s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Împlinirea vârstei legale de pensionare. Nulitatea deciziei de încetare a contractului de muncă în temeiul art. 61 lit. e) Codul Muncii. Aplicarea art. 78 Codul Muncii

Tematică: Contestatie decizie concediere

Instanţa a reţinut corect că nu este condiţionată continuarea activităţii medicale de un eventual acord al angajatorului fiind suficientă cererea pentru continuarea activităţii, iar textul prevăzut de art. 385 alin. (2) din Legea nr. 95/2002 reprezintă o normă specială faţă de dispoziţiile Legii 19/2000.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 47 din 15 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)

La data de 02.04.2007, contestatoarea M.D.M. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 501 din 29.03.2007 emisă de intimatul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună nulitatea absolută a deciziei menţionate, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei şi angajarea sa pe postul avut anterior, cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor băneşti, indexate şi reactualizate cuvenite de la 01.04.2007 până la integrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj – Secţia de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, prin sentinţa civilă nr. 618 din 23 aprilie 2007, pronunţată în dosarul nr. (...), a admis contestaţia formulată de contestatoarea M. D. M. A anulat decizia nr. 501/29.03.2007 emisă de intimată. A dispus reintegrarea contestatoarei pe postul ocupat anterior concedierii.
A obligat intimatul să achită contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data de 01.04.2007 până la reintegrare. A obligat intimatul să achite contestatoarei suma de 500 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În acest sens arată că instanţa limitează în mod drastic principiul libertăţii contractuale interpretând textul de lege în acest sens şi dacă legiuitorul ar fi dorit să prelungească aceste contracte pe nedrept nu ar mai fi vorbit de necesitatea unei cereri.
Instanţa a creat o inegalitate părţilor din contract în condiţiile în care la împlinirea vârstei de 65 de ani, angajatul poate rămâne în funcţie dacă doreşte acest lucru sau dacă nu se poate pensiona în schimb angajatorul este obligat să-l menţină pe angajat în funcţie în cazul în care acesta doreşte.
Instanţa de fond a făcut o aplicare retroactivă a legii modificând un contract deja existent în momentul intrării ei în vigoare, întrucât în anul 2003 când s-a încheiat contractul individual de muncă cele două părţi au avut în vedere că acesta va E. până la împlinirea vârstei de pensionare a angajatului de 65 de ani, astfel că s-a încălcat principiul neretroactivităţii legii.
Instanţa nu a ţinut cont de normele incidente în cauză pentru că a analizat numai incidenţa exclusivă a art. 385 din Legea nr. 95/2006 şi nu a ţinut cont de celelalte acte normative aplicabile şi anume art. 61 lit. e) din Codul Muncii şi art. 41 din Legea nr. 19/2000.
Interpretarea dată de instanţă nu ţine cont de scopul normei interpretate, deci nu este teleologică, principiul consacrat de Legea nr. 19/2000 fiind că la împlinirea vârstei de 65 de ani, angajatul se pensionează, iar depăşirea acestei vârste duce automat la încetarea contractului de muncă.
Numai cu titlu de excepţie de la această regulă, raporturile de muncă pot continua, scopul acestor norme derogatorii fiind tocmai acela de a da posibilitatea ca în cazuri excepţionale angajatul să-şi continue activitatea, atunci când datorită competenţelor sale, angajatorul ar avea de pierdut din scoaterea sa din activitate, cazul profesorilor universitare sau medicilor cu experienţă.
Prin întâmpinare, reclamanta solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că în speţă se aplică principiul de drept conform căruia legea specială derogă de la legea generală, astfel că devin aplicabile prev. Legii 95/2006.
Cu atât mai mult nu a fost încălcat principiul libertăţii contractuale pentru că instanţa a aplicat întocmai prevederile legii speciale.
Recursul intimatului se respinge pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinţei, prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că nu este întemeiată critica recurentului intimat cu privire la limitarea principiului libertăţii contractuale în care sens a creat o inegalitate a părţilor contractante, în condiţiile în care, instanţa a apreciat judicios că dobândind titlul ştiinţific de doctor în medicină, contestatoarea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 385 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 şi decizia de încetare a contractului individual de muncă este nelegală.
Nu poate fi primită nici susţinerea că s-a efectuat o aplicare retroactivă a acestei legi, deoarece contestatoarea împlineşte vârsta de 65 de ani la 9 septembrie 2008 şi nu anterior intrării în vigoare a legii, iar decizia contestată a ignorat noile dispoziţii legale aplicabile şi contestatoarei, precum şi altor persoane aflate într-o situaţie similară.
Instanţa a reţinut corect că nu este condiţionată continuarea activităţii medicale de un eventual acord al angajatorului fiind suficientă cererea pentru continuarea activităţii, iar textul prevăzut de art. 385 alin. (2) din Legea nr. 95/2002 reprezintă o normă specială faţă de dispoziţiile Legii 19/2000.
Nici celelalte motive invocate de intimatul recurent nu se pot încadra în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să atragă casarea sau modificarea sentinţei, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul intimatului recurent se respinge şi se menţine hotărârea instanţei de fond ca temeinică şi legală.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner