatele pensii” rămase neachitate „la sfârşitul fiecărei luni”, restituite de către oficiile poştale nu figurează numele reclamantei, rezultă că aceasta a încasat suma imputată.
Din nicio probă de la dosar opozabilă reclamantei nu rezultă că aceasta ar fi primit suma de bani imputată prin decizia pârâtei.
Evidenţele pârâtei nu îi sunt opozabile reclamantei nici adeverinţa nr. 1416/2007 emisă tot de pârâtă, după cum borderourile cu mandate neachitate nu dovedesc primirea sumelor de bani de către reclamantă, iar plata făcută trebuie dovedită neputând fi prezumată.
Atât timp cât nu s-a dovedit plata nu se poate reţine că aceasta ar fi nelegală şi nu poate fi atrasă răspunderea reclamantei conform dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 76/2002.
Prin urmare cererea a fost respinsă netemeinic, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa şi va fi admisă contestaţia şi anulată decizia de imputare.
