s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Obligaţia de a face. Recurs. Tardivitate

Tematică: Obligatia de a face

Potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond. Articolul 103 C. proc. civ., precizează că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9757 din 11 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată la nr(...) pe rolul Tribunalului Olt, reclamanta E.B. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei G. judeţul O şi a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să-i elibereze acte doveditoare privind vechimea în muncă la CAP G. în perioada 1970-1987, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. La termenul din 13.05.2008, reclamanta a precizat că perioada pentru care solicită eliberarea adeverinţei este 1976-1987.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că s-a adresat Primăriei G. judeţul O, cu solicitarea de a i se elibera adeverinţă din care să rezulte că în perioada 1970-1987 a lucrat în cadrul CAP G., aceasta fiindu-i necesară la Casa Judeţeană de Pensii, în vederea stabilirii dreptului la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă.
Prin sentinţa civilă nr. 847 din 13.05.2008, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosar nr(...) s-a admis acţiunea formulată de reclamanta E.(...).B. împotriva pârâtei Primăria comunei G. judeţul O şi a obligat pârâta să-i elibereze adeverinţă privind activitatea desfăşurată de reclamantă la fostul CAP G. pentru perioada 1976-1987. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria Com. G., întemeiat pe dispoz. art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Instanţa de fond a motivat sentinţa recurată unilateral. A analizat numai cererea reclamantului, fără a analiza înscrisurile invocate de către primărie, menţionate în întâmpinare. Au fost audiaţi numai martorii reclamantei, iar martorii propuşi de primărie şi menţionaţi în întâmpinare nu au fost audiaţi şi nici consemnaţi în preambulul sentinţei.
Instanţa de fond a invocat ca temei legal prevederile art.160 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, deşi acest act normativ arată faptul că dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă sau alte acte doveditoare şi nu conţine nicio reglementare care să oblige autorităţile publice locale a elibera acte din care rezulte o perioadă mai mare de vechime decât cea care rezultă din înscrisurile deţinute în arhivă.
Primăria Com. G. a formulat recurs şi împotriva încheierii pronunţate în şedinţa din Camera de Consiliu din data de 23 iunie 2008, în care au fost admise cheltuielile de judecată în cuantum de 400 lei în beneficiul reclamantei.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoz.art. 3041 C. proc. civ., Curtea a reţinut următoarele:
La dosar nu există înscrisuri din care să rezulte efectuarea de către intimata contestatoare a normelor prevăzute de art. 31 din Legea nr. 80/1992 şi respectiv timpul util la pensie, realizate de aceasta în condiţiile reglementate de acelaşi act normativ.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 80/1992, constituie timp util la pensie şi perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială organizată prin prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producţie, în care au avut calitatea de cooperatori sau au achitat contribuţia minimă prevăzută de Legea nr. 5/1977.
Timpul util se stabileşte în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producţie, la cel mai mic volum anual de norme, stabilit de Adunarea Generală în perioada respectivă.
Curtea mai reţine că deşi recurenta pârâtă a solicitat prin întâmpinare proba cu martorii T.B. şi T.B. (filele 5-6 dosar fond), prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor administrarea acestui mijloc de probă, şi nici nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii acestuia.
Aşa fiind, se constată că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, astfel că în baza art.312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat împotriva sentinţei, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru suplimentarea probatoriului, ocazie cu care vor fi avute în vedere şi celelalte critici invocate în cererea de recurs.
În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii din 23 iunie 2008, se reţine că potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
Articolul 103 C. proc. civ., precizează că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În speţă, se constată că recurenta a primit încheierea de şedinţă recurată la data de 4.07.2008, conform dovezii de comunicare aflată la fila 36, dosar fond. Întrucât recursul a fost înregistrat la Tribunalul Olt la 16.07.2008, iar recurenta nu a făcut dovada că depăşirea termenului legal de recurs s-a datorat unei împrejurări mai presus de voinţa ei, instanţa urmează să respingă ca tardiv recursul.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner