Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 7249/121 din 02.11.2007 la Tribunalul Galaţi contestatorul U.E. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 9 din 03.10.2007 emisă de intimata SC P.U. SRL C solicitând admiterea contestaţiei, anularea acesteia şi plata drepturilor salariale şi reintegrarea în postul deţinut.
Prin sentinţa civilă nr. 1852 din 17.12.2007 s-a admis contestaţia formulată de contestatorul U.E. S-a dispus anularea deciziei nr. 9 din 03.10.2007 emisă de intimata SC P.U. SRL C, reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior, plata drepturilor salariale de la data de 19.07.2007 şi până la reintegrarea efectivă, actualizate în funcţie de rata inflaţiei, la data plăţii efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC P.U. SRL C considerând-o nelegală şi netemeinică. În motivarea recursului declarat intimata a susţinut că în mod eronat instanţa de fond nu a ţinut cont de cererea contestatorului care a solicitat încetarea raportului de muncă cu societatea.
A mai susţinut că urmare controlului efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă a îndeplinit toate măsurile dispuse de aceasta, printre aceste măsuri nefiind şi reintegrarea contestatorului. Contestatorul nu a dovedit că a fost supus unor presiuni în sensul încetării raporturilor de muncă sau că nu a mai fost primit la muncă. A solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii contestaţiei ca nefondată.
Prin întâmpinarea depusă contestatorul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de intimată. A arătat că în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu se pot înceta retroactiv raporturile de muncă astfel că decizia este nelegală.
Analizând hotărârea instanţei de fond în raport de probele dosarului, de dispoziţiile legale aplicabile, de criticile formulate de recurentă, cât şi de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că hotărârea este legală şi netemeinică, astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 55 lit. b) din Codul Muncii contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea. Deci, pentru a înceta contractul individual de muncă prin acordul părţilor, acesta trebuie să intervină între salariat şi angajator prin reprezentantul său legal.
Pe de altă parte, acesta când apreciază, fie în momentul în care a intervenit, fie pentru o dată ulterioară, el nu poate interveni pentru trecut, deci o încetare retroactivă a raporturilor de muncă. Or, din actele dosarului, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, nu rezultă că între parte ar fi intervenit un acord.
Cererea comunicată de recurentă este datată 08.10.2007, deci ea nici nu exista la data când, reclamanta intimată a emis decizia de încetare a contractului de muncă al contestatorului, respectiv la data de 03.10.2007, în dosar fiind depuse 2 (două) cereri ale contestatorului ambele din 08.10.2007 (fila 10 şi fila 30 dosar fond) cu conţinut de trecut şi pe niciuna din ele nu există acordul conducătorului societăţii recurente că şi-a dat acordul la încetarea raporturilor de muncă.
În atare condiţii, instanţa de fond a reţinut corect că în cauza nu s-a dovedit că au fost îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 53 lit. b) din Codul Muncii. Pentru toate aceste motive, Curtea consideră că, criticile formulate de recurenta intimată nu pot fi primite, ele neîncadrându-se în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. În atare condiţii, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de intimată împotriva sentinţei civile nr. 1852/2007.