Prin sentinţa nr. 2934/05.10.2007, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. (...) s-a respins contestaţia formulată de contestator T.G.U., împotriva intimatei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă D.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :
Contestatorul a fost beneficiarul unei indemnizaţii de şomaj, stabilită prin decizia nr. (...)/28.02.2007, până la data de 21.05.2007, când a fost emisă decizia nr. 3195/21 05 2007. Prin această ultimă decizie, s-a dispus încetarea indemnizaţiei de şomaj, în temeiul art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002, pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzută de art. 41 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 41 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002, persoanele care beneficiază de indemnizaţia de şomaj au obligaţia să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate.
In speţă, contestatorul a omis să se prezinte la sediul intimatei pentru vizarea carnetului de evidenţă, fapt ce a dus la suspendarea indemnizaţiei sale de şomaj de către intimată prin decizia nr. 461/30.03.2007, conform art. 45 alin (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002.
Potrivit art. 45 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, beneficiarul căruia i-a fost suspendată indemnizaţia pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 45 alin. (1) lit. a), va putea fi repus în plată după depunerea unei cereri, dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data suspendării. De asemenea, acesta trebuie să facă dovada că nu şi-a îndeplinit obligaţia menţionată anterior din motive neimputabile lui [ce sunt enumerate în art. 27 alin. (2) din Normele Metodologice la Legea nr. 76/2002], aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Normele Metodologice. Odată îndeplinită această condiţie măsura suspendării se revocă, prin decizie, de către directorul executiv al agenţiei judeţene pentru ocuparea forţei de muncă .
Instanţa a constatat că, în speţă, contestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege timp de 60 zile calendaristice, de la data suspendării indemnizaţiei (20 03 2007) şi până la data emiterii deciziei de încetare a indemnizaţiei (21 05 2007), rămânând în pasivitate, fără a manifesta vreun interes legat de indemnizaţia să de şomaj.
Motivarea contestatorului că a fost indus în eroare de un angajat al agenţiei intimate nu a fost primită, în condiţiile în care odată cu înmânarea ,,carnetului de evidenţă” (depus în specimen de către intimată) i-au fost aduse la cunoştinţă obligaţiile ce îi reveneau pentru primirea indemnizaţiei de şomaj, acestea fiind înscrise pe verso carnetului şi a foii de evidenţă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatorul T.U., arătând că, întrucât decizia de încetare a indemnizaţiei de şomaj nu i-a fost comunicată, astfel că termenul de 60 de zile prevăzut de lege pentru emiterea deciziei de încetare a indemnizaţiei, nu poate fi considerat că împlinit.
Recurentul arată că intimata nefăcând dovada comunicării deciziei de suspendare, aceasta poate fi contestată şi este greşită motivarea instanţei că acesta ar fi manifestat pasivitate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 13 martie 2008, intimata a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că recurentul-contestator nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se prezenta lunar la sediul AJOFM D, pe baza programării înscrise în carnetul de evidenţă.
Analizând legalitatea sentinţei-recurate în raport de motivele invocate şi apărările formulate, prin prisma dispoz. art. 3041 şi art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. recursul nu este fondat, din următoarele considerente:
Recurentul faţă de dispoziţiile art. 41 lit. a) din Legea nr. 76/2002 avea obligaţia să se prezinte lunar la sediul AJOFM D, aspect menţionat în carnetul de evidenţă, în posesia recurentului-contestator.
Urmare a neprezentării la data de 21.05.2007 s-a emis dispoziţia nr. 3195 de încetare a indemnizaţiei de şomaj.
Prevederile art. 44 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 76/2002 rămân aplicabile, incidenţa aplicării acestora nefiind condiţionată de comunicarea deciziei de suspendare a plăţii indemnizaţiei de şomaj.
În considerarea celor expuse, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
