Constată că, prin acţiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. (...), reclamantul D.J. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. „D.” S.A B., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:
- Să se constate că activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul societăţii pârâte se încadrează în grupa I de muncă, în perioada 5.01.1985-1.06.1999, respectiv în condiţii speciale de muncă în perioada 1.04.2001-29.01.2007;
- Să fie obligată pârâta să achite bugetului asigurărilor sociale de stat sumele aferente perioadei în cauză, corespunzătoare grupei I de muncă;
- Să se dispună efectuarea cuvenitelor menţiunii în carnetul de muncă, în baza sentinţei după rămânerea ei irevocabilă.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul susţine că deşi în perioada indicată în acţiune şi-a desfăşurat activitatea în cadrul societăţii pârâte, la V. de Preparare N.G. „Dealul E.”, în calitate de termist tratamentist, loc de muncă şi ocupaţie care se încadrează în grupa I de muncă, respectiv condiţii speciale de muncă, pârâta nu i-a recunoscut drepturile legale în acest sens.
În drept, sunt invocate prevederile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 1, Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 226/2006.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta S.C. „D.” S.A B. confirmă faptul că pentru perioada 1.04.2001-29.01.2007, reclamantul se încadrează în condiţii speciale de muncă, însă pentru perioada anterioară arată că menţiunile în carnetul de muncă sunt corecte.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea la plata diferenţei sumelor către bugetul asigurărilor sociale de stat pârâta a solicitat respingerea lui ca inadmisibil, reclamantul nejustificând calitatea procesuală activă să solicite aceste diferenţe.
Prin sentinţa civilă nr. 1281/5.12..2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. (...), s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul D.J. împotriva pârâtei S.C. „D.” S.A B. şi în consecinţă:
- s-a constat că activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul unităţii pârâte, în perioada 1.04.2001-29.01.2007, se încadrează în condiţii speciale.
-s-a constatat că activitatea desfăşurată de reclamant în perioada 31.05.1987-1.03.1995 se încadrează în grupa a II-a de muncă.
- a fost obligată pârâta să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă, conform prezentei sentinţe.
- s-a respins capătul de cerere referitor la recunoaşterea grupei I de muncă pe perioada 5.01.1985-1.06.1999.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, că pretenţiile reclamantului pentru perioada 01.04.2001-29.01.2007 sunt întemeiate, locul de muncă şi activitatea desfăşurată de reclamant încadrându-se în condiţii speciale de muncă.
În ce priveşte perioada 31.05.1987-1.06.1999, instanţa reţine că menţiunile din carnetul de muncă referitoare la grupa a II-a de muncă au forţa oricărei menţiuni dintr-un înscris autentic, în sensul art. 1173 C. civ., aşa încât solicitarea reclamantului de a i se recunoaşte altă grupă, peste acest înscris este neîntemeiată. Capătul 2 din acţiune s-a respins ca o consecinţă a respingerii capătului principal, vizând constatarea grupei de muncă.
Potrivit art. 6 şi art. 7 din Decretul nr. 92/1976 pârâta a fost obligată la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, reclamantul D.J. solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât condiţiilor speciale de muncă din Legea nr. 226/2006 le sunt asimilate, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, activitatea desfăşurată în grupa I de muncă.
Ca atare, susţine în continuare recurentul, este ilogic ca anterior anului 2001, când a lucrat în aceleaşi condiţii ca până în prezent, să nu beneficieze de aceleaşi drepturi conferite de lege. În drept, sunt invocate prevederile art. 304 punctele 7, 8, 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata S.C. „D.” S.A. B. se reiterează apărarea din faţa instanţei de fond conform căreia locul de muncă şi meseria reclamantului nu se încadrează în altă grupă de muncă decât cea consemnată în carnetul de muncă .
Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I şi II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.
De asemenea, potrivit art. 6 din acelaşi act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Art. 7 al textului de lege prevede că încadrarea în grupele I şi îi de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50 %, iar pentru grupa a II-a cel puţin 70% din programul de lucru.
În aplicarea acestui text de lege, conducerea societăţii intimate, în urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a stabilit locurile de muncă cu condiţii deosebite de muncă încadrate în grupele I şi II menţionându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de muncă pe grupă de muncă depuse la dosar, anexe la contractul colectiv de muncă.
În speţă, recurentul, angajat al societăţii intimate pe postul de termist tratamentist în cadrul V. de Preparare-G., conform contractului individul de muncă încheiat la 7.01.1985, pe durată nedeterminată i s-a recunoscut şi acordat grupa a II-a de muncă, conform menţiunilor din carnetul de muncă.
Această grupă este cea prevăzută în Anexa la C.C.M, aferentă ocupaţie şi locului de muncă care o privesc pe recurentă.
Faptul că prin Legea nr. 226/2006 s-au asimilat stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de munca şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale [art. 2. alin. (2)] nu poate conduce la altă soluţie decât cea pronunţată de instanţa de fond atâta vreme cât, raportat la probele dosarului, pe perioada în discuţie, recurentei i-au fost aplicate corect dispoziţiile din legislaţia anterioară referitoare la grupa de muncă.
Faţă de cele ce preced, curtea, constatând că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999, va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamant.
