Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr.6644/2005 reclamantul (...) T. a chemat în judecată pe pârâtul SC B.E.J. SA solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat pârâtul la:
- desfacerea contractului de muncă în baza art. 55, coroborat cu art. 79 Codul muncii
- obligarea la plata sumei de 8656 ron reprezentând contravaloarea salariului aferent pentru 283 zile prestate sâmbăta şi dumineca şi 37 de zile de concediu
- 3170,7 ron reprezentând contravaloare facturilor achitate în contul pârâtei.
În motivarea cererii reclamantul a susţinut că desfacerea contractului de muncă trebuia operată în temeiul cererii de demisie şi că pârâta nu i-a acordat drepturile solicitate prin petitul acţiunii. Prin precizările de acţiune depuse reclamantul şi-a menţinut pretenţiile pentru sumele de 5352 ron şi 1193 ron.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea pârâtului reconvenţional la plata sumei de 726,88 RON reprezentând contravaloare carburant.
Prin sentinţa nr.2264/2006 Tribunalul Hunedoara a respins atât acţiunea principală cât şi acţiunea reconvenţională. Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a dovedit pretenţiile formulate iar pârâta a făcut dovada achitării tuturor drepturilor salariale cuvenite acestuia. În privinţa cererii reconvenţionale aceasta a fost respinsă ca rămasă fără obiect deoarece pe parD. procesului sumele în discuţie au fost achitate de către pârâtul reconvenţional.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată. În motivarea cererii reclamantul a susţinut că instanţa de fond a făcut o apreciere eronată a probelor de la dosar, probe din care rezulta efectuarea orelor suplimentare pentru care se pretinde plata drepturilor salariale.
Deliberând asupra reD.ui Curtea reţine următoarele:
Cauza a fost suspendată al data de 30 noiembrie 2006, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ. întrucât niciuna dintre părţi nu s-a prezentat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecarea ei în lipsă.
Potrivit dispoziţiilor codului pe procedură civilă:
Art. 248 – Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.
Art. 249 – Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Art. 250 -D. perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. În cazurile prevăzute de art. 243, D. perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare. Perimarea se suspendă de asemenea pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.
Art. 252 – Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Preşedintele instanţei va cita de urgenţă părţile şi va dispune ca grefa să întocmească o dare de seamă asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.
În speţă cauza a rămas în nelucrare mai mulat de un an fiind repusă pe rol din oficiu la data de 10 01 2008. În cauză nu au intervenit acte de întrerupere ori suspendare a cursului perimării.
Faţă de cele ce preced Curtea va constata perimat reD. declarat de reclamant.