s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Plata sporului de vechime în muncă pentru perioada 14.09.2004-31.07.2005 şi achitarea dobânzii legale până la data plăţii. Excepţia puterii de lucru judecat. Respingere

Tematică: Despagubire

1. Măsura eliminării sporului de vechime în muncă defavorizează în mod neechivoc categoria profesională a magistraţilor, fiind restrâns dreptul la egalitatea în activitatea economică şi în materie de angajare şi profesie, cu atât mai mult cu cât vechimea în muncă este definită ca fiind timpul efectiv lucrat în program normal de lucru, iar din acest punct de vedere, atât magistraţii cât şi personalul auxiliar se află în aceiaşi situaţie. 2. Pentru a exista putere de lucru judecat potrivit art. 1201 C. civ. trebuie să existe triplă identitate de părţi, de obiect, de cauză. Excepţia se reţine doar în situaţia în care s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă asupra fondului cauzei. Prin urmare, nu se poate reţine autoritate de lucru judecat deoarece prin sentinţa civilă nr. 542/2007 a Tribunalului Galaţi rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 602/R/2007 a Curţii de Apel Galaţi, instanţa nu a rezolvat fondul cauzei, aceasta s-a pronunţat doar pe excepţie.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 5/R din 7 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr. 6284/121/14.09.2007 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta U.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a Romaniei plata de către parata a drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pe perioada 14.09.2004-31.07.2005, sume calculate cu dobânda legală conform O.G. nr. 9/2000. Motivându-şi în fapt cererea, a arătat că a fost procuror financiar, funcţie pentru care a fost salarizată potrivit art. 56 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 pana la ieşirea la pensie in anul 2005. A mai susţinut că iniţial, prin art. 31 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din autorităţile judecătoreşti şi ulterior prin art. 33 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege republicată, s-a prevăzut acordarea unui spor de vechime în muncă de până la 25% în funcţie de numărul de ani lucraţi pentru personalul auxiliar de specialitate cat şi pentru magistraţi (judecători, procurori) şi personalul asimilat acestora.
Se precizează că prin O.G. nr. 83/2000 s-a modificat art. 31 din Legea nr. 50/1996, republicată, introducându-se alin. (3) care a prevăzut faptul că acordarea sporului de vechime în muncă, prevăzut la alin. (1) şi (2) nu se aplică magistraţilor.
Reclamanta a arătat că pentru personalul auxiliar de specialitate, acordarea sporului de vechime în muncă s-a menţinut concomitent cu acordarea sporului de fidelitate prevăzut de art. 5 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Învederează reclamanta că neacordarea sporului de vechime în muncă pentru magistraţi este contrară legii şi pe lângă acest fapt este o măsură discriminatorie în raport cu o altă categorie profesională-personalul auxiliar de specialitate care desfăşoară activitate în cadrul aceluiaşi sistem-autoritatea judecătorească.
Se menţionează că prin neacordarea acestui spor de vechime în muncă, magistraţilor li s-a restrâns exerciţiul dreptului prevăzut anterior de lege, acesta menţinându-se numai pentru o categorie profesional-personalul auxiliar de specialitate.
Prin aceasta, se precizează, că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr-12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificată şi de România, potrivit căreia, existenţa unui drept prevăzut de lege, trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare, nicio autoritate publică neavând dreptul să creeze o discriminare.
De asemenea, se arată că art. 4 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificată de România prevede dreptul la o salarizare echilibrată, iar în vederea exercitării acestui drept, părţile asigurându-se să recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare egală pentru muncă de valoare egală.
Mai menţionează că Legea nr. 92/1992 republicată privind organizarea judecătorească, prevedea acordarea sporului de vechime în muncă, pentru întreaga activitate desfăşurată, respectiv pentru numărul de ani lucraţi, faţă de sporul de stabilitate care era acordat pentru vechimea în magistratură (art. 44, 98 din Lege).
S. ulterioare O.U.G. nr. 177/2002 şi O.U.G nr. 27/2006 nu au prevăzut acordarea acestui spor de vechime în muncă, justificarea neacordării acestuia, făcându-se pe faptul că acesta s-ar fi introdus în indemnizaţia brută lunară de încadrare, aceasta fiind unica formă de remunerare lunară a activităţii de magistrat, justificare care nu este reală dar este şi contrară legii.
Apreciază reclamanta că indemnizaţia brută lunară are în vedere de fapt fidelitatea faţă de funcţia de magistrat şi nu vechimea totală în muncă, şi nici măcar vechimea în magistratură, astfel cum este prevăzută de art. 86 din Legea nr-303/2004 republicată, şi atât O.U.G. nr. 77/2002, dar mai ales O.U.G. nr. 27/2006 care trimite la art. 86 din Legea nr-303/2006 republicată, are în vedere două feluri de vechime în magistratură.
În acest sens, consideră că s-a creat şi o altă discriminare chiar în cadrul corpului magistraţilor, respectiv între cei cu vechime prevăzută de art. 5 din Legea nr-50/1996 republicată, art. 4 din O.U.G. nr. 177/2002 şi art. 3 din O.U.G. nr. 27/2006 în raport cu cei prevăzuţi de art. 3 din O.U.G nr. 177/2002, raportat la art. 44 din Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 179/1999 la art. 85 din Legea nr. 303/2004, republicată şi art. 86 din Legea nr-303/2004 republicată, la care trimite art. 3 din O.U.G. nr-27/2006.
În susţinerea acţiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Parata Curtea de Conturi a Romaniei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii pentru autoritate de lucru judecat deoarece reclamanta a avut aceiaşi calitate si pretenţii aferente perioadei arătate iar prin sentinţa civilă nr. 542/2007 dosar (...) a fost admisa aceasta excepţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1433/27.09.2007 Tribunalul Galaţi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat. A admis acţiunea formulată de reclamanta U.T. în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru combaterea discriminării. A fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamantului sporul de vechime în muncă pe perioada 14.09.2004-31.07.2005 şi dobânda legală până la data plăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta a fost procuror financiar funcţie pentru care a fost salarizata potrivit art. 56 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 pana la ieşirea la pensie in anul 2005.
Instanţa reţine că sporul de vechime a fost prevăzut de disp. art. 33 din Legea nr-50/1996, atât pentru magistraţi, cât şi pentru personalul auxiliar de specialitate.
S. ulterioare, respectiv dispoziţiile O.U.G. nr. 177/2002 şi cele cuprinse în O.U.G nr. 27/2006 nu au mai prevăzut acordarea acestui spor de vechime în muncă pentru magistraţi, ci numai pentru personalul auxiliar de specialitate.
Tribunalul apreciază că această dispoziţie este contrară legii, este o măsură discriminatorie în sensul O.G. 137/2000, întrucât nu există niciun temei de natură a justifica tratamentul diferenţiat în ceea ce priveşte vechimea în muncă pentru personalul aceleiaşi instituţii( magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate).
Astfel s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr-12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificată şi de România, potrivit căreia existenţa unui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare, nicio autoritate publică neavând dreptul să creeze o discriminare.
Conform art. 4 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificată de România se prevede dreptul la o salarizare echilibrată, iar în vederea exercitării acestui drept, părţile asigurându-se să recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare egală pentru muncă de valoare egală.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă, se constată că aceasta este nefondată, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile expres prevăzute de art. 1201 C.civ. Astfel, se constată că nu există o identitate de cauză între cele două litigii, prezenta acţiune fiind întemeiată pe disp. art. 21 al.1 din O.G. nr. 137/2000, privind discriminarea.
Pentru considerentele invocate, tribunalul apreciază caracterul întemeiat al acţiunii pe care o va admite şi va admite acţiunea civilă formulată de reclamanta U. T., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României B şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării B. Va obligă pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamantei sporul de vechime în muncă pe perioada 14.09.2004-31.07.2005, şi dobânda legală până la data plăţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, considerând că în mod greşit s-a admis acţiunea reclamantei. Astfel, a susţinut că începând cu data de 1.11.2000, data aplicării O.U.G. nr. 89/2000, data aplicării O.U.G. nr. 83/2000, nu a mai avut temei de drept pentru plata sporului de vechime pentru judecătorii şi procurorii financiari salariaţi în baza legii nr. 50/1996. Începând cu data de 1.01.2003, magistraţii şi personalul asimilat sunt salariaţi în temeiul O.U.G. nr. 177/2002 în care nu există referire la sporul de vechime.
Al doilea motiv de recurs constă în faptul că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat. În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantă pentru autoritate de lucru judecat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Analizând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept în baza disp. art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul este nefundat pentru următoarele considerente.
Suntem de acord cu soluţia adoptată de prima instanţă în sensul că O.U.G. nr. 177/2002 prin care nu a mai prevăzut acordarea acestui spor de vechime în muncă pentru magistraţi ci numai pentru personalul auxiliar de specialitate este contrar legii, este o măsură discriminatorie în sensul O.G. nr. 137/2000 întrucât nu există niciun temei de natură a justifica tratamentul diferenţiat în ceea ce priveşte vechimea în muncă pentru personalul aceleiaşi instituţii (magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate).
Astfel s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificată şi de România, potrivit căreia existenţa unui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurat fără nicio discriminare, nicio autoritate publică neavând dreptul să creeze o discriminare.
De altfel, prin Legea nr. 45 din 6 martie 2007, s-a aprobat O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, cu modificări şi completări, fiind introdus art. 4 indice 1 prin care se prevede acordarea sporului de vechime în muncă.
Prin intrarea în vigoare a acestei legi, implicit, s-a recunoscut existenţa unei discriminări care nu poate fi înlăturată decât prin acordarea drepturilor către reclamantă.
Măsura eliminării sporului de vechime în muncă defavorizează în mod neechivoc categoria profesională a magistraţilor, fiind restrâns dreptul la egalitatea în activitatea economică şi în materie de angajare şi profesie, cu atât mai mult cu cât vechimea în muncă este definită ca fiind timpul efectiv lucrat în program normal de lucru, iar din acest punct de vedere, atât magistraţii cât şi personalul auxiliar se află în aceiaşi situaţie.
De altfel, cel mai important argument în infirmarea motivelor de recurs este faptul că, la data formulării recursului şi, implicit, la data pronunţării prezentei decizii s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul unui recurs în interesul legii la data de 7 mai 2007 prin decizia nr. XXXVII fiind statuat faptul că magistraţii, precum şi persoanele care au îndeplinit funcţia de procuror financiar, judecător financiar sau controlor financiar, beneficiau de sporul de vechime în muncă, în interpretarea dată prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 în raport cu prevederile art. 32 din O.G. nr. 83/2000, art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 şi art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 160/2000.
Această decizie are valoare de dezlegare a unei probleme de drept, potrivit disp. art. 329 alin. (3) C. proc. civ. şi vine în sprijinul soluţiei adoptate, în sensul că acţiunea reclamantei este întemeiată pentru considerentele expuse mai sus şi, în acest context, motivul de recurs invocat este neîntemeiat.
Apreciem ca neîntemeiat şi al doilea motiv de recurs referitor la respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat iar soluţia primei instanţe este legală şi temeinică faţă de următoarele considerente:
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat excepţia puterii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 542/2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. (...).
Pentru a exista putere de lucru judecat potrivit art. 1201 C. civ. trebuie să existe triplă identitate de părţi, de obiect, de cauză. Excepţia se reţine doar în situaţia în care s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă asupra fondului cauzei. Prin urmare, nu se poate reţine autoritate de lucru judecat deoarece prin sentinţa civilă nr. 542/2007 a Tribunalului Galaţi rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 602/R/2007 a Curţii de Apel Galaţi, instanţa nu a rezolvat fondul cauzei, aceasta s-a pronunţat doar pe excepţie.
Pentru aceste considerente şi văzând disp. art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, ca nefondat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner