s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Cerere plată diferenţe salariale. Respingere

Tematică: Drepturi banesti

Având în vedere că în perioada 1.01.2007-19.07.2007 salariul reclamantei trebuia calculat în raport de coeficientul de multiplicare prevăzut de O.G. nr. 11/2007, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea având ca obiect obligarea pârâţilor la plata diferenţei de salariu cuvenit pe perioada 1.01.2007-19.07.2007 (provenită exact din diferenţa coeficienţilor de multiplicare reglementată diferit de cele două acte normative).
(Curtea de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 2025/R din 22 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 410/F din 9 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean B-N şi s-a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta E. G. împotriva pârâţilor Grup Şcolar U., Inspectoratul Şcolar Judeţean B-N, Consiliul Local U., Primarul Comunei U. având ca obiect drepturi băneşti diferenţe salariale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive, invocată de pârâtul Inspectoratul şcolar judeţean B-N, ca neîntemeiată şi a respins-o ca atare.Pârâtul I.S.J. B-N are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, odată ce prin prerogativele conferite de Legea nr. 128/1997 art. 25 exercită atribuţii de îndrumare şi control a învăţământului preuniversitar, iar potrivit art. 49 şi următoarele din acelaşi act normativ, acesta are abilitatea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învăţământul preuniversitar, şi cu atât mai mult, conducerea pârâtei este exercitată de un Consiliu de administraţie care funcţionează în baza regulamentelor adoptate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar nominalizarea directorului unităţii şcolare de învăţământ are loc urmare a câştigării unui concurs desfăşurat pe baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială, pe baza metodologiei elaborate de N., şi aprobate prin ordin al ministerului; numirea în sine în aceste posturi fiind făcută de inspectoratul şcolar judeţean pe o perioadă de 4 ani.
Cum, pârâtul I.S.J. B-N este organ de specialitate descentralizat al N. în teritoriu, iar N. şi-a exprimat de altfel şi poziţia cu privire la acordarea drepturilor salariale solicitate prin prezenta acţiune prin Ordinul nr. 597/4.09.2007 este neîndoielnic faptul că acest pârât are calitatea de a sta în judecată având în vedere pretenţiile formulate de reclamant şi analizate de instanţă.
Examinând pe fond pretenţia dedusă judecăţii s-a constatat că reclamanta are calitatea de cadru didactic – învăţător I – desfăşurându-şi activitatea în cadrul unităţii pârâte Grup Şcolar U..
Aşa cum rezultă din susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, acesteia i-a fost pus în plată un salariu conform cu acela prevăzut de O.G. nr. 11/2007 aprobată prin Legea nr. 220/2007, care prevede că pentru cadrele didactice care deţin gradul I, salariul va fi calculat în raport de coeficienţii prevăzuţi în anexele acestor acte normative. Astfel potrivit anexei 2 se precizează valoarea coeficientului de multiplicare 1, 000, cu creşterea pe parcursul anului 2007 astfel: ianuarie, martie-coeficientul de multiplicare 1, 000 = 221, 307 lei, aprilie-septembrie – coeficientul de multiplicare 1, 000 = 225, 733 lei şi octombrie-decembrie 2007: 259, 993 lei, iar pentru obţinerea sumelor cuvenite cu titlu de salariu al personalului didactic au fost stabiliţi coeficienţii de multiplicare raportat la calitatea deţinută în învăţământ şi vechimea în muncă, aceşti coeficienţi având un cuantum crescut de Legea nr. 220/2007, anexa 1.2.
Instanţa a reţinut că O.G. nr. 11/2007 a fost publicată în M. Of. nr. 85 din 2 februarie 2007 cu menţiunea că art. 9 stipulează că prevederile ordonanţei se aplică „începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007”.
Pe de altă parte, Legea nr. 220 din 4 iulie 2007 de aprobare a O.G. nr. 10/2007 a fost publicată în M. Of. nr. 478 din 17 iulie 2007 şi nu conţine nicio referire privitoare la aplicarea retroactivă a noului cuantum modificat al coeficienţilor în discuţie, stabiliţi iniţial prin O.G. nr. 11/2007. Legea nr. 220/2007 a prevăzut o valoare superioară a coeficienţilor de multiplicare în raport cu cea stabilită de O.G. nr. 11/2007.
În cauză, raporturile deduse judecăţii privitoare la drepturile salariale solicitate de reclamant sunt guvernate de principiul neretroactivităţii legii civile, reglementat în Codul Civil de art. 10, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor. Articolele 10 şi 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în forma republicată, reiterează principiul enunţat, dispunând că legile şi ordonanţele intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în M.O. Partea I sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Acest aspect este confirmat de Constituţia României unde la art. 78 se prevede că „legea se publică în M.O. al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei” .
Aşa fiind, instanţa a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantei, de acordare în perioada 1 ianuarie 2007-20 iulie 2007 a unor drepturi salariale într-un alt cuantum decât cel reglementat de actele normative în fiinţă în acel interval de timp (O.G. nr. 11/2007), odată ce actul normativ modificator (Legea nr. 220/2007) a început să-şi producă efectele doar din data de 20 iulie 2007. Or, în lipsa stipulării exprese a faptului că diferenţele salariale izvorâte din modificarea coeficienţilor de multiplicare în discuţie se acordă retroactiv începând cu data de 1 ianuarie 2007, nu se poate interpreta altfel voinţa legiuitorului, respectiv în sensul afirmat de reclamant, căci s-ar încălca concomitent principiul neretroactivităţii legii civile şi al efectului imediat al legii noi. Ca atare, singura interpretare ce se impune este aceea că doar începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, se ia în calcul noul cuantum modificator al coeficienţilor de salarizare a cadrelor didactice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta E.G. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivele de recurs arată că în Monitorul oficial din 2 februarie 2007 a fost publicată Ordonanţa nr. 11/2007, privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învăţământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Potrivit art. 9 prevederile acestei ordonanţe se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007, astfel că O.G. nr. 11/2007 trebuie aplicată din data de 1.01.2007.
Pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului B-N, prin întâmpinare solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei atacate.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de casare a hotărârii şi de trimitere a cauzei spre rejudecare, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Curtea constată că niciuna din cele două situaţii de casare prevăzute în dispoziţia evocată nu se regăseşte în cauză.
Faţă de natura litigiului şi modalitatea de soluţionare a acestuia în faţa primei instanţe – cu legala citare a tuturor părţilor şi cu soluţionarea fondului – o soluţie de casare cu trimitere spre rejudecare nu se justifică nici din punct de vedere al dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 şi a deciziei nr. XXI/2006 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.
Analizând legalitatea sentinţei prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor legale incidente – O.G. nr. 11/2007 şi Legea nr. 220/2007 – Curtea constată că aceasta este legală şi temeinică.
Art. 1 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 11/2007 prevede că pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 şi 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1, 000 va fi: 1 ianuarie-31 martie 200-221, 307 lei, 1 aprilie-30 septembrie 2007-225, 733 lei şi 1 octombrie-31 decembrie 2007-259, 593 lei.
Reclamanta este profesor cu grad didactic 1, situaţia sa încadrându-se în prevederile anexei 2.1.
Această anexă prevede coeficienţii de multiplicare – în raport de vechimea în învăţământ, aceştia fiind crescători – astfel: pentru vechime cuprinsă între 6-10 ani, coeficientul de multiplicare stabilit prin OG nr. 11/2007 este 4, 293, pentru vechime cuprinsă între 10-14 ani, coeficientul de multiplicare este 4, 885, pentru vechime cuprinsă între 14-18 ani, coeficientul de multiplicare este 5, 085, pentru vechime cuprinsă între 18-22 ani, coeficientul de multiplicare este 5, 199, pentru vechime cuprinsă între 22-25 ani, coeficientul de multiplicare este 5, 483, pentru vechime cuprinsă între 25-30 ani, coeficientul de multiplicare este 5, 735, pentru vechime cuprinsă între 30-35 ani, coeficientul de multiplicare este 6, 019, pentru vechime cuprinsă între 35-40 ani, coeficientul de multiplicare este 6, 332, iar peste 40 de ani 6, 650.
Legea nr. 220/2007 de aprobare a O.G. nr. 11/2007 prevede unele modificări faţă de dispoziţiile ordonanţei.
În ceea ce priveşte valoarea coeficientului de multiplicare pentru persoanele care se încadrează în categoria reglementată de anexa 2, aplicabilă în cazul reclamantei, acesta este identic cu cel prevăzut de O.G. nr. 11/2007, respectiv: 1 ianuarie-31 martie 2007-221, 307 lei, 1 aprilie-30 septembrie 2007-225, 733 lei şi 1 octombrie-31 decembrie 2007-259, 593 lei.
Ceea ce într-adevăr diferă faţă de prevederile O.G. nr. 11/2007 este coeficientul de multiplicare, care cunoaşte din perspectiva legii de aprobare o majorare pentru fiecare tranşă de vechime în învăţământ, respectiv: 6-10 ani, coeficientul de multiplicare stabilit prin Legea nr. 220/2007 este 4, 722, pentru vechime cuprinsă între 10-14 ani, coeficientul de multiplicare este 5, 373, pentru vechime cuprinsă între 14-18 ani, coeficientul de multiplicare este 5, 593, pentru vechime cuprinsă între 18-22 ani, coeficientul de multiplicare este 5, 718, pentru vechime cuprinsă între 22-25 ani, coeficientul de multiplicare este 6, 031, pentru vechime cuprinsă între 25-30 ani, coeficientul de multiplicare este 6, 308, pentru vechime cuprinsă între 30-35 ani, coeficientul de multiplicare este 6, 620, pentru vechime cuprinsă între 35-40 ani, coeficientul de multiplicare este 6, 965, iar peste 40 de ani 7, 315.
Reiese din cele arătate că valoarea coeficientului de multiplicare 1, 000 are acelaşi cuantum (diferenţiat pe cele trei intervale de timp ale anului 2007), atât în O.G. nr. 11/2007, cât şi în Legea nr. 220/2007.
Ceea ce diferă între cele două acte normative este coeficientul de multiplicare pe tranşe de vechime în învăţământ, majorat pentru fiecare tranşă prin Legea nr. 220/2007 faţă de cel prevăzut de O.G. nr. 11/2007.
Salariul de bază se stabileşte prin înmulţirea valorii coeficientului de multiplicare 1, 000 cu coeficientul de multiplicare.
Întrucât valoarea coeficientului de multiplicare 1, 000 a rămas nemodificat, iar legea de aprobare modifică doar coeficientul de multiplicare, în mod corect a reţinut prima instanţă că stabilirea salariului prin înmulţirea coeficientului de multiplicare prevăzut de Legea nr. 220/2007 prin luarea în considerare a acestui coeficient se poate face numai de la data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007-19.07.2007 (legea s-a publicat în Monitorul Oficial al României în data de 17 iulie 2007, iar termenul de 3 zile prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 se calculează pe zile calendaristice, ceea ce înseamnă că intră în calcul atât ziua de la care începe să curgă termenul, cât şi ziua când se sfârşeşte).
În perioada 1.01.2007-19.07.2007 stabilirea salariului se impunea a fi făcută prin înmulţirea coeficientului de multiplicare 1, 000 prevăzut de O.G. nr. 11/2007 (identic cu cel reglementat de Legea nr. 220/2007), cu coeficientului de multiplicare prevăzut de O.G. nr. 11/2007.
Ulterior datei de 19.07.2007 stabilirea salariului se impunea a fi făcută prin înmulţirea coeficientului de multiplicare 1, 000 prevăzut de Legea nr. 220/2007, (identic cu cel reglementat de O.G. nr. 11/2007, cu coeficientului de multiplicare prevăzut de Legea nr. 220/2007. Întrucât numai de la data de 19.07.2007 coeficientul de multiplicare s-a modificat în sensul majorării, acesta nu putea fi aplicat începând din ianuarie 2007, prevederile legii de aprobare a O.G. nr. 11/2007 privitoare la coeficientul de multiplicare neputând retroactiva.
Având în vedere că în perioada 1.01.2007-19.07.2007 salariul reclamantei trebuia calculat în raport de coeficientul de multiplicare prevăzut de O.G. nr. 11/2007, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea având ca obiect obligarea pârâţilor la plata diferenţei de salariu cuvenit pe perioada 1.01.2007-19.07.2007 (provenită exact din diferenţa coeficienţilor de multiplicare reglementată diferit de cele două acte normative), astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner