s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Asigurări sociale. Alte cereri. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Excepţia tardivităţii contestaţiei

Tematică: Pensii

Cum prezenta contestaţie a fost introdusă la instanţa judecătorească în data de 19.11.2007, cu depăşirea termenului de prescripţie de 45 de zile reglementat de art. 87 din Legea nr. 19/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale, în mod legal prima instanţă a respins-o ca fiind tardivă.
(Curtea de Apel Piteşti, Secţia Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Minori şi Familie, Decizia nr. 111/R-CA din 23 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Asupra recursului civil de faţă, constată că la data de 19.11.2007 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş contestaţia formulată de E.N. împotriva deciziei nr. R 11542 din 7.08.2007 emise de intimata Casa Judeţeană de Pensii A.
Contestatoarea arată că decizia este nelegală şi netemeinică, deoarece nu a fost luată în calcul vârsta standard de pensionare pentru femei de 58 ani şi o lună, aplicabilă perioadei aprilie 2007-iunie 2007, conform anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, ci o vârstă standard de pensionare de 59 ani şi 10 luni.
Potrivit adeverinţei nr. 609/4.06.2007 emisă de S.C. E. S.A., contestatoarea a lucrat în condiţii deosebite în perioada 10.12.1973-31.03.2001, fiind încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului nr. 50/1990, Ordinului nr. 125/1990 ş.a. Pentru această activitate, în baza art. 42 din Legea nr. 19/2000, beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 ani. Aceasta, deoarece a realizat un stagiu de cotizare în condiţii deosebite de muncă de 27 ani şi 9 luni.
Dacă se aplica această reducere la vârsta standard de pensionare de 58 ani şi 1 lună, rezulta că salariata trebuia să aibă vârsta de 52 ani şi 1 lună pentru pensionare, condiţie pe care contestatoarea o îndeplinea la momentul formulării cererii de înscriere la pensie.
Intimata consideră nefondat că activitatea desfăşurată conform adeverinţei menţionate, aceea de vânzător de produse petroliere la pompă şi de primitor-predător de produse petroliere inflamabile nu s-ar regăsi în actele normative în baza cărora munca este încadrată în condiţii deosebite. Susţinerea intimatei este contrazisă de prevederile Ordinului nr. 50/1990 şi de adeverinţa emisă de angajator din care rezultă că activitatea desfăşurată se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Prin întâmpinare, Casa Judeţeană de Pensii A a invocat mai întâi excepţia tardivităţii contestaţiei, arătând că decizia ce formează obiectul acesteia a fost emisă la data de 7.08.2007 şi comunicată contestatoarei în data de 10.08.2007. Contestaţia a fost depusă la instanţă în ziua de 19.11.2007, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000.
În subsidiar, a formulat apărări vizând fondul cauzei:
Contestatoarea a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă începând cu data 1.06.2007 prin cererea înregistrată la casa de pensii sub nr. 2925/7.06.2007.
Activităţile pentru care aceasta solicită recunoaşterea grupei a II-a de muncă sunt: ajutor-vânzător, vânzător, lucrător-gestionar şi primitor- predător.
În anexele nr. 1 şi 2 ale O.M.M.S.S. nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, cu completările ulterioare nu se regăsesc activităţile pe care contestatoarea le-a desfăşurat în perioada 10.12.1973-31.03.2001, conform adeverinţei nr. 609/4.06.2007 eliberate de S.C.E. S.A.
Potrivit pct. 3 din Ordinul M.I.Ch.P. nr. 969/1990 pentru aplicarea în unităţile subordonate Ministerului Industriei Chimice şi E. a H.G. nr. 456/1990 şi a H.G. nr. 559/1990, încadrarea în grupa a II-a de muncă a personalului prevăzut în anexa la prezentul ordin, se va face în baza existenţei condiţiilor deosebite certificate prin buletine de determinare a noxelor sau buletine de determinare în expertizare, confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia N., din care să rezulte existenţa condiţiilor grele sau periculoase de muncă.
Contestatoarea nu a prezentat buletine de determinare a noxelor certificate de Inspecţia pentru Protecţia N. şi Direcţia de Sănătate Publică din care să reiasă că a lucrat în condiţii nocive.
Legiuitorul nu a încadrat activităţile de ajutor- vânzător, vânzător, lucrător-gestionar şi primitor-predător în grupe superioare de muncă, deoarece aceste activităţi nu se pot compara din punct de vedere al atribuţiilor desfăşurate şi condiţiilor de muncă cu cele care se regăsesc în anexele Ordinului nr. 50/1990, Ordinului M.M.S.S. nr. 125/1990 şi Ordinului M.I.Ch.P. nr. 969/1990.
Pentru aceste motive, intimata a arătat că partea adversă nu este îndreptăţită la înscrierea la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare la data de 1.06.2007 şi a solicitat respingerea contestaţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 365/AS/16 aprilie 2008, Tribunalul Argeş a admis excepţia tardivităţii contestaţiei şi a respins-o ca atare.
Examinând cu prioritate această excepţie, instanţa a reţinut că decizia contestată a fost emisă la data de 7.08.2007 şi comunicată contestatoarei la data de 10.08.2007, conform borderoului anexat de intimată la fila 65 din dosar. Contestaţia a fost depusă la instanţă în ziua de 19.11.2007 cu depăşirea termenului de 45 zile prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Adresa nr. 54112/SP/18.10.2007 emisă de intimată prin care se recunoaşte de către aceasta că, urmare a cererii contestatoarei a fost reanalizat dosarul de pensie şi s-a menţinut decizia de respingere nr. R 11542 din 7.08.2007, nu este de natură să determine a se considera că au fost îndeplinite dispoziţiile art. 41 (1) din Legea nr. 19/2000.
Împotriva sentinţei a formulat recurs în termen legal contestatoarea E.N., criticile de nelegalitate şi netemeinicie fiind următoarele:
Instanţa a luat în mod greşit în calcul, ca dată de formulare a contestaţiei, data înregistrării la instanţă, şi nu data la care aceasta a fost depusă la intimată. Este adevărat că decizia contestată a fost expediată spre comunicare în ziua de 10.08.2007 şi probabil a fost primită de contestatoare în data de 13.08.2007. Imediat însă, aceasta a formulat contestaţie împotriva deciziei, pe care a depus-o la sediul casei de pensii, dată fiind calitatea de autoritate emitentă a actului.
Partea a fost indusă în eroare chiar de către funcţionarii casei de pensii care i-au spus să formuleze contestaţie şi să o înregistreze la aceeaşi instituţie. Intimata avea obligaţia să înainteze această contestaţie către autoritatea competentă să o soluţioneze, respectiv către Tribunalul Argeş.
A procedat cu rea-credinţă şi a soluţionat contestaţia comunicându-i contestatoarei prin adresa nr. 54112/SP/18.10.2007 că se menţine decizia contestată. De la acest moment, instanţa de fond trebuia să calculeze termenul de formulare al contestaţiei.
Procedând altfel, a încălcat prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv. Ca urmare, recurenta-contestatoare a solicitat casarea sentinţei şi reţinerea cauzei spre rejudecare, reiterând motivele formulate în susţinerea contestaţiei.
Recursul nu este fondat.
Decizia contestată a fost comunicată părţii în ziua de 10.08.2007. În cuprinsul său se regăsesc menţiunea termenului în care poate fi contestată, cât şi menţiunea instanţei competente să soluţioneze eventuala contestaţie. Contestatoarea nu poate invoca necunoaşterea legii în privinţa sesizării instanţei, cu atât mai mult cu cât îndrumările necesare s-au formulat în conţinutul deciziei de respingere a cererii de înscriere la pensie.
În materia asigurărilor sociale nu este prevăzută jurisdicţia specială administrativă, astfel încât sesizarea organului emitent cu o cerere de reexaminare a deciziei este lipsită de efecte juridice, altfel spus, nu echivalează cu exercitarea căii de atac prevăzute de lege. În aceste condiţii nu se poate vorbi de încălcarea dreptului persoanei de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Cum prezenta contestaţie a fost introdusă la instanţa judecătorească în data de 19.11.2007, cu depăşirea termenului de prescripţie de 45 de zile reglementat de art. 87 din Legea nr. 19/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale, în mod legal prima instanţă a respins-o ca fiind tardivă.
Nefiind îndeplinite condiţiile de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner