Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. (...) reclamantul Ţ.T. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, solicitând
- anularea deciziei nr. 22/20.02.2008 emisă de conducerea pârâtei;
- să se dispună reintegrarea sa în postul deţinut anterior emiterii deciziei atacate şi anume de director-expert gradul I A la Agenţia Teritorială D, din cadrul Direcţiei generale de monitorizare piaţă şi consultanţă în teritoriu;
- să i se plătească o despăgubire echivalentă cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 1.04.2008 şi până la reintegrarea efectivă.
S-au cerut şi cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că prin decizia contestată sunt încălcate mai multe texte legale obligatorii care prevăd sancţiunea nulităţii absolute şi totodată există şi motive de nelegalitate şi netemeinicie. Astfel, arată că nu au fost respectate prevederile art. 62 din Codul Muncii care prevăd obligativitatea emiterii deciziei în termen de 30 de zile de la data constatării cauzei concedierii, decizia fiind tardiv emisă, nu are o cauză concretă, respectiv nu a stabilit o situaţie concretă în care a avut un rezultat slab; i s-a încălcat dreptul la apărare şi acela de a fi asistat de un avocat, iar evaluarea profesională efectuată de pârâtă, nu a respectat prevederile Regulamentului Intern al Contractului Colectiv de Muncă la nivel naţional pe anii 2007-2010 şi că, prin această decizie, s-a urmărit doar înlăturarea sa, în mod abuziv, din instituţie.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 53/2003 şi ale Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Naţional pe anii 2007-2010.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, iar cu privire la excepţiile invocate de reclamant, precizează că excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere este neîntemeiată, deoarece după evaluarea profesională efectuată, conform prevederilor art. 63 alin. (2) Codul Muncii, reclamantul a efectuat contestaţie împotriva hotărârii comisiei, solicitând reexaminarea acesteia, astfel că data la care se constată necorespunderea profesională este 29.01.2008, iar decizia de concediere a fost emisă la data de 22.02.2008, încadrându-se astfel în termenul de 30 de zile calendaristice prevăzute de art. 62 alin. (1) Codul Muncii.
Cu privire la nulitatea absolută invocată, arată că dispoziţiile art. 76 Codul Muncii nu-şi găsesc aplicabilitate în speţa de faţă, întrucât, din actele anexate la dosar rezultă că procedura pentru necorespundere profesională a fost respectată, respectiv a fost numită comisia de evaluare, a fost convocat reclamantul la evaluare, i s-a comunicat rezultatul evaluării, i-a fost soluţionată contestaţia depusă împotriva rezultatului evaluării şi totodată i s-a propus trecerea pe funcţia de expert gradul I A, pe care să o îndeplinească la alte agenţii teritoriale.
Referitor la necorespunderea profesională se precizează că reclamantul a săvârşit fapte repetate în timp, care au pus în lumină necunoaşterea atribuţiilor de serviciu, specifice postului pe care îl ocupa.
Prin sentinţa nr. 888/LM/2007 a fost admisă acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul Ţ.T. împotriva pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, anulată decizia nr. 22 din 20.02.2008 emisă de conducerea pârâtei şi s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei atacate, acela de director-expert gradul IA, la Agenţia Teritorială D.
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului o despăgubire echivalentă cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 1.04.2008 şi până la reintegrarea efectivă, precum şi suma de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestaţiei. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta susţine că instanţa de fond a apreciat eronat că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă tardiv. În acest sens se arată că instanţa de fond a considerat greşit că termenul de 30 de zile curge de la data întocmirii referatului 1191/2007, deoarece prin acest act a fost doar propusă demararea procedurii de verificare a evaluării profesionale a reclamantului.
S-a arătat că potrivit dispoziţiilor contractului colectiv de muncă necorespunderea profesională se constată de o comisie constituită de angajator, iar potrivit Codul ui Muncii concedierea pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea recursului susţinând în esenţă că argumentele pentru care instanţa de fond a reţinut tardivitatea emiterii deciziei sunt întemeiate.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate şi din oficiu în limitele prevăzut de art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Curtea reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor Codului muncii:
Art. 61 – Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii: (...) d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat;
Art. 62 – (1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligaţia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.
Art. 63 – (...) (2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi, precum şi prin regulamentul intern.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sub nr. 2895/21/29.12.2006, publicat în Monitorul Oficial, partea a V-a, nr. 5 din 29 ianuarie 2007.
Art. 77 – (1) Salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesională, cu respectarea procedurii de evaluare prealabilă, stabilită prin prezentul contract colectiv de muncă. (2) Evaluarea salariatului pentru necorespundere profesională se face de către o comisie numită de către angajator. Din comisie va face parte şi un reprezentant al sindicatului, desemnat de acesta, al cărui membru este salariatul în cauză. (3) Comisia va convoca salariatul şi îi va comunica acestuia în scris, cu cel puţin 15 zile înainte: a) data, ora exactă şi locul întrunirii comisiei; b) modalitatea în care se va desfăşura examinarea. (4) Examinarea va avea ca obiect activităţile prevăzute în fişa postului salariatului în cauză. (5) În cazul introducerii de noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea numai în măsura în care salariatul în cauză a făcut obiectul formării profesionale în respectiva materie. (6) O. profesională poate fi susţinută de comisie prin dovezi de îndeplinire necorespunzătoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisă, orală, practică şi alte probe. (7) În cazul în care salariatul îşi pierde aptitudinile profesionale din motive medicale, angajatorul îi va asigura, în limitele disponibile, un alt loc de muncă. În situaţia în care nu dispune de astfel de posibilităţi, angajatorul va apela la autoritatea publică locală pentru ocuparea forţei de muncă, în vederea soluţionării. (8) În cazul în care, în urma examinării, salariatul este considerat necorespunzător profesional de către comisie, acesta are dreptul de a contesta hotărârea comisiei în termen de 10 zile de la comunicare. (9) Dacă salariatul nu a formulat contestaţia în termenul prevăzut la alin. (8) sau dacă după formularea contestaţiei şi reexaminarea hotărârii comisiei, aceasta este menţinută, angajatorul poate emite şi comunica decizia de desfacere a contractului individual de muncă al salariatului, pentru motive de necorespundere profesională. Decizia astfel emisă va conţine rezultatul cercetării prealabile a salariatului în cauză.”
Termenul de 30 de zile pentru concedierea salariatului prevăzut de art. 62 alin. (1) din Codul Muncii, în cazul necorespunderii profesionale a salariatului, începe să curgă la data la care angajatorul a luat act de fapta salariatului ce reflectă necorespunderea profesională.
Având în vedere dispoziţiile art. 77 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, care prevăd o procedură obligatorie de determinare a necorespunderii profesionale, rezultă că termenul de emitere a deciziei de concediere curge doar de la data la care prin finalizarea acestei proceduri angajatorul a luat la cunoştinţă de decizia definitivă a comisiei de evaluare profesională referitoare la cunoştinţele profesionale ale celui evaluat.
În consecinţă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 62 alin. (1) din Codul Muncii începe să curgă de la data expirării termenului în care salariatul putea să conteste decizia prin care a fost considerat necorespunzător profesional, în cazul în care nu a formulat contestaţie, respectiv, de la data menţinerii deciziei de către comisie în urma reexaminării acesteia, dacă a formulat contestaţie. Această concluzie rezultă atât din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor alin. (9) art. 77 menţionat mai sus, care se referă expres la posibilitatea angajatorului de a dispune concedierea salariatului după momentele menţionate mai sus, cât şi din argumentul ce rezultă din interpretarea art. 62 din Codul Muncii.
Acest articol vorbeşte despre „data constatării data constatării cauzei concedierii” ori această dată este aceea a finalizării actelor de cercetare de către comisia special desemnată. Constatările prealabile, în temeiul cărora se dispune efectuarea verificării profesionale, nu au caracterul unui act de constatare a necorespunderii profesionale care să determine începerea curgerii termenului de 30 de zile prevăzut de lege. Aceste constatări reprezintă indiciile unei necorespunderi profesionale, care fundamentează măsura de declanşare a procedurii prev. de art. 77 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, în urmă căreia se constată existenţa sau inexistenţa necorespunderii profesionale.
În aceste condiţii susţinerea recurentei în sensul că decizia de concediere a fost emisă în termen, respectiv la 20.02.2008 în condiţiile în care concluziile cercetării au fost menţinute de către comisie în urma reexaminării la data de 29.01.2008 este fondată.
Faţă de cele ce preced Curtea constată că în mod nelegal instanţa de fond a soluţionat cauza reţinând excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond. Cu ocazia rejudecării instanţa de fond va verifica celelalte excepţii de nulitate invocate de pârât, precum şi, în măsura în care se impune fondul cauzei.
