s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Obligaţia de a face. Recurs. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local C şi Primăria Municipiului C. Respingere. Corecta interpretare a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personal

Tematică: Obligatia de a face

Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către recurentă, aceasta este nefondată, deoarece începând cu 1 iunie 1998, conform art. 24 alin. (4), coroborat cu art. 23 din Legea nr. 154/1998, anexa 7/1 a acestei legi coeficienţii de ierarhizare a salariilor personalului didactic diferenţiaţi pe tranşe de vechime, inclusiv sub aspectul prevederilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 128/1997 au fost reglementaţi în amănunt fiind prevăzute prin lege grile de intervale, iar potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 unităţile de învăţământ funcţionează ca unităţi finanţate din fondurile alocate din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea. Din conţinutul acestor texte legale rezultă că ordonator de credite este consiliul judeţean în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea de învăţământ. Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienţii de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranşă (segment) de vechime la altul nu evidenţiază o creştere de 1/25 suplimentară, ci creşteri proporţionale similare celorlalte tranşe. Este aşadar evidentă intenţia legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învăţământ alături de creşterile salariale specifice trecerii dintr-o tranşă de vechime în alta.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 8853 din 14 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată la nr. (...) pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat, respectiv E.D., D.F., T.B., D.T., a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean O, Şcoala de Arte şi Meserii C judeţul O, Consiliul Local al oraşului C şi Primarul oraş C – Instituţia Primarului judeţul O – şi a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 220/2007 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învăţământ, cu începere din 1.01.2007, precum şi la obligarea pârâţilor la calcularea şi plata drepturilor salariale neacordate – reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite pentru perioada 1.01.2007-20.07.2007, reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective .
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 31.01.2007 Guvernul României a adoptat Ordonanţa nr. 11/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învăţământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997. Această ordonanţă a prevăzut că în cursul anului 2007 salariile de bază ale personalului didactic din învăţământ se majorează prin modificarea coeficientului de multiplicare în trei etape, respectiv 01.01.-31.03.2007,valoarea coeficientului este de 221,307 lei, 1.04.-30.09.2007 valoarea este de 225,733 lei şi 1.10.-31.12.2007 – 259,593 lei.
La art. 9 s-a prevăzut că aceasta se aplică începând cu luna ianuarie 2007. Ulterior, această ordonanţă a fost aprobată prin Legea nr. nr. 220/2007,act normativ care a modificat anexele privind coeficienţii de multiplicare, însă a menţinut aceleaşi etape de acordare .
A precizat reclamantul că prin noua modificare legislativă pentru cadrele didactice cu gradul didactic I s-a prevăzut o majorare cu 10% a coeficienţilor de ierarhizare, fără să se precizeze în mod expres data de la care se acordă aceste majorări. Astfel, se apreciază de către reclamant că în mod nelegal pârâţii au refuzat aplicarea acestor norme legale începând cu 1.01.2007 până în 20.07.2007 când a intrat în vigoare Legea nr. 220/2007.
În susţinerea cererii sale reclamantul a depus la dosar tabel cu membrii de sindicat care susţin promovarea acţiunii, adeverinţe emise de unitatea de învăţământ din care rezultă că semnatarii tabelului sunt cadre didactice ; practică judiciară, extras acte normative.
Pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului O, în nume propriu şi pentru unitatea de învăţământ Şcoala de Arte şi Meserii C judeţul O a depus întâmpinare, solicitând pe cale de excepţie să se constate lipsa calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În susţinerea excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive, se motivează că Inspectoratul Şcolar O nu poate avea calitate întrucât nu este ordonator de credite faţă de unităţile din învăţământul preuniversitar de stat, această calitate revenind, exclusiv, potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, consiliilor locale în a căror rază teritorială îşi au sediile unităţile de învăţământ.
Tot în susţinerea excepţiei se invocă faptul că Inspectoratul Şcolar O nu are calitate de angajator, angajarea pe post a personalului didactic se face de directorul unităţilor de învăţământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de inspectorul şcolar general.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că Legea nr. nr. 220/2007 a intrat în vigoare conform art. 78 din Constituţia României, la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial respectiv la 20.07 2007 şi nu a prevăzut o dată ulterioară, iar principiul constituţional statuat la art. 15 alin.2 din Constituţia României, stabileşte că Legea nr. dispune numai pentru viitor.
Ca urmare nu poate fi aplicată începând cu 1.01.2007, deoarece ar fi încălcat principiul neretroactivităţii legii.
Pârâţii Consiliul Local C şi Primarul oraş C judeţul O, deşi legal citaţi, nu au depus întâmpinare şi acte în apărare, însă au formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi T, arătând că primarii sunt ordonatori terţiari de credite, iar fondurile alocate salarizării personalului didactic sunt asigurate de le bugetul de stat prin chematul în garanţie.
În baza art. 137 C. proc. civ., procedând la analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Şcolar al Judeţului O, se constată ca fiind întemeiată, întrucât potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, unităţile de învăţământ funcţionează ca unităţi finanţate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea.
Prin sentinţa civilă nr. 1143 din 19 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. (...), s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Inspectoratul Şcolar al Judeţului O cu sediul în S(...) B judeţul O şi respinge acţiunea faţă de acest pârât pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive. S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi T formulată de pârâţii Consiliul Local C şi Primăria C.
S-a admis acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar O cu sediul în S(...) B judeţul O în numele reprezentaţilor E.D., D.F., T.B., D.T., împotriva pârâţilor Şcoala de Arte şi Meserii C judeţul O, Consiliul Local C , Primăria C – Instituţia Primarului judeţul O – şi obligă pârâţii Şcoala de Arte şi Meserii C cu sediul în C (...) judeţul O, Consiliul Local C judeţul O, Primarul Municipiului C – Instituţia Primarului  judeţul O –, să aplice dispoziţiile Legii 220/2007 şi să plătească reprezentaţilor drepturile salariale reprezentând diferenţa dintre drepturile băneşti efectiv încasate şi cele ce s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007-20.07.2007, actualizată la data plăţii efective.
Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâtul Consiliul Local C şi Primăria Municipiului C, criticând-o ca nelegală şi netemeinică arătând că în mod greşit a fost respinsă excepţia calităţii procesuale pasive deoarece între membri sindicatului şi aceasta nu există raporturi de muncă şi nici obligaţia acestei instituţii de a plăti anumite drepturi băneşti personalului didactic care sunt salariaţi ai unei şcoli speciale de învăţământ.
Finanţarea acestor instituţii se face din surse provenite de la bugetul de stat care sunt repartizate consiliului judeţean, acesta distribuindu-le apoi unităţilor respective.
Pe fondul cauzei se arată că instanţa a interpretat greşit prevederile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece acest articol nu instituie un drept suplimentar intitulat „tranşă suplimentară” însoţit de o creştere de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30,.35 şi 40 de ani.
Recursul nu este fondat.
Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către recurentă, aceasta este nefondată, deoarece începând cu 1 iunie 1998, conform art. 24 alin. (4), coroborat cu art. 23 din Legea nr. 154/1998, anexa 7/1 a acestei legi coeficienţii de ierarhizare a salariilor personalului didactic diferenţiaţi pe tranşe de vechime, inclusiv sub aspectul prevederilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 128/1997 au fost reglementaţi în amănunt fiind prevăzute prin lege grile de intervale, iar potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995  unităţile de învăţământ funcţionează ca unităţi finanţate din fondurile alocate din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea. Din conţinutul acestor texte legale rezultă că ordonator de credite este consiliul judeţean în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea de învăţământ.
În ceea ce priveşte fondul cauzei se constată următoarele:
Reclamanţii sunt cadre didactice încadrate la unitatea şcolară pârâtă având o vechime în învăţământ cuprinsă în tranşa de la 30-35 ani.
Legea 128/1997 prin art. 50 a acordat personalului didactic din învăţământul preuniversitar două categorii distincte de tranşe de vechime, respectiv tranşe de vechime la salarizare şi tranşe suplimentare de vechime. Aceste două categorii de tranşe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvenţa terminologică au dus la apariţia prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noţiunea de „noile tranşe de vechime introduse suplimentar” nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranşe de vechime faţă de vechea reglementare. Anterior apariţiei Legii nr. 128/1997 prin O.G. nr. 39/1994 personalul didactic este salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariţia Legii nr. 128/1997 prin HG nr. 467 au fost introduse 10 segmente de tranşe de vechime fiind astfel vorba de noile tranşe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranşe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv: coeficientul de multiplicare şi valoarea de referinţă sectorială. D. de multiplicare diferă de la o tranşă de vechime la alta în sensul în care aceste creşte progresiv. Creşterile salariale faţă de segmentele de vechime anterioare sunt proporţionale de la o tranşă la alta fără a include, aşa cum greşit susţin pârâţii, majorările efectuate tranşelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat „tranşa suplimentară” însoţit de „o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime”, în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30,35 şi peste 40 de ani de activitate în învăţământ.
Susţinerea pârâţilor potrivit cărora noile tranşe de vechime stabilite prin H.G. nr. 467/1997 includ în rezultanta finală „salariul” şi aceste tranşe de vechime (creşteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege şi nici în anexele ce o însoţesc, iar pe de altă parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nicio dispoziţie legală, ulterioară, expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienţii de multiplicare ( ierarhizare) se modifică de la o tranşă (segment) de vechime la altul nu evidenţiază o creştere de 1/25 suplimentară, ci creşteri proporţionale similare celorlalte tranşe. Este aşadar evidentă intenţia legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învăţământ alături de creşterile salariale specifice trecerii dintr-o tranşă de vechime în alta.
Având în vedere aceste considerente în temeiul art. 312 alin.2 C. proc. civ. se vor respinge recursurile.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner