Constată că pe rolul Judecătoriei Piteşti a fost înregistrată sub nr(...) cererea de revizuire formulată de T.J., în contradictoriu cu intimaţii S.C. Termoficare 2000 S.A., S.C. B. Canal 2000 S.A., S.C. E. 2000 S.A., S.C. Administrare Locativă şi a Domeniului Public S.A., S.C. Salubritate 2000 S.A., E.E.J., E.D., N.H., E.U., Consiliul local al Primăriei P, U.E., E.N.S. şi M.U., prin care s-a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1275/1999 pronunţată de Judecătora P. În motivare, revizuientul a arătat că prin sentinţa de mai sus i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 188/1998 emisă de intimata R.A. S. P şi că această hotărâre este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat pe toate capetele de cerere formulate.
Prin sentinţa civilă nr. 3897/2007, Judecătoria Piteşti a respins cererea de revizuire, reţinând că sentinţa civilă a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1725/28.06.2000 pronunţată de Tribunalul Argeş şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 66/R/15.01.2001, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, iar cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, pct. 2 şi pct. 7 C. proc. civ., a fost formulată la data de 23.01.2007, dispoziţiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ. prevăzând că termenul de revizuire curge de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare, cererea este tardiv formulată.
Instanţa a constatat că de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 1275/1999, respectiv 15.01.2001, şi până la data depunerii cererii de revizuire – 23.01.2007 – a trecut o perioadă de peste 6 ani. A concluzionat în raport cu textele de lege invocate, că excepţia de tardivitate este întemeiată, cererea de revizuire fiind respinsă ca atare. A observat, că deşi potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, prin nicio probă aflată la dosarul cauzei, contrar dispoziţiilor art. 1169 Cod civil, intimaţii, ce au beneficiat de apărare calificată, nu au făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
Împotriva sentinţei civile nr. 3897/2007 a declarat apel revizuientul, iar prin decizia civilă nr. 346/2007, Tribunalul Argeş a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare completului specializat în litigii de muncă din cadrul Tribunalului Argeş.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Argeş a reţinut că cererea de revizuire a fost soluţionată, în primă instanţă de Judecătoria Piteşti, că obiectul acesteia l-a constituit conflict de muncă şi că, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000 prin care s-a modificat şi completat Codul de procedură civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. c) din cod, competent în judecarea în primă instanţă a conflictelor de muncă este Tribunalul Argeş – completul specializat în litigii de muncă.
În acelaşi spirit, art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară prevede că în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă a cărei revizuite se cere.
A mai apreciat tribunalul că legiuitorul nu a stabilit în mod expres, prin dispoziţiile art. 725 C. proc. civ. instanţa competentă să soluţioneze cererile de revizuire formulate împotriva unei sentinţe pronunţate de judecătorie în materia conflictelor de muncă după modificările intervenite prin O.U.G. nr. 138/2000, iar reglementarea nouă a art. 725 alin. (2) C. proc. civ. nu este suficientă pentru a stabili instanţa competentă material să soluţioneze cererea de faţă, urmând ca în această situaţie să se facă aplicabilitatea normei de principiu, potrivit căreia, normele de procedură propriu-zise sunt de imediată aplicare, or potrivit art. 2 pct. 1 C. proc. civ., conflictele de muncă sunt judecate în primă instanţă de către tribunal.
În rejudecare intimatul E.D., prin întâmpinare a invocat excepţia de tardivitate a introducerii contestaţiei în raport de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 411/CM/5.05.2008 a fost respinsă cererea de revizuire ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că revizuientul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 7 C. proc. civ. Instanţa a constatat, analizând cuprinsul cererii cu care a fost investită, că obiectul acesteia se încadrează în dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuentul nedezvoltând motivele prevăzute de celelalte puncte ale acestuia.
Potrivit art. 324 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte, pentru situaţiile prevăzute de pct. 1, 2 şi 7 ale art. 322, de la momentul comunicării hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost pronunţate de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.
În cauză s-a dispus emiterea unei adrese către Judecătoria Piteşti pentru a trimite dosarul în care s-a pronunţat sentinţa supusă revizuirii, însă acesta nu s-a putut ataşa pentru că, aşa cum rezultă din referatul întocmit de Compartimentul Arhivă acesta a fost dat la Remat, potrivit O. arhivistic al materialelor preconstituite termenul de păstrare a acestor documente la judecătorie fiind de 5 ani.
Sentinţa supusă revizuirii a fost pronunţată la 17.02.1999, a fost atacată cu apel şi cu recurs de către revizuent, iar prin recurs nu s-a evocat fondul, astfel că tribunalul a apreciat că termenul de o lună în care poate fi introdusă cererea de revizuire se socoteşte de la data comunicării hotărârii definitive. În dosar nu există o astfel de dovadă pentru că dosarul nu se mai regăseşte în materialitatea lui, însă faptul că revizuentul a atacat sentinţa judecătoriei în cele două căi prevăzute de Codul de procedură civilă dovedeşte că hotărârea i-a fost comunicată cel puţin în anul 2000, când i-a fost respins apelul.
Ca atare, tribunalul a concluzionat că excepţia tardivităţii este întemeiată şi în baza art. 324 pct. 1 C. proc. civ. a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată.
În termen legal revizuientul T.J. a declarat recurs împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului, revizuientul a arătat că în mod greşit i-a fost respinsă cererea ca tardiv formulată, deşi excepţia de tardivitate nu poate fi admisă atunci când unei părţi i-a fost imposibil să exercite în termen toate căile de atac sau dacă partea care a formulat cererea de revizuire a făcut toate demersurile către instituţiile statului, care i-au răspuns în sensul că poate să înainteze o cerere de revizuire.
Mai arată recurentul că instanţele judecătoreşti din P au încălcat Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, respectiv Protocolul nr. 11 art. 6 pct. 1, art. 10 pct. 1, art. 11 pct. 1 şi art. 14.
Analizând sentinţa recurată, în raport de critica formulată, curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sentinţa a cărei revizuire se cere (filele 10, 11 dosar fond) a fost pronunţată la data de 17.02.1999, iar din menţiunile înscrise pe verso-ul hotărârii rezultă că a rămas definitivă la data de 28.06.2000 prin sentinţa nr. 1725 pronunţată de Tribunalul Argeş şi irevocabilă la data de 15.01.2001 prin decizia nr. 66 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, prin această ultimă hotărâre respingându-se recursul ca inadmisibil.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 C. proc. civ. (temeiuri invocate de revizuient în cererea sa), termenul de revizuire de o lună curge de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţa de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.
Cum în speţă prin hotărârea pronunţată în recurs nu a fost evocat fondul, recursul fiind respins ca inadmisibil, rezultă că în speţă este aplicabilă prima teză a textului de lege de mai sus, în sensul că termenul de o lună de revizuire curge de la comunicarea hotărârii definitive.
În speţă nu s-a putut ataşa dosarul în care s-a pronunţat hotărârea supusă revizuirii, deoarece el nu se mai află în arhiva Judecătoriei Piteşti, fiind depăşit termenul de 5 ani de păstrare a acestuia.
În mod corect tribunalul a apreciat că, dată fiind respingerea apelului în anul 2000, cel puţin în acest an sentinţa instanţei de fond îi fusese comunicată revizuientului.
Pe de altă parte, chiar dacă o comunicare a sentinţei nr. 1275/17.02.1999 nu a fost făcută în forma prevăzută de art. 100 C. proc. civ., devine aplicabil art. 284 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel.
Rezultă aşadar că în oricare dintre aceste situaţii comunicarea hotărârii a cărei revizuire se cere s-a făcut în anul 2000, iar cererea de revizuire fiind introdusă în anul 2007, înseamnă că ea a fost formulată cu nesocotirea termenului de o lună instituit de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Revizuientul a susţinut că excepţia de tardivitate nu este fondată, deoarece permanent a făcut demersuri către instituţiile statului în legătură cu hotărârile judecătoreşti defavorabile pe care le-a obţinut.
Conform art. 103 C. proc. civ. neexecitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Curtea apreciază că demersurile făcute de către recurentul-revizuient la instituţiile statului nu reprezintă împrejurări mai presus de voinţa acestuia. Nimic nu-l împiedica pe recurent ca, în paralel cu aceste demersuri să exercite şi calea extraordinară a revizuirii în termenul prevăzut de lege.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., curtea va respinge recursul ca nefondat.
De asemenea, curtea va respinge cererea formulată de intimatul N.H. privind acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că la dosar nu a fost depusă nicio dovadă privind plata onorariului de avocat.
