s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs

Tematică: Contestatie decizie concediere

Aspectele critice invocate de recurenta-pârâtă vizând greşita aplicare a sporului de 100% nu au niciun suport probator întrucât expertul a aplicat sporul de 100% prin raportare la salariul de încadrare, astfel încât nu se impune modificarea soluţiei pronunţată de primă instanţă. Referitor la recursul formulat de reclamanta P.B., instanţa constată că aspectele critice invocate sunt fondate deoarece într-adevăr, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că partea recurentă a solicitat în faţa instanţei de fond obligarea pârâtei S.C. „ B.” S.A. AI la plata cheltuielilor de judecată justificate cu chitanţe la dosar..
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 811 din 29 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr. (...) (nr. format vechi 2836/2006), astfel cum a fost precizată (f. 17), reclamanta P.B. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea deciziei nr. 27/29.03.2006 emisă de pârâta S.C. „ B.” S.A. AI;
- reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior concedierii;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 650, 49 RON lunar, începând cu data de 29.03.2006, suma care să fie actualizată până la data reintegrării efective precum şi a sumei de 1728, 76 RON actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, reprezentând drepturi salariale;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 474, 78 RON actualizată cu indicele de inflaţie, începând cu data introducerii acţiunii şi până la data plăţii, cu titlu indemnizaţie concediu de odihnă pe perioada 2005-2006.
Ulterior, prin precizările de acţiune de la filele 34 şi 86, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii unui număr de 662 ore suplimentare precum şi la plata contravalorii unui număr de 33 tichete de masă, pe perioada iulie 2005-martie 2006.
În motivarea acţiunii lor a arătat decizia de concediere emisă de pârâtă este nelegală deoarece desfiinţarea locului său de muncă nu a avut la bază motive reale şi nu a fost una efectivă. Totodată, a mai susţinut că nu i-a fost acordată indemnizaţia de concediu de odihnă, pe perioada 2005-2006, că nu i-au fost plătite orele suplimentare efectuate şi nu i-au fost acordate tichetele de masă.
Pârâta S.C.„ B.” S.A. A I a solicitat prin întâmpinarea depusă, respingerea acţiunii arătând că reclamanta a fost salariata pârâtei pe postul de gestionară până la data de 28.03.2006 când locul de muncă i-a fost desfiinţat, conform art. 65 alin. (1) din Codul muncii. A mai arătat că desfiinţarea acestui post precum şi a altor locuri de muncă, din cadrul unităţii, a fost una efectivă şi reală şi că a avut la bază hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 2/19.01.2006.
Referitor la capetele de cerere vizând plata indemnizaţiei de concediu, a orelor suplimentare şi a tichetelor de masă, pârâta a solicitat respingerea lor ca nefondate.
Prin sentinţa civilă nr. 1446/4.12.2006 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. (...), s-a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta P.B. împotriva pârâtei S.C. „B.” S.A. A I şi pe cale de consecinţă:
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite şi neachitate, actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data pronunţării şi până la data plăţii efective, reprezentând contravaloarea a 264 ore suplimentare pe perioada iulie 2005-martie 2006 precum şi compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent perioadei 1.01.2005-29.03.2006.
- s-au respins celelalte capete de cerere;
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1500 RON cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanţă a reţinut, după examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, că decizia de concediere emisă de pârâtă este legală şi temeinică, fiind dată cu respectarea cerinţelor impuse de art. 68-73 Codul Muncii, şi că măsura dispusă fiind una efectivă şi reală.
S-a mai reţinut că pârâta nu a achitat integral, reclamantei, obligaţiile care îi reveneau ca şi angajator şi că nu i-au fost plătite 264 ore suplimentare pe perioada iulie 2005-martie 2006 şi nu i-a fost acordată compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în intervalul 1.01.2005-29.03.2006. Celelalte pretenţii formulate de reclamantă vizând diferenţa de ore suplimentare şi contravaloarea orelor suplimentare au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea ei, în parte, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susţinut că instanţa de fond nu a menţionat în considerentele hotărârii atacate, care sunt motivele pentru care nu i-au fost acordat toate cele 662 de ore suplimentare, încălcând astfel prevederile art. 261 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea a mai arătat că şi celelalte capete de cerere au fost respinse fără să fie indicate motivele pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia.
Referitor la decizia de concediere, a arătat că acest petit a fost respins, în mod greşit, întrucât măsura dispusă de pârâtă este nulă, fiind dată cu încălcarea art. 141 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 şi că pârâta nu a dovedit că trece prin dificultăţi economice.
Prin decizia civilă nr. 872/21.06.2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosar nr. (...), s-a admis recursul formulat de reclamanta P.B. împotriva sentinţei civile nr. 1446/2006 pronunţată de Tribunalul Alba şi pe cale de consecinţă, s-a dispus casarea în parte a sentinţei atacate, în ce priveşte capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata contravalorii a 398 ore suplimentare, şi trimiterea cauzei spre rejudecare, sub acest aspect, la instanţa de fond.
În considerentele deciziei de casare s-a reţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe nu a detaliat în cuprinsul hotărârii care sunt motivele pentru care reclamanta este îndreptăţită a primi contravaloarea celor 264 de ore suplimentare şi pentru ce pretenţiile reclamantei vizând diferenţa de 398 de ore suplimentare, exced prevederilor art.154-166 Codul Muncii şi art. 117-121 Codul muncii.
În rejudecare, Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr. 434/21.04.2008 pronunţată în dosar nr. (...), a admis, în parte acţiunea formulată de reclamanta P.B. împotriva pârâtei S.C. „B.” S.A. AI şi pe cale de consecinţă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2079 RON, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare pentru perioada iulie 2005-martie 2006 precum şi suma de 101, 70 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că raportat la probele administrate în cauză, respectiv la expertiza contabilă dispusă în cauză, reclamanta a efectuat un număr de 264 ore suplimentare în perioada în litigiu şi că reclamantei i se cuvine o diferenţă de plată de în cuantum de 1862 RON, care indexată, la nivelul lunii martie 2008, ajunge la suma de 2079 RON.
Prin urmare, acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, în sensul celor reţinute mai sus.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.168/1999, atât reclamanta P.B. cât şi pârâta S.C. „B.” S.A. AI, ambele criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În recursul său, reclamanta a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate, în ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 399, 7 RON, cu acest titlu, în loc de 101, 7 RON, cât a apreciat instanţa de fond.
În expunerea motivelor de recurs, a susţinut că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., şi că deşi a dovedit câtimea cheltuielilor de judecată pretinse ca fiind de 399, 7 RON, instanţa de fond, în mod cu totul nejustificat, a acordat doar suma de 101, 7 RON, fără a lua în considerare înscrisurile care atestau plata contravalorii expertizei.
În recursul său, pârâta S.C. „B.” S.A. AI a solicitat modificarea sentinţei atacate, în parte, în sensul micşorării cuantumului drepturilor băneşti cuvenite reclamantei la suma de 1318 RON, în loc de 2079 RON, cât a stabilit prima instanţă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susţinut că soluţia instanţei de fond este greşită deoarece prevederile art. 54 alin. (2) din C.C.M. şi ale pct. IV din contractul individual de muncă, nu sunt aplicabile în cauză deoarece potrivit contractului colectiv de muncă, orele suplimentare se compensează, în primul rând, cu timp liber şi doar în subsidiar, cu un spor de 100%.
Or, reclamanta nu a solicitat niciodată compensarea orelor suplimentare cu timp liber corespunzător şi nici nu s-a dovedit că a existat din partea pârâtei recurent o cerere expresă, în temeiul căreia reclamanta să fie efectuat ore suplimentare.
 Prin urmare, în cauză în mod greşit s-a calculat un procent al orelor suplimentare, raportat la vânzări, şi apoi s-a aplicat un spor de 100 % deoarece acest lucru înseamnă combinarea a două sisteme de plată a salariului.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma criticilor formulate şi conform art. 304¹ C. proc. civ., precum şi din oficiu, în limitele stabilite de art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea constată următoarele:
Referitor la recursul formulat de reclamanta P.B., instanţa constată că aspectele critice invocate sunt fondate deoarece într-adevăr, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că partea recurentă a solicitat în faţa instanţei de fond obligarea pârâtei S.C. „ B.” S.A. AI la plata cheltuielilor de judecată justificate cu chitanţe la dosar (f. 120).
Prin urmare, faţă de soluţia pronunţată, prima instanţă trebuia ca, în aplicarea art. 274 C. proc. civ., să oblige pârâta la plata sumei de 399, 7 RON reprezentând onorariu de expert (f. 65-66, în sumă de 298 şi 101, 7 RON).
În consecinţă, sub acest aspect, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va dispune admiterea recursului reclamantei şi modificarea, în parte a sentinţei atacate, în ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta S.C. „B.” S.A. AI, se constată că aspectele critice invocate sunt nefondate urmând să fie înlăturate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 117 alin. (1) din Codul Muncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru săptămânal, prevăzută la art. 109 Codul Muncii, este considerată muncă suplimentară iar la alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.
Munca suplimentară se compensează, potrivit art. 119 alin. (1) Codul Muncii, prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora. Prin urmare, angajatorul nu are drept de opţiune între a acorda compensarea cu timp liber corespunzător şi a plăti orele suplimentare.
În cauză, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că reclamanta a lucrat peste programul normal de lucru, prevăzut la art. 109 alin. (1) Codul Muncii, un număr de 264 ore suplimentare în intervalul iulie 2005-martie 2006, în cuantum actualizat de 2079 RON.
Prin urmare, aspectele critice invocate de recurenta pârâtă vizând greşita aplicare a sporului de 100% nu au niciun suport probator întrucât expertul a aplicat sporul de 100% prin raportare la salariul de încadrare, astfel încât nu se impune modificarea soluţiei pronunţată de primă instanţă.
În raport de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Curtea va dispune admiterea recursului declarat de reclamantă şi modificarea în parte a sentinţei atacate, în ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată pe care le stabileşte la suma de 399, 7 RON . În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtă împotriva aceleiaşi hotărâri.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner