Prin acţiunea civilă înregistrata iniţial sub nr. 3683/2006 pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta (...) N. SA G. de E. a chemat în judecată pe pârâtul E.D.D. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa pârâtul să fie obligat la plata sumei de totale de 926.606, 94 RON reprezentând 914.456, 182 RON prejudiciu cauzat SN INSTITUTUL E. SA şi 12.150, 76 RON cheltuieli de judecată, sume la plata cărora a fost obligată reclamanta prin sentinţa civilă nr. 12/11.01.2006 pronunţată de Tribunalul Prahova.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în urma licitaţiei organizată de D.G.F.P P în data de 29.08.2005 pentru vânzarea prin executare silita a unui activ situat în com. G. de E. nr. 941 jud. P, acest activ a fost adjudecat de către SN J. E. SA B, iar după adjudecarea imobilului noul proprietar a încercat să intre în posesia acestuia, fapt ce nu a fost posibil întrucât fostul chiriaş al spaţiului, respectiv (...) P. SRL, a pus la dispoziţia adjudecătorului actul adiţional nr. 3 din 21.07.2005 prin care s-a prelungit termenul de închiriere a spaţiului cu încă 6 luni, respectiv până la 1.03.2006.
A mai susţinut reclamanta că între aceasta, în calitate de locator şi (...) P., ca locatar, a fost încheiat contractul de locaţiune nr. 4311/2001 al cărui termen de locaţiune expira la 31.08.2005 şi, anterior acestei date, pârâtul, în calitate de director general al societăţii reclamante, a încheiat actul adiţional nr. 3/21.07.2005 prin care s-a prelungit termenul de închiriere al spaţiului până la data de 1.03.2006.
B. în discuţie se află sub sechestru D.G.F.P. P iar pârâtul nu a solicitat acordul D.G.F.P. P pentru prelungirea contractului de locaţiune şi nici nu a comunicat acestei instituţii închirierea actului adiţional pe care l-a semnat singur fără a solicita semnarea contractului de directorul economic al societăţii şi de către Oficiul Juridic, nesolicitând nici Consiliului de Administraţie al societăţii aprobarea semnării contractului, obligaţie stabilită atât în actul adiţional la statutul societăţii cât şi în Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 10/20.02.2001.
S-a arătat în continuare că prin decizia nr. 63/19.10.2005 s-a dispus desfacerea disciplinară a Contractului individual de muncă al pârâtului, urmând ca acesta să răspundă şi de eventualele prejudicii cauzate societăţii de acţionare în judecată a acesteia de către adjudecător sau de către locatar, adjudecătorul acţionând în judecată (...) N. SA G. de E. pentru recuperarea prejudiciului cauzat ca urmare a imposibilităţii de a-şi desfăşura activitatea, proces soluţionat prin sentinţa civilă nr. 12/11.01.2006- irevocabilă prin care reclamanta din prezenta cauză a fost obligată la plata sumei totale de 926.606, 94 RON către SN J. E. SA.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 270 alin. (1), coroborat cu art. 282 şi 283 alin. (1) lit. c) Codul Muncii.
Pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei susţinând că acţiunea reclamantei ar putea avea ca temei juridic dispoziţiile art. 152 alin. (3), coroborat cu art. 148, 72 şi 73 din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 302/2005, solicitând declinarea competenţei în favoarea instanţei competente.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentinţa civilă nr. 632/12.06.2006 Tribunalul Prahova a respins excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât şi a admis acţiunea, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 926.606, 94 RON reprezentând prejudiciu cauzat acesteia prin îndeplinirea defectuoasa a sarcinilor de serviciu şi cheltuielilor de judecată la care a fost obligată reclamanta prin sentinţa civilă nr. 12/11.01.2006 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că pârâtul a fost salariatul societăţii reclamante în funcţia de director general, considerente pentru care excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată de pârât a fost respinsă, dispoziţiile art. 152 coroborate cu art. 148, 72 şi 73 din Legea nr. 31/1990 modificate prin Legea nr. 302/2005 făcând referire la directorii executivi, funcţionari ai societăţii şi la administratorii societăţii şi nu la funcţia de director general deţinută de pârât.
S-a mai reţinut că, pe parcursul derulării contractului de muncă al pârâtului la sediul reclamantei a fost organizată de către DGFP P o licitaţie publică de vânzare a unui activ al societăţii reclamante ce a fost adjudecat de către (...) J. E. SA B care a devenit noul proprietar al imobilului şi care a încercat să intre în posesia acestuia, lucru ce nu a fost posibil întrucât fostul chiriaş al spaţiului respectiv a pus la dispoziţia adjudecătorului un act adiţional prin care s-a prelungit termenul de închiriere al spaţiului.
În aceste condiţii s-a arătat că noul proprietar a acţionat-o în judecată pe reclamantă pentru recuperarea prejudiciului cauzat de imposibilitatea desfăşurării activităţii în spaţiul cumpărat, iar prin sentinţa civilă nr. 12/11.01.2006 pronunţată de Tribunalul Prahova (...) N. SA a fost obligată la plata sumei totale de 926.606, 94 RON către SN J. E. SA.
A mai reţinut instanţa de fond că prin cererea de faţă reclamanta l-a chemat în judecată pe pârât pentru obligarea acestuia la plata sumei sus menţionată întrucât în calitate de director general a semnat singur actul adiţional fără a mai solicita semnarea acestuia - în calitate de director economic al societăţii şi de către Oficiul juridic şi fără aprobarea Consiliului de administraţie încălcând dispoziţiile art. 17 pct. l lit. n) din Actul adiţional la Statutul societăţii, precum şi dispoziţiile hotărârii Consiliului de administraţie nr. 10/2001 pct. 2.
A concluzionat prima instanţă că prejudiciul cauzat societăţii s-a datorat din culpa şi în legătură cu munca pârâtului, astfel încât în baza art. 270 alin. (1) şi 283 Codul Muncii, acţiunea a fost admisă în sensul celor sus arătate.
Împotriva sentinţei primei instanţe pârâtul a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9, 10 C. proc. civ.
Astfel, pârâtul a susţinut că la primul termen de judecată, reprezentat fiind de apărător, a solicitat proba cu acte, invocând şi excepţia necompetenţei materiale a instantei iar instanta a respins exceptia motivand-o partial nepronunţându-se în niciun fel cu privire la neadmiterea probei cu acte solicitate, neindicându-se nici în considerente motivele pentru care a fost înlăturată proba cu acte cerută de recurent în apărare, astfel că s-au încălcat dispoziţiile art. 261pct. 5 C. proc. civ., instanţa abdicând de la principiul aflării adevărului consacrat de art. 129 alin. (1) C. proc. civ.
(...) susţine recurentul că în raport de dispoziţiile art. 164 alin. (2) şi art. 270 alin. (1) Codul Muncii, hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă reprezintă singura modalitate juridică prin care angajatorul poate recupera prejudiciul produs de salariat, iar sentinţa nr. 12/2006 a Tribunalului Prahova pronunţată într-un litigiu comercial purtat între SN J. E. SA şi (...) N. SA nu poate constitui un temei juridic legal pentru angajarea răspunderii patrimoniale a recurentului potrivit Codului Muncii, hotărârea respectivă nefiind opozabilă recurentului şi în al doilea rând prejudiciul nu este direct. Acest prejudiciu este produs unui terţ care nu se află în nicio relaţie contractuală cu angajatorul său, respectiv (...) N. SA, iar angajatorul în calitate de comitent pentru fapta prepusului a răspuns în condiţiile dreptului comun al răspunderii civile delictuale, astfel că acesta avea la dispoziţie o acţiune în regres împotriva recurentului bazată pe dispoziţiile răspunderii civile delictuale şi nu pe cele ale Codului Muncii.
De asemenea, în mod greşit a interpretat prima instanţă că directorul general nu este director executiv la data angajării recurentului fiind în vigoare Hotărârea nr. 10/20.02.2001 a Consiliului de administraţie al reclamantei prin care s-a hotărât ca atribuţiile directorului general al societăţii să fie preluate de directorul executiv. Aşa fiind, răspunderea recurentului nu este o răspundere patrimonială de dreptul muncii, ci una civilă, solicitându-se admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei, iar pe fond respingerea acţiunii.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar în copie o serie de acte.
Prin decizia civilă nr. 914/21.11.2006, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul declarat recurentul pârât E.D.D., a casat sentinţa civilă nr. 632/2006 a Tribunalului Prahova şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă de fond.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. (...).
Instanţa a dispus, pe linia deciziei de casare, efectuarea unei expertize tehnice contabile care să determine cuantumul prejudiciului produs reclamantei de către pârât, ca urmare a faptei ilicite şi personale a pârâtului săvârşită în legătură cu munca sa, ţinând seama şi de conţinutul sentinţei civile nr. 12/2006 a Tribunalului Prahova, de plăţile efectuate în baza acestei sentinţe de (...) N. SA, urmând a se deduce sumele achitate societăţii reclamante de către locatar pe perioada prelungirii contractului de închiriere.
În cauză a fost administrată proba cu acte.
Prin sentinţa civilă nr. 1520 din 20 noiembrie 2007, Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea reclamantei (...) N. SA, în contradictoriu cu pârâtul E.D.D., obligând pârâtul la plata sumei de 708.059, 54 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat societăţii reclamante prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 270 din Codul Muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vine şi în legătură cu munca lor.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatului se cere întrunirea următoarelor condiţii : calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită şi persoana salariatului, aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, vinovăţia salariatului.
În speţă, la data producerii faptei prejudiciabile pârâtul a avut calitatea de salariat al societăţii reclamante în funcţia de Director general, conform contractului de muncă înregistrat la ITM P sub nr. (...)/22.12.2004, iar în timpul derulării acestui contract de muncă, în cadrul unei executări silite imobiliare pentru o creanţă a DGFP a fost adjudecat la licitaţie publică un imobil proprietatea societăţii către adjudecatarul SN J. E. SA B. Contractul de muncă al pârâtului încetând cu data de 20.10.2005 prin decizia nr. 69/19.10.2005.
Noul proprietar al imobilului, după adjudecare, a încercat să intre în posesia imobilului, însă acest lucru nu a fost posibil deoarece fostul chiriaş al imobilului a pus la dispoziţia adjudecatarului un act adiţional prin care se prelungea contractul de închiriere.
În consecinţă, faţă de imposibilitatea de a lua în stăpânire bunul adjudecat, noul proprietar a acţionat în justiţie societatea reclamantă (...) N. SA pentru recuperarea prejudiciului cauzat ca urmarea imposibilităţii de a-şi desfăşura activitatea în spaţiul cumpărat la licitaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 12/11.01.2006 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 8833/2005 SN J.E. SA B a solicitat obligarea pârâtei (...) N. SA la plata sumei de 914.456, 182 Ron cu titlu de despăgubiri civile ce au fost individualizate şi la cheltuieli de judecată, cererea fiind admisă în întregime şi rămasă irevocabilă prin neapelare.
Fapta ilicită care a stat la baza pronunţării acestei sentinţe a fost „prejudicierea intereselor reclamantei care nu poate folosi spaţiul cumpărat pentru deschiderea celor două hale de producţie, contractul de închiriere încheiat cu (...) P. SRL fiind prelungit prin act adiţional.
Actul adiţional la contractul de închiriere a fost semnat de pârâtul E.D.D., în calitate de Director general cu încălcarea statutului societăţii, fără a solicita contrasemnarea de către Directorul economic al societăţii şi de către Oficiul juridic şi fără aprobarea Consiliului de administraţie al societăţii, încălcându-se astfel art. 17.1 lit. n) din Actul adiţional la Statutul societăţii şi Hotărârea nr. 10/20.02.2001 a Consiliului de Administraţie al societăţii prin care se stabilea atât faptul preluării atribuţiilor directorului general al societăţii de către directorul general executiv, cât şi obligaţia vizării contractelor comerciale încheiate de societate şi preşedintele Consiliului de Administraţie.
În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului produs în patrimoniul (...) „N.” SA prin fapta ilicită a pârâtului în legătură cu munca sa, acesta este cel stabilit în cuprinsul dispozitivului sentinţei civile nr. 12/11.01.2006 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 8833/28.12.2005, în măsura în care s-a făcut dovada achitării acestei sume către SN J.E. SA, din care urmează a se deduce, conform considerentelor deciziei de casare, chiria primită de (...) N. SA în baza actului adiţional la contractul de închiriere.
Sentinţa anterior menţionată, chiar dacă procesul nu s-a purta şi în contradictoriu cu pârâtul din prezenta cauză, se bucură de puterea de lucru judecat a oricărei hotărâri judecătoreşti nu doar în sensul că aceeaşi cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată ci prin acea hotărâre este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre(res iudicata pro veritate habetur).
Conform raportului de expertiză întocmit de expert N.D., (...) N. SA a achitat până la data efectuării raportului de expertiză din totalul sumei stabilite prin sentinţa civilă nr. 12/11.01.2006 în sumă de 926.606, 94 Ron, suma de 720.725, 54 Ron. Deşi din activitatea de prelungire a închirierii clădirii ar fi putut rezulta, aşa cum reţine expertul, un profit de 33500, 05 Ron, în realitate nu au fost încasate decât chiriile pe lunile iulie-august – 12666 Ron ce au fost reţinute în garanţie, la data de 5 septembrie 2005 fiind restituite societăţii P. contravaloarea chiriei pe lunile iulie-august cu explicaţia că suma a fost încasată eronat întrucât contravaloarea chiriei pentru aceste două luni a fost reţinută din garanţie, iar în continuare nemaifiind facturate.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs pârâtul E.D.D. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o ca nelegală şi netemeinică pe următoarele considerente :
Expertiza contabilă şi completarea la aceasta nu a fost luată în considerare de către instanţa de fond.
S-a menţionat că reclamanta nu a făcut niciun fel dovada în cauză că pârâtul a avut cunoştinţă de o hotărâre AGA nr. 10/20.02.2001. De altfel, prin probatoriile efectuate s-a demonstrat inexistenţa unei legături între pretinsul prejudiciu cauzat unităţii şi activitatea pârâtului.
Nu în ultimul rând, învederează recurentul, instanţa de fond nu analizează că prin obligaţiile sale de serviciu, pârâtul avea dreptul să prelungească prin act adiţional orice contract, inclusiv cel invocat de reclamantă.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în funcţie de prevederile legale aplicabile cauzei şi sub toate aspectele conform dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că motivele de recurs învederate nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatului se cere întrunirea următoarelor condiţii: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită şi persoana salariatului, aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, vinovăţia salariatului.
La data producerii faptei prejudiciabile, pârâtul a avut calitatea de salariat al societăţii reclamante în funcţia de Director general, conform contractului de muncă înregistrat la ITM P sub nr. (...)/22.12.2004.
În timpul derulării acestui contract de muncă, în cadrul unei executări silite imobiliare pentru o creanţă a DGFP a fost adjudecat la licitaţie publică un imobil proprietatea societăţii către adjudecatarul SN J.E. SA B. Contractul de muncă al pârâtului încetând cu data de 20.10.2005 prin decizia nr. 63/19.10.2005.
Noul proprietar al imobilului, după adjudecare, a încercat să intre în posesia imobilului, însă acest lucru nu a fost posibil deoarece fostul chiriaş al imobilului a pus la dispoziţia adjudecatarului un act adiţional prin care se prelungea contractul de închiriere. Ca atare, noul proprietar a acţionat în justiţie societatea reclamantă (...) N. SA pentru recuperarea prejudiciului cauzat ca urmare a imposibilităţii de a-şi desfăşura activitatea în spaţiul cumpărat la licitaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 12/11.01.2006 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 8833/2005 SN J.E. SA B a solicitat obligarea pârâtei (...) N. SA la plata sumei de 914.456, 182 Ron cu titlu de despăgubiri civile ce au fost individualizate şi la cheltuieli de judecată, cererea fiind admisă în întregime şi rămasă irevocabilă prin neapelare.
Fapta ilicită care a stat la baza pronunţării acestei sentinţe a fost „prejudicierea intereselor reclamantei care nu poate folosi spaţiul cumpărat pentru deschiderea celor două hale de producţie, contractul de închiriere încheiat cu (...) P. SRL fiind prelungit prin act adiţional” .
În mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că actul adiţional la contractul de închiriere a fost semnat de pârâtul E.D.D., în calitate de Director general, cu încălcarea statutului societăţii, fără a solicita contrasemnarea de către Directorul economic al societăţii şi de către Oficiul juridic şi fără aprobarea Consiliului de administraţie al societăţii, încălcându-se astfel art. 17.1 lit. n) din Actul adiţional la Statutul societăţii şi Hotărârea nr. 10/20.02.2001 a Consiliului de Administraţie al societăţii prin care se stabilea atât faptul preluării atribuţiilor directorului general al societăţii de către directorul general executiv, cât şi obligaţia vizării contractelor comerciale încheiate de societate şi preşedintele Consiliului de Administraţie.
În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului produs în patrimoniul (...) „N.” SA prin fapta ilicită a pârâtului în legătură cu munca sa, acesta este cel stabilit în cuprinsul dispozitivului sentinţei civile nr. 12/11.01.2006 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 8833/28.12.2005, care poate fi folosită ca act de probă a prejudiciului şi nu ca autoritate de lucru judecat în contradictoriu cu o terţă parte care nu a figurat în respectivul dosar.
Conform raportului de expertiză întocmit de expert N.D., (...) N. SA a achitat până la data efectuării raportului de expertiză din totalul sumei stabilite prin sentinţa civilă nr. 12/11.01.2006 în sumă de 926.606, 94 RON, suma de 720.725, 54 RON. Deşi din activitatea de prelungire a închirierii clădirii ar fi putut rezulta, aşa cum reţine expertul, un profit de 33500, 05 RON, în realitate nu au fost încasate decât chiriile pe lunile iulie-august – 12666 RON – ce au fost reţinute în garanţie, la data de 5 septembrie 2005, fiind restituite societăţii P. contravaloarea chiriei pe lunile iulie-august, cu explicaţia că suma a fost încasată eronat întrucât contravaloarea chiriei pentru aceste două luni a fost reţinută din garanţie, iar în continuare nemaifiind facturate. Ca atare prejudiciul a fost reţinut corect de către prima instanţă, sentinţa recurată fiind temeinică şi legală.
Aşa fiind, constată că nu sunt întrunite în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul formulat.
