s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Cerere privind acordarea contravaloarii biletelor de călătorie. Casare cu trimitere. Lipsa cerecetării fondului

Tematică: Drepturi banesti

Întrucât contradicţia dintre afirmaţia angajatei că face naveta T.-N. şi afirmaţia recurentei că aceasta locuieşte în localitatea unde are postul nu a fost clarificată, iar acest aspect este esenţial în soluţionarea cauzei, curtea constată că prezentul litigiu nu a fost soluţionat pe fond, instanţa nepronunţându-se asupra tuturor aspectelor relevante în cauză.
(Curtea de Apel Timişoara, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1806/R din 30 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 686 din 2.06.2008 a Tribunalului Maramureş s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ M, în contradictoriu cu pârâţii Şcoala T. şi Primarul comunei T. şi, în consecinţă:
Au fost obligaţi pârâţii să plătească membrului de sindicat P.D., suma de 720 lei, reprezentând contravaloarea biletelor de călătorie pe ruta N.-T. S-a respins acţiunea faţă de pârâtul Consiliul Local T. Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
N. de sindicat P.D. este învăţătoare la Şcoala de Arte şi Meserii T., jud. M. Aceasta are domiciliul în comuna N. şi, potrivit actelor de la dosar face naveta la T., taxa de transport fiind de 6 lei pe zi. În conformitate cu prev. art. 104 pct. 3 din Statutul personalului didactic aprobat prin Legea 128/1997, personalului didactic titular în mediu rural care nu dispune de locuinţă corespunzătoare în localitatea unde are postul didactic, i se vor deconta de către administraţia locală cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, la şi de la locul de muncă.
Pârâta Şcoala de Arte şi Meserii T., în sarcina căreia incumbă probaţiunea, nu a făcut dovada că membrul de sindicat ar dispune de locuinţă în T. Susţinerea acesteia că în T. locuiesc părinţii învăţătoarei P., nu constituie o dovadă în înţelesul legii, aceeaşi pârâtă arată că locuinţa din T. constituie proprietatea părinţilor membrului de sindicat.
Faţă de această stare de fapt, tribunalul a constatat că membrul de sindicat P.D. beneficiază de prevederile art. 104 pct. 3 din Legea 128/1997, prin urmare este îndreptăţită la decontarea cheltuielilor de transport, astfel că a admis acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta Şcoala de Arte şi meserii T., solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii. În motivarea recursului, recurenta a invocat faptul că angajata P.D. nu a depus cerere scrisă pentru decontarea navetei decât în luna martie 2008 şi nu a depus bilete de transport sau abonament pentru perioada solicitată.
B. recurentei şi soţul său locuiesc în comuna T., amândoi având locul de muncă în această localitate. B.P.D., locuieşte efectiv în comuna T., chiar dacă în actul de identitate se menţionează că domiciliul este în localitatea N., astfel încât nu poate beneficia de decontarea cheltuielilor de navetă în temeiul art. 104 alin. (3) din Legea nr. 128/1997.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării s-a arătat că nu există dovada că angajata P.D. deţine locuinţă proprietate personală în T., iar faptul că a depus cerere pentru decontarea cheltuielilor de transport numai în luna martie 2008, se datorează faptului că în repetate rânduri i s-a spus că nu are dreptul la această decontare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
B.P.D. îndeplineşte funcţia de învăţătoare la Scoala T..
Conform actului de identitate (f. 26 dosar fond), domiciliază în comuna N.
Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, modificată succesiv prin Legea nr. 223/2005 şi Legea nr. 108/2007, personalul didactic din unităţile de învăţământ de stat care nu dispune de locuinţă şi căruia nu i se poate oferi o locuinţă corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun din localitatea de reşedinţă la locul de muncă şi de la locul de muncă în localitatea de reşedinţă, în baza solicitărilor adresate autorităţilor administraţiei publice locale.
Textul legal evocat condiţionează decontarea transportului de faptul ca angajatul să nu dispună de locuinţă în localitatea unde are postul. În accepţiunea legii, sintagma „nu dispune de locuinţă” se impune a fi interpretată în sensul că angajatul nu are posibilitatea să locuiască în localitatea unde are postul nu în sensul că nu deţine locuinţă proprietate personală.
Recurenta afirmă că angajata P.D. locuieşte efectiv în comuna T. împreună cu soţul, aspect menţionat şi în procesul verbal încheiat la data de 4 martie 2008 cu ocazia şedinţei Consiliului de administraţie al Scolii de arte şi meserii din localitatea T. (f. 41 dosar fond).
Cu ocazia soluţionării fondului, prima instanţă nu a administrat probe pentru a dovedi domiciliul efectiv al angajatei P.D., care constituie o stare de fapt, susceptibilă de a fi dovedită prin orice mijloc de probă. Întrucât contradicţia dintre afirmaţia angajatei că face naveta T.-N. şi afirmaţia recurentei că aceasta locuieşte în localitatea unde are postul nu a fost clarificată, iar acest aspect este esenţial în soluţionarea cauzei, curtea constată că prezentul litigiu nu a fost soluţionat pe fond, instanţa nepronunţându-se asupra tuturor aspectelor relevante în cauză.
Având în vedere cele arătate, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999, coroborat cu Decizia nr. XXI/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, curtea va admite recursul declarat de pârâtă, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Cu ocazia rejudecării tribunalul va administra probele necesare stabilirii domiciliului real al angajatei P.D.: probe testimoniale, înscrisuri, va verifica susţinerea recurentei conform căreia atât reclamanta cât şi soţul acesteia îşi desfăşoară activitatea în comuna T., motiv pentru care ambii locuiesc efectiv în această localitate şi va administra orice alte probe a căror necesitate şi pertinenţă va reieşi în cursul dezbaterilor.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner