Prin sentinţa nr. 1281 din 06.06.2008, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. (...) s-a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei. S-a admis contestaţia formulată de contestatoarea N.E. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Şcolar Judeţean M. S-a dispus anularea deciziei nr. 35/31.01.2008 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean M. S-a dispus repunerea contestatoarei în funcţia de director avută anterior emiterii deciziei contestate. A fost obligat intimatul Inspectoratul Şcolar Judeţean M să-i plătească contestatoarei 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :
La data de 21.12.2007 contestatoarea a fost numită în funcţia de director al Grădiniţei nr. 7 din D T S până la organizarea concursului pentru ocuparea acestui post, dar nu mai târziu de data de 21.08.2008. Numirea în această funcţie s-a făcut potrivit deciziei anexate la dosar prin detaşare în conformitatea cu disp. legii privind statutul personalului didactic şi ţinându-se cont de acordul persoanei nominalizate şi numite în această funcţie. În urma unor verificări efectuate la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean M B. numirii unor cadre didactice în funcţia de director la diferite unităţi de învăţământ s-a constatat că unele cadre didactice nu şi - au exprimat acordul pentru a fi numite prin detaşare în interesul învăţământului, acord care este obligatoriu. Prin decizia nr. 35 a aceluiaşi Inspectorat Şcolar General M, decizie emisă la data de 31.01.2008 s-a dispus anularea deciziei de numire în funcţia de director a contestatoarei fără ca în conţinutul acestei decizii să se facă referire expresă la motivele ce au stat la baza emiterii sale. Se face trimitere doar la acte normative, un referat şi o hotărâre a consiliului de administraţie a inspectoratului fără însă a se menţiona ce rezultă din conţinutul acestora privitor la funcţia ocupată de contestatoare.
În termenului legal de 30 de zile calculat potrivit disp. art. 101 cod de proc. civilă (termen calculat pe zile libere) contestatoarea s-a adresat instanţei solicitând repunerea în funcţia de director în care fusese numită anterior. Este neîntemeiată excepţia invocată de pârâtă, contestaţia fiind depusă la instanţă în ultima zi de calcul a termenului legal, considerente pentru care urmează a se dispune respingerea acesteia.
Analizând legalitatea deciziei contestate s-a constatat că aceasta a fost emisă în afara dispoziţiilor legale. Deşi se susţine că aceasta a fost emisă fără a exista acordul persoanei numită prin detaşare într-o funcţie de conducere, invocându-se disp.14 alin. (1) din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic şi chiar şi disp. 45 Codul muncii se constată că măsura a fost luată abuziv. Acordul persoanei detaşate se dă în general în scris, însă forma scrisă nu constituie o condiţie de valabilitate ci doar o condiţie de probitate fiind determinată de necesitatea respectării unei oarecare discipline scriptice. Dacă Inspectoratul intimat ce a constat iniţial că reclamanta contestatoare şi-a manifestat acordul aşa cum rezultă din conţinutul deciziei 45/2008, ar fi revenit asupra intenţiei sale iniţiale şi ar fi apreciat că se impune şi manifestarea unui acord scris al cadrului didactic numit într-o funcţie de conducere avea obligaţia de a-l înştiinţa pe cadrul didactic respectiv şi a de a-i solicita motivat forma scrisă pretinsă. Ca instituţie, detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă fiind un act de drept al muncii bazat pe consimţământul general şi prealabil dat de salariat pentru executarea unei activităţi în interesul serviciului. Salariatul poate refuza detaşarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepţional şi pentru motive personale temeinice aşa cum rezultă din disp. art. 46 alin. (3) Codul muncii. Prin urmare cum contestatoarea nu s-a manifestat în acest sens se presupune că a existat acordul său pentru detaşarea în funcţia de director, considerente pentru care se apreciază că decizia contestată este nelegală şi urmează a se dispune anularea acesteia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs recurentul J.M., invocând următoarele:
Ca instanţa de fond in mod eronat a reţinut ca fiind introdusa in termen legal acţiunea, deoarece nu s-a respectat termenul de 30 de zile, acţiunea fiind introdusa la data de 3.03.2008, iar decizia contestata a fost comunicata la data de 1.02.2008. Ca în raport de prevederile art. 81 alin. (3) din P. nr. 5602/2006 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 se cere acordul scris al persoanei solicitate.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentinţa menţionata, Curtea retine următoarele:
Cu privire la excepţie, unitatea recurenta a precizat ca a comunicat decizia la data de 1.02.2008. Potrivit art. 101 C. proc. civ., termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând in socoteala nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit. Cum prima zi, potrivit regulii nu se ia in calcul si nici ultima zi, având in vedere ca luna februarie a avut 29 de zile, ultima zi de depunere a acţiunii fiind 3.03.2008, se constata ca acţiunea s-a formulat in termenul legal.
Cu privire la al doilea motiv de recurs se retine ca unitatea recurenta a numit-o pe contestatoare, prin detaşare, director la grădiniţa nr. 7 din D.T.S., potrivit deciziei nr. 533/21.12.2007.
Ulterior, prin decizia nr. 36/31.01.2008 a anulat decizia iniţiala. Motivul este lipsa acordului contestatoarei cu privire la numire. Contestatoare prin precizările depuse la dosar a arătat ca şi-a dat acordul tacit prin acceptarea funcţiei.
Curtea retine ca, este adevărat, potrivit art. 14 alin. (1) din Lege nr. 128/1997, detaşarea se face cu acordul persoanelor solicitate si ca potrivit Metodologiei acordul trebuie sa îmbrace forma scrisa. Se retine insa ca aceste dispoziţii, pe de o parte sunt de protecţie a salariatului împotriva unor eventuali masuri abuzive ce s-ar putea lua unilateral împotriva acestuia iar, pe de alta parte, forma scrisa nu este o condiţie de validitate a deciziei, ci de probaţiune a măsurii respective. Astfel, se constata ca prin acceptarea de către contestatoare a postului, a operat un acord tacit al acesteia iar lipsa înscrisului nu este de natura a afecta validitatea dispoziţiei.
În raport de toate acestea se consta ca sentinţa primei instanţe este temeinica si legala, urmând sa se respingă recursul ca atare.
