s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Abatere disciplinară gravă. Desfacerea disciplinară a contractului de muncă

Tematică: Contestatie decizie concediere

Absenţa nemotivată timp de 14 zile reprezintă o abatere gravă care justifică desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în sensul art. 61 lit. a) Codul Muncii. Reclamantul nu a depus un certificat medical care să-i justifice lipsa pe perioada 31.03.2006-14.04.2006, astfel că sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă luată de pârâtă a fost întemeiată. Reclamantul-recurent nu contestă starea de fapt reţinută, motivând-o însă, pentru prima oară în recurs, prin aceea că pârâta ar fi refuzat să-l reprimească la locul de muncă după ce fusese în concediu medical. Această apărare a reclamantului nu poate fi reţinută, întrucât nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă şi nici invocată până în prezent.
(Curtea de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1033/R (1033) din 13 mai 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 364/28.02.2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul E.S., împotriva pârâtei SC V.E. SRL C-N.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că reclamantul E.S. a chemat în judecată pe pârâta SC V.E. SRL, solicitând anularea deciziei nr. 14/28.04.2006, reintegrarea pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă şi obligarea pârâtei la despăgubiri conform art. 269 Codul Muncii.
Începând cu data de 31 martie 2006 şi până în 14 aprilie 2006 reclamantul a absentat de la locul de muncă. Pârâta a apreciat că absenţele au fost nemotivate, întrucât certificatul medical depus de reclamant atesta concediul de boală doar pe perioada 01-21 martie 2006.
În contractul colectiv de muncă este stipulată obligaţia salariaţilor de a respecta programul de lucru, iar în cazul neprezentării la serviciu motivul absenţei trebuia anunţat angajatorului în cursul primei zile, iar certificatul medical trebuia depus în termen de 3 zile de la data eliberării acestuia.
Instanţa a apreciat că reclamantul nu a depus un certificat medical care să-i justifice lipsa pe perioada 31.03.2006-14.04.2006, astfel că sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă luată de pârâtă a fost întemeiată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului reclamantul învederează că în perioada 31.03.2006-14.04.2006 pârâta i-ar fi interzis accesul în fabrică şi acesta a constituit motivul real pentru care nu s-a prezentat la serviciu.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă, începând cu data de 04.09.2005, ca muncitor necalificat.
Prin decizia nr. 14/28.04.2006 pârâta a dispus desfacerea contractului individual de muncă începând cu data de 14.04.2006, în baza dispoziţiilor art. 61 lit. a) Codul Muncii, deoarece reclamantul acumulase mai mult de 5 absenţe nemotivate.
Din declaraţia ce s-a luat reclamantului cu ocazia cercetării disciplinare (f. 17 dosar nr. (...) al Tribunalului Cluj) reiese că acesta recunoaşte faptul neprezentării la serviciu, începând cu 31 martie 2006 „din motive personale” . În cuprinsul aceleiaşi declaraţii reclamantul afirmă că ar fi intenţionat să-şi dea demisia însă, nu a formulat o cerere scrisă în acest sens şi nici nu s-a prezentat la serviciu până în 14.04.2006.
Astfel cum a reţinut prima instanţă prin regulamentul de ordine interioară al pârâtei, în capitolul III au fost stipulate obligaţiile salariaţilor, între care şi aceea de a anunţa angajatorul în prima zi de absenţă de la serviciu şi de a depune certificatul medical în termen de 3 zile de la data eliberării acestuia.
Absenţa nemotivată timp de 14 zile reprezintă o abatere gravă care justifică desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în sensul art. 61 lit. a) Codul Muncii.
Este de observat că reclamantul recurent nu contestă starea de fapt reţinută, motivând-o însă, pentru prima oară în recurs, prin aceea că pârâta ar fi refuzat să-l reprimească la locul de muncă după ce fusese în concediu medical. Această apărare a reclamantului nu poate fi reţinută, întrucât nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă şi nici invocată până în prezent.
Critica adusă sentinţei nefiind întemeiată, curtea în, temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant. În baza dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul căzut în pretenţiile sale, va fi obligat să plătească pârâtei suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner