Prin sentinţa civilă nr. 1000 din 5 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. (...) a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de contestatoarea E.B.E. împotriva deciziei nr. 100 din 26 aprilie 2007 emisă de intimata Curtea de Apel Suceava.
Motivând sentinţa instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a fost încadrată la Judecătoria Botoşani prin decizia nr. 21 din 12 ianuarie 2007 a Curţii de de Apel Suceava iar în cuprinsul acestei decizii s-a prevăzut în mod expres faptul că încadrarea s-a făcut pe durată determinată, situaţie ce rezultă şi din Hotărârea nr. 32 din 21.11.2006 a Colegiului de Conducere al Curţii de de Apel Suceava privind organizarea concursului pentru ocuparea temporară a posturilor de grefieri pentru o perioadă determinată.
Totodată, s-a reţinut că prin decizia contestată nr. 100 din 26 aprilie 2007 s-a dispus încetarea de drept a activităţii contestatoarei, ca urmare a transferării pe postul pe care îl ocupa temporar, a unui alt grefier, încadrat pe perioadă determinată în condiţiile Legii nr. 567/2004.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatoarea cu precizarea că motivele de recurs vor fi depuse până la primul termen de judecată.
Prin decizia nr. 123 din 5 februarie 2008 Curtea de de Apel Suceava a anulat ca nemotivat recursul contestatoarei, cu motivarea că, fiind o cale extraordinară de atac se poate exercita pentru motivele prevăzute prin dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Cum potrivit art. 303 C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, dar aceste dispoziţii nu au fost respectate de recurentă, în temeiul art. 306 C. proc. civ. s-a dispus anularea ca nefondat a recursului.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că, instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile de ordine publică privitoare la competenţă.
În motivare, a susţinut că atât unitatea angajatoare cât şi locul desfăşurării concursului pentru ocuparea postului de grefier debutant a fost Curtea de Apel Suceava, dar au fost încălcate dispoziţiile de ordine publică privind conflictele de interese, întrucât nu s-a acordat un termen mai M. pentru soluţionarea cererii de strămutare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în această situaţie greşit nu i s-a admis recursul prin neinvocarea din oficiu a motivelor de ordine publică.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită conform cerinţelor legale, precum şi atunci când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispoziţiilor cu caracter imperativ, privitoare la competenţă.
Aşadar, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazul limitativ arătate prin dispozitivul art. 317 C. proc. civ. (lipsa de procedură şi necompetanţa materială sau teritorială a instanţei) şi art. 318 C. proc. civ. care se referă la existenţa unei greşeli materiale şi omiterea analizei unui motiv de recurs.
Din analiza textelor legale enunţate rezultă că hotărârile irevocabile ale instanţelor pot fi atacate pe această cale extraordinară de atac, iar atâta timp cât o hotărâre a instanţei poate fi atacată cu recurs nu se poate folosi calea contestaţiei în anulare.
Or, în cauză se constată faptul că prin decizia nr. 123 din 5.02.2008 a Curţii de Apel suceava s-a anulat ca nemotivat recursul contestatoarei împotriva sentinţei civile nr. 1000 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Botoşani, fiind încălcate dispoziţiile art. 303 C.. proc. civ., prin care prevede că recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Pe de altă parte se constată că prin contestaţia în anulare formulată s-a invocat de către contestatoare că ar fi fost încălcate dispoziţiile de ordine publică referitoare la conflictul de interese, situaţie care nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute prin art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Chiar dacă se susţine că în aceeaşi cauză, Curtea de Apel ar fi avut şi calitatea de unitate angajatoare şi că acest aspect ar fi trebuit să fie invocat din oficiu de către instanţa de recurs, este de observat că prin art. 306 alin. (2) C. proc. civ. este reglementă doar posibilitatea invocării din oficiu a unor motive de ordine publică, dar în cauză nu au fost încălcate normele privitoare la competenţă, iar potrivit art. 2 din Legea nr. 303/2004 judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi sunt imparţiali.
Faţă de cele reţinute, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele legale prevăzute prin art. 317 şi 318 C. proc. civ., Curtea va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.


