s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Casare cu trimitere. Nelegala declinare a competenţei

Tematică: Drepturi banesti

Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (3) Codul muncii, care prevăd că acţiunile ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi, precum şi dispoziţiile art. 281 din acelaşi cod, se reţine că în mod eronat prima instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
(Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 186 din 1 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. (...) reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ I, în numele membrilor de sindicat, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al oraşului I., solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun la şi de la locul de muncă, pentru ultimii trei ani anteriori datei introducerii prezentei acţiuni, actualizate în funcţie de rata inflaţiei şi indicele preţurilor de consum, precum şi la plata pe viitor a acestor cheltuieli. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că persoanele, cadre didactice menţionate în tabelul anexat cererii, îşi desfăşoară activitatea la Liceul Teoretic „Ş. cel M” din I., dar au domiciliul în altă localitate.
Potrivit disp. art. 104 şi 138 din Legea nr. 128/1997, atât personalul didactic titular, cât şi cel suplinitor din unităţile de învăţământ din mediul rural, care nu dispune de locuinţă şi căruia nu i se poate oferi locuinţă corespunzătoare în localitatea în care are postul didactic, beneficiază de decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun la şi de la locul de muncă. În temeiul acestor dispoziţii legale, obligaţia de decontare a cheltuielilor de navetă la şi de la locul de muncă pentru aceste categorii de personal revine, potrivit Legii nr. 128/1997, administraţiei locale.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 30/16.01.2008, Tribunalul Iaşi a declinat în favoarea Judecătorie I. competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ I, în numele membrilor de sindicat, prin reprezentant legal.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Având în vedere faptul că pretenţiile reclamantei se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (art. 104 alin. (3) şi art. 138) şi că acestea nu decurg dintr-un raport juridic de muncă, nefiind astfel întrunite condiţiile disp. art. 281 din Codul muncii, instanţa de fond a reţinut că prezentul litigiu nu poate fi calificat ca fiind un conflict de muncă, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 284 din Codul Muncii.
S-a mai constatat faptul că pârâtul în cauză nu are calitatea de angajator, nefiind incidente în cauză disp. art. 282 din Codul Muncii.
Astfel, s-a reţinut că prezentul litigiu este unul de drept comun, fiind de competenţa judecătoriei. Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ I, în numele membrilor de sindicat, prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greşit prima instanţă a calificat litigiul ca fiind unul de drept comun, deşi acesta reprezintă un conflict de muncă care, potrivit disp.art. 2 pct. 1 lit. b)1 C. proc. civ., este de competenţa tribunalului.
Prin întâmpinarea formulată, Consiliul local al oraşului I. a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii cererii recurentei, întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu s-a indicat care este hotărârea atacată cu recurs.
Se reţine că aceste excepţii sunt nefondate, urmând a fi respinse, întrucât recurentul a indicat, prin cererea de recurs, că înţelege să exercite calea de atac împotriva hotărârii pronunţate la data de 16.01.2008 în dosarul nr. (...) existând astfel suficiente elemente care să identifice hotărârea recurată.
Analizând recursul formulat de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ I, în numele membrilor de sindicat, se reţine că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, se reţine că acţiunea prin care reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ I, în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al oraşului I., solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun la şi de la locul de muncă, reprezintă o acţiune prin care salariaţii, prin sindicat, solicită plata unor drepturi băneşti care au o strânsă legătură cu exercitarea raporturilor de muncă, cu executarea contractului de muncă.
Prin urmare, faptul că în cauză are calitatea de pârât Consiliul local I. şi nu angajatorii salariaţilor reprezentaţi prin sindicat, respectiv unităţile şcolare în cadrul cărora aceştia îşi desfăşoară activitatea, nu poate conduce la concluzia că acţiunea de faţă ar fi una de drept comun. Practic, calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul local al oraşului I. în cauză este dată de dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, care prevăd că decontarea sau plata echivalentă a costurilor de transport la şi de la locul de muncă se va efectua de către administraţia publică locală.
Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (3) Codul muncii, care prevăd că acţiunile ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi, precum şi dispoziţiile art. 281 din acelaşi cod, se reţine că în mod eronat prima instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 304 pct. 3 şi 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează să se admită recursul formulat în cauză de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ I, să se caseze în tot sentinţa pronunţată de prima instanţă şi în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ., să se trimită cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Iaşi.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner