Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. (...), petenţii B.E., E.G, E.J., E.J., H.N., I.B., N.N., N.G, N.O. OG., N.J., E.M., E.J., T.U., au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi CNCD, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la recunoaşterea perioadelor lucrate în funcţiile de jurisconsult, consilier juridic, sef oficiu legislaţia muncii, inspector şi inspector principal birou – Oficiu legislaţia muncii, conform menţiunilor şi perioadelor din carnetele de muncă, cu acordarea sporului de stabilitate corespunzător, prevăzut de art. 4 din OUG 27/2006, pe o perioadă de 3 ani anterior şi în continuare, şi valorificarea acestor vechimi la pensionarea, la cerere, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Au mai solicitat obligarea Ministerul Economiei şi Finanţelor la punerea la dispoziţie către Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova a sumelor necesare executării acestei obligaţii.
În motivarea cererii petenţii au precizat că, potrivit art. 4 din OUG 177/2002, s-a prevăzut că magistraţii beneficiază în raport de vechimea efectivă în funcţiile de judecător, procuror, magistrat asistent sau personal asimilat de o majorare a indemnizaţiei de încadrare calculată pe tranşe de vechime şi cote procentuale. Aceste dispoziţii au fost menţinute prin art. 4 din OUG 27/2007 . Dispozitiile art. 81 din Legea nr. 303/2004 prevăd că modul de calcul al vechimii în magistratură se stabileşte prin hot. CSM, iar prin hotărârea nr. 122/2005 a CSM s-a stabilit că perioada în care magistratul a îndeplinit funcţiile prevăzute de art. 85, devenit 86 prin lege, în mod neîntrerupt, în ultimii 20 de ani înaintea pensionării, constituie vechime în magistratură.
Pe cale de consecinţă şi perioada asimilată prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 constituie vechime în magistratură.
De asemenea, petenţii au arătat că dispoz. art. 82 alin. (2) din lege îi discriminează în raport de persoanele care au exercitat profesia de avocat aspect constatat de CNCD în hot. 273/2006.
Petenţii au depus la dosar copii de pe cărţile de identitate şi de pe carnetele de muncă.
La termenul de judecată din data de 03.09.2007 petentul E. G a renunţat la judecată în temeiul art. 246 C. civ., iar instanţa a luat act de această renunţare.
La termenul din data de 15.10.2007 petenţii au invocat excepţia neconstituţionalităţii dispozitiilor art. 4 alin. (1) din OUG 27/2007, motivat de faptul că aceste prevederi încalcă art. 16 alin. (1), art. 20, art. 41 şi art. 53 din Constituţie.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia puterii de lucru judecat motivat de faptul că, exceptând pe petentele H. N. şi E. J., restul petenţilor au mai solicitat la Curtea de Apel B u c u r e ş t i – secţia de contencios administrativ, anularea Ordinului MJ nr. 1108/C/05.05.2005 şi a hotărârilor emise în baza acestui ordin. A mai arătat că prin S.C. 2254/11.10.2006 Curtea de Apel B u c u r e ş t i a respins irevocabil acţiunea petenţilor, iar prin raportare la prevederile 1202 C. Civ. în cauză există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză intervenind astfel autoritatea de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că aplicarea dispoz. art. 4 din OUG 27/2006 este condiţionată de calitatea exclusivă de magistrat, nefiind incidente prevederile art. 85 şi 86 din Legea nr. 303/2004 invocate de petenţi.
Pârâta Ministerul Economiei şi Finanţelor prin DGFP O a depus la dosar întâmpinare în care a invocat necompetenţa materială a Tribunalului Olt în raport de dispoziţiile art. 36 alin. (2) din OUG 27/2006 apreciind că în cauză competenţa materială revine Curţii de Apel B u c u r e ş t i, în acelaşi sens invocând şi lipsa procedurii prealabile reglementat de aceeaşi dispoziţie legală.
De asemenea, a mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive motivat de faptul că ordonatorul principal de credite este Ministerul Justiţiei, iar răspunzător de realizarea prevederilor bugetare este guvernul.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că Legea nr. prevede expres că acordarea acestei majorări a indemnizaţiei este condiţionată .
Prin sentinta nr. 1192 din 10 decembrie 2007 pronuntata în dosarul nr. (...), Tribunalul Olt a respins ca neîntemeiată actiunea.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 4 ianuarie 2008, reclamantul E.G. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 1129 din 10 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. (...), având în vedere că instanţa nu a ţinut cont de cererea aflată la fila 79 dosar prin care reclamantul la data de 3 septembrie 2007 a solicitat a se lua act că renunţă la judecată în temeiul dispoz.art. 246 C. proc. civ.
Prin incheierea din data de 7 ianuarie 2008, Tribunalul Olt a admis cererea formulată de reclamantul E.G. şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 1192 din 10.12.2007 pronunţate de Tribunalul Olt în dosarul nr. (...), în sensul că se va lua act că reclamantul E.G. renunţă, în temeiul art. 246 C.p.civ., la judecată.
Impotriva sentintei nr. 1192 din 10 decembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Olt au declarat recurs reclamantii B.E., ş.a., criticand-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
In fapt, recurentii au aratat ca pe parcursul judecarii cauzei la instanta de fond au invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din OUG nr. 27/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr. 45/2007, motivata de faptul ca aceste prevederi legale incalca dispozitiile art. 16 alin. (1), art. 20, 41 şi 53 din Constitutia Romanei şi ale normelor de drept international.
Desi cererea a fost comunicata paratilor, care si-au expus punctul de vedere asupra exceptiei, completul de judecata în mod gresit a respins exceptia ca neintemeiata, în loc sa procedeze la suspendarea judecatii şi sa inainteze dosarul Curtii Constitutionale pentru a se pronunta asupra ei, conform art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicata.
In al doilea rand, recurentii au sustinut ca hotararea este data cu aplicarea gresita a legii, respectiv a prevederilor O.U.G. nr. 100/2006, prin care au fost modificate dispozitiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în sensul ca a fost inlaturata inechitatea din lege şi a fost inlaturata inechitatea din lege şi a fost reglementata unitar vechimea în magistratura, fiind inclusa în continutul ei şi perioada în care reclamantii au lucrat în functiile de jurisconsult şi consilier juridic, situatie în care cererea acestora este ramasa fara obiect, trebuind sa fie respinsa pe acest temei şi motivare şi nu ca neintemeiata, cu conditia disjungerii acestui capat de cerere.
Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, Curtea urmează sa constate că acesta este fondat, pentru considerentele care se vor arata în continuare.
Recurentii au incadrat criticile formulate în cazurile prevazute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., insa, din dezvoltarea motivelor de recurs invocate, Curtea apreciaza ca se impune analizarea acestora din perspectiva unui motiv de ordine publica, anume cel decurgand din art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Curtea constata, astfel, ca la termenul din 15.10.2007 reclamantii au invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr. 27/2006, motivand în fapt ca aceste prevederi legale incalca dispozitiile art. 16 alin. (1), art. 20, 41 şi 53 din Constitutia Romanei şi ale normelor de drept international.
Sub un prim aspect, urmeaza a se retine solutionarea în mod gresit a exceptiei de neconstitutionalitate prin unirea acesteia odata cu fondul, intrucat exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi unita niciodata cu fondul, asa cum ingaduie art. 137 alin. (2) C. proc. civ. în privinta exceptiei procesuale.
Pe de alta parte, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata în Monitorul Oficial nr. 643 din 16 iulie 2004, „Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala din Romania” .
Drept urmare, instantele judecatoresti nu au posibilitatea de a se pronunta asupra constitutionalitatii unei legi sau text dintr-o lege aplicabila raportului juridic litigios. În cazul în care una din parti invoca în cursul procesului neconstitutionalitatea unei prevederi dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare de care depinde solutionarea cauzei, exceptia ridicata se trimite Curtii Constitutionale, spre a se pronunta asupra constitutionalitatii acelei prevederi (art. 23 din Legea nr. 47/1992).
De asemenea, instanta în fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate este obligata sa suspende solutionarea cauzei, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Din economia art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, rezulta ca admisibilitatea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale este conditionata de indeplinirea cumulativa a cerintelor acestui text, cu referire la:
- starea de procesivitate, în care ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate apare ca un incident procedural, creat în fata unui judecator, care trebuie rezolvat premergator fondului litigiului,
- existenta unui interes procesual sau substantial, cu referire la pertinenta exceptiei, în sensul ca dispozitia legala a carei neconstitutionalitate se cere a fi constatata, are legatura cu solutionarea cauzei,
- activitatea legii, în sensul ca exceptia priveste un act normativ în vigoare sau care nu a fost constatat ca fiind neconstitutional printr-o decizie anterioara, lege sau ordonanta ori o dispozitie dintr-o lege sau ordonanta, dupa caz.
In cauza, în discutie este indeplinirea conditiei ca instanta constitutionala sa nu se fi pronuntat, printr-o decizie anterioara, în sensul constatarii neconstitutionalitatii textului legal.
Intr-adevar, dupa cum au retinut şi judecatorii fondului, cu privire la constitutionalitatea art. 4 alin. (1) din OUG nr. 27/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr. 45/2007, Curtea Constitutionala s-a pronuntat în mai multe randuri (Deciziile nr. 333 şi nr. 342 din 3.04.2007), dar în toate cazurile Curtea a respins exceptiile de neconstituionalitate invocate de parti în acele dosare.
Obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale pronuntate în temeiul art. 146 lit. d din Constitutie, în cadrul solutionarii exceptiilor ridicate în fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor şi ordonantelor, trebuie conturata în lumina prevederilor art. 23 alin. (3) şi alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi functionarea Curtii Constitutionale, republicata.
Conform alin. (3) „Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale” , iar alin. (6) al art. 23 dispune ca „Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale”.
Rezulta de aici ca instanta judecatoreasca în fata careia se ridica o exceptie de neconstitutionalitate referitoare la o lege sau ordonanta a carei neconstitutionalitate a fost constatata de Curtea Constitutionala printr-o decizie publicata anterioar ridicarii exceptiei are obligatia de a face aplicarea acelei decizii anterioare a Curtii, inclusiv în cazul în care acea decizie a fost pronuntata în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie.
Pe cale de consecinta, deciziile pronuntate în cadrul solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate nu produc doar efecte relative, J. partes, în cadrul procesului în fata caruia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate, ci produc efecte efecte absolute, erga omnes.
Relativ la conturarea sferei obligativitatii erga omnes a deciziilor pronuntate în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, se observa ca, astfel cum rezulta indirect din cuprinsul art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi functionarea şi functionarea Curtii Constitutionale, republicata, nu produc efecte erga omnes, ci doar J. partes, acele decizii ale Curtii Constitutionale prin care au fost respinse sesizarile cu privire la solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate. Desigur, aceleasi parti şi pentru aceleasi motive nu pot reitera exceptia de neconstitutionalitate intrucat s-ar incalca autoritatea lucrului judecat. Dar, intr-un alt proces, precum cel de fata, exceptia poate fi reiterata, E.-se astfel posibilitatea reanalizarii de catre Curtea Constitutionala a aceleiasi probleme de neconstitutionalitate, pe baza unor eventuale alte argumente şi în lumina unor evolutii neprevazute initial.
O altă interpretare ar contraveni art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, lipsind de conţinut calea internă de atac stabilită în favoarea justiţiabililor prin art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, dispoziţie procesuală în concordanţă cu textul menţionat din Convenţie.
Rezultă, aşadar că, învestită fiind cu competenţa de a decide asupra litigiilor de constituţionalitate, pentru garantarea supremaţiei Constituţiei, Curtea Constituţională nu poate fi împiedicată să-şi exercite această competenţă.
Pentru aceleaşi raţiuni, cu referire la caracterul de ordine publică a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi de garanţie constituţională a acesteia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cu ocazia soluţionării unei cauze, nu se poate concepe într-un stat de drept, îngrădirea accesului liber la justiţie, inclusiv la justiţia constituţională.
Intrucat Tribunalul Olt a solutionat în mod gresit exceptia de neconstitutionalitate invocata de reclamanti, interzicand nejustificat partilor dreptul de a accede la jurisdictia constitutionala, se impune admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea hotararii pronuntate şi trimiterea cauzei la acelasi tribunal, care va sesiza, în temeiul textelor de lege citate, Curtea Constitutionala pentru ca apoi, în rejudecare, şi numai în raport de solutia ce va fi adoptata de C, sa reanalizeze cererea introductiva urmand, totodata, ca şi celelalte critici din recursul adresat Curtii sa fie cercetate, sub forma de aparari, de instanta de trimitere.
