Prin sentinţa nr. 2641 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Dolj a respins cererea reclamantului D.J., împotriva C.N.C.F.R- Regionala CFR C. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, reclamantul a fost salariatul unităţii pârâte în funcţia de electromecanic J. şi respectiv electrician J., în perioada 1.02.1989-31.03.2001.
Aceste meserii au fost nominalizate expres ca fiind în grupa a II-a de muncă conform punctului 210 din Anexa II a Ordinului 50/1990, iar unitatea pârâtă a eliberat reclamantului adeverinţă cu menţiunile corespunzătoare privind încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Reclamantul a solicitat să se constate că activitatea sa desfăşurată în condiţiile grupei I-a de muncă, deoarece au existat factori de risc, condiţii grele şi periculoase similare angajaţilor ce au ocupat funcţii şi meserii care concură la siguranţa circulaţiei din unităţile de exploatare a căilor ferate este neîntemeiată.
Atâta timp cât legiuitorul a încadrat distinct meseriile de electrician J. şi electromecanic J. în grupa a II-a de muncă şi meseriile de electrician LC în grupa I de muncă, nu se poate susţine că aceste activităţi se desfăşoară în aceleaşi condiţii şi nu este posibil încadrarea în aceeaşi grupă.
În grupa I de muncă au fost incluse meseriile şi funcţiile a căror activitate este legată direct de siguranţa circulaţiei pe căile ferate, care presupun factori mai mari de risc, conform prevederilor Ordinului 50/1990 Anexa 1 pct. 123 şi 124. În plus nominalizarea meseriilor care se încadrează în grupele de muncă s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile Ordinului 50/1990 de către conducerea unităţii împreună cu sindicatele, în raport de locul de muncă şi condiţiile specifice fiecărui loc de muncă.
Astfel districtele LC au fost încadrate în grupa I de muncă, iar districtele EA, F., E., TM au fost încadrate în grupa a-II-a de muncă, încadrare care nu au fost contestate niciodată de salariaţi.
Concluziile expertizei judiciare privind condiţiile de lucru, efectuată în alte dosare nu pot fi luate în considerare pentru soluţionarea prezentei cauze, ci doar pentru dosarul în care a fost dispusă. De asemenea, nici existenţa unor hotărâri judecătoreşti pentru încadrarea altor colegi în grupa I de muncă nu au constituit argumente pentru admiterea prezentei acţiuni.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală şi netemeinică,
arătând că, deşi s-a administrat proba cu înscrisuri interogatoriul şi testimonială în mod greşit i s-a respins acţiunea, deşi a făcut dovada că, alţi colegi şi-a obţinut în instanţă H. I de muncă, că în perioada 2001-2002, un număr de 66 angajaţi ai CNCFRE care avea aceiaşi funcţie – electrician J. au obţinut câştig de cauză iar societatea a fost obligată să facă modificările corespunzătoare în carnetele de juncă cu privire la H. I de muncă.
Expertiza efectuată în cauzele colegilor săi, a stabilit încadrarea în grupa I de muncă.
O altă expertiză extrajudiciară s-a efectuat în anul 2008 în cauza privind pe petentul D. H. care a concluzionat încadrarea în grupa I de muncă.
O altă critică are în vedere dispoziţiile pct. 3, 6 şi 7 din Ordinul 50/90, precum şi faptul că nu există nicio diferenţiere între electricienii J. şi cei LC.
Din adresele nr. 322 din 6 mai 2004 şi nr. 2/57 din 24 martie 2008 rezultă că deţine aceiaşi funcţie şi are aceleiaşi atribuţii de serviciu ca şi E.S.J. care a beneficiat de grupa I de muncă în aceiaşi perioadă.
În susţinerea recursului, s-au depus hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauze similare, raport de expertiză tehnică întocmit de expert E.O. în oct. 2002 şi de către expert E.E. în ianuarie 2008, Memoriul privind acordarea inechitabilă a grupelor de muncă la unele categorii de salariaţi din cadrul CFR C Instalaţii, adresele nr. 232/2004 şi (...).
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin acţiune, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să elibereze adeverinţă privind activitatea desfăşurată în grupa I de muncă în perioada 1 februarie 1989-31.03.2001 în funcţia de electrician J. şi F.J. în cadrul unităţii pârâte, pct. de lucru Tg. J, în conformitate cu Ordinul 50/1990 al Ministerului muncii şi Solidarităţii Sociale, anexa I, pct. 123 şi 124.
Aceste meserii au fost nominalizate expres ca fiind în grupa a II-a de muncă conform pct. 210 din anexa 2 a Ordinului 50/90, iar unitatea pârâtă a eliberat reclamantului adeverinţă cu menţiunile corespunzătoare privind încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Potrivit Ordinului nr. 50/90 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II-a de muncă se face de către conducerea unităţilor, împreună cu Sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective.
Potrivit dispoziţiilor art. 287 Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă încă revine angajatorului acesta fiind obligat să le depună în apărarea sa.
Recurentul reclamant a invocat ca fiind nelegală schimbarea încadrării din grupa I în grupa a-II-a de muncă de către angajator, deşi a fost salariatul unităţii care a prestat în permanenţă aceiaşi activitatea şi în acelaşi loc de muncă. Se constată că în cauză nu s-a verificat legalitatea schimbării încadrării din în grupa I de muncă şi grupa a II-a de muncă de către angajator, în condiţiile în care reclamantul a invocat că a prestat în permanenţă aceiaşi activitate în acelaşi loc de muncă.
În aceste condiţii în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., rap. la art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării în baza dispoz. art. 287 Codul Muncii, se va solicita pârâtei să facă dovada schimbării condiţiilor care să fi justificat schimbarea încadrării din grupa I în grupa a II-a de muncă. De asemenea, se va pune în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize tehnice pentru a se stabili dacă reclamantul se încadrează în grupa I de muncă potrivit condiţiilor de lucru în raport de probele deja administrate şi care se vor suplimenta.
