s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi excepţia nulităţii absolute a deciziei emise de angajator. Respingere. Anularea deciziei de încetare a contractului de muncă emise de angajator. Aplicarea art. 78 Codul Muncii. Respingerea plăţii contravalorii concediului de odihnă pentru anii 2006 şi 2007, a salariului aferent lunii mai 2007. Plata cheltuielilor de judecată către contestatoare

Tematică: Contestatie decizie concediere

Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei (Legea 1/2005) şi actul constitutiv (art. 33, 55, 62) permit încheierea de contracte de muncă ori convenţii individuale de muncă atât cu membrii asociaţi la muncă şi la capital cât şi cu persoanele ce nu au calitate de membri cooperatori. Încetarea activităţii contestatoarei E.F. pe considerentul că nu s-a aprobat cooptarea acestuia ca membru cooperator cu drepturi depline este nelegală, iar criticile aduse sentinţei de fond sub acest aspect sunt nefondate. Criticile referitoare la dispoziţia instanţei de reintegrare sunt anterior încetării raportului de muncă sunt, de asemenea, nefondate. În baza deciziei nr. 38/25.08.2006 contestatoarea E.F. a fost numită pe funcţia de contabil şef, provizoriu, până la ocuparea prin concurs a acestui post. Modificarea intervenită în executarea raportului de muncă (în privinţa funcţiei şi a salariului) a fost operată şi în carnetul de muncă poziţia 48.
(Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 478 din 22 august 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 139/01.02.2008 Tribunalul Iaşi respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 28/28.05.2007. Admite în parte contestaţia formulată de contestatoarea E. F., în contradictoriu cu intimata Societatea D. Meşteşugărească „T. S.C.M.” I. Anulează decizia nr. 28/28.05.2007 emisă de intimată. Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere.
Obligă intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data emiterii deciziei şi până la data reintegrării. Constată derularea raportului de muncă între părţi, începând cu data de 13.06.2006 şi obligă intimata să încheie convenţia individuală de muncă contestatoarei, începând cu data de 13.06.2006.
Respinge cererile contestatoarei privind obligarea intimatei la plata drepturilor băneşti aferente concediului de odihnă pentru anii 2006 şi 2007 şi la plata salariului pe luna mai 2007. Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 1.300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă reţine că începând cu data de 13.06.2006, conform înscrierilor din carnetul de muncă aflat la dosarul cauzei rezultă că, reclamanta a fost angajată de societatea intimată în funcţia de contabil, iar în data de 25.08.2006 a fost numită contabil-şef conform deciziei înregistrată sub nr. 38/25.08.2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Societatea D. Meşteşugărească T. S.C.M. I, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală şi netemeinică. Motivează recurenta că în mod greşit instanţa a anulat decizia de încetare a activităţii contestatoarei E.F. şi a dispus reintegrarea pe postul de contabil şef.
Pe de o parte, arată recurenta, contestatoarea şi-a desfăşurat activitatea pe funcţia de contabil şi nu contabil şef astfel cum s-a dispus reintegrarea. Prin decizia nr. 38/25.08.2006 aceasta a preluat doar în mod provizoriu sarcinile de serviciu ale funcţiei de contabil şef.
Pe de altă parte, contestatoarea nu are calitatea de membru cooperator pentru a putea avea în continuare şi calitatea de salariat al cooperativei conform Legii 1/2005 şi Actului constitutiv al cooperativei [art. 62 şi 55 alin. (1) şi 56 alin. (2)]. Prin hotărârea adunării generale di9n 30.03.2007 calitatea de membru cooperator nu i-a fost recunoscută contestatoarei, astfel încât, susţine recurenta, în mod corect Consiliul de administraţie aducând la îndeplinire hotărârea, a dispus încetarea activităţii.
Recurenta a depus în probaţiune înscrisuri.
Intimata E.F. formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Intimata arată că de la data încheierii convenţiei de muncă cu recurenta şi până la data încetării raporturilor de muncă a ocupat funcţia de contabil şef (prin decizia 38/2006) şi ca atare instanţa în mod corect a dispus reintegrarea pe postul pe care l-a ocupat efectiv.
Intimata arată că este nefondat şi cel de-al doilea motiv de recurs potrivit căruia raporturile de muncă ar fi încetat ca urmare a pierderii calităţii de membru cooperator şi nu prin refuzul de a semna convenţia de muncă în condiţiile art. 55 lit. c) Codul Muncii aşa cum se reţine în decizie.
Mai arată că nici hotărârea adunării generale şi nici actul constitutiv nu condiţionează existenţa calităţii de salariat de cea de membru cooperator.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatei şi dispoziţiile legale aplicabile Curtea constată recursul nefondat.
Recurenta Societatea D. Meşteşugărească T. S.C.M. I ca şi societate, este constituită şi funcţionează în baza Legii 1/2005 şi a actului constitutiv. Este o asociere de persoane fizice care desfăşoară în comun activităţile menţionate în actul constitutiv. B. asociaţi au calitatea de membri cooperatori.
Dat fiind faptul că recurenta a dispus încetarea raporturilor de muncă cu intimata pe două considerente, şi anume, faptul că nu are calitatea de membru cooperator şi că a refuzat semnarea convenţiei individuale de muncă, Curtea urmează a analiza strict în cadrul criticilor formulate dacă, din perspectiva Legii cadru 1/2005 şi a actului constitutiv se impunea, ca şi condiţie obligatorie calitatea de membru cooperator.
Privitor la cel dintâi motiv invocat de SC T. S.C.M. în decizia nr. 28/28.05.2007 Curtea constată că acesta nu poate fundamenta măsura încetării raporturilor de muncă. Aceasta deoarece nici Legea nr. 1/2005 şi nici actul constitutiv (art. 55, 56 şi 62) invocate de recurentă în susţinerea motivelor de recurs şi implicit a deciziei contestate în cauză, nu condiţionează calitatea de salariat de cea de membru cooperator.
Aceasta înseamnă că, activităţile care nu contribuie direct ori indirect la dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti a membrilor cooperatori [art. 4 lit. a) din Legea nr. 1/2005] şi care nu sunt reţinute în actul constitutiv ca activităţi ce se vor desfăşura exclusiv cu membrii cooperatori, pot fi prestate şi de persoanele ce nu au această calitate.
Prin consecinţă, Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei (Legea 1/2005) şi actul constitutiv (art. 33, 55, 62) permit încheierea de contracte de muncă ori convenţii individuale de muncă atât cu membrii asociaţi la muncă şi la capital cât şi cu persoanele ce nu au calitate de membri cooperatori.
Raportând dispoziţiile anterior indicate la contextul factual litigios, Curtea constată că încetarea activităţii contestatoarei E.F. pe considerentul că nu s-a aprobat cooptarea acestuia ca membru cooperator cu drepturi depline este nelegală, iar criticile aduse sentinţei de fond sub acest aspect sunt nefondate.
Criticile referitoare la dispoziţia instanţei de reintegrare sunt anterior încetării raportului de muncă sunt, de asemenea, nefondate.
În baza deciziei nr. 38/25.08.2006 contestatoarea E.F. a fost numită pe funcţia de contabil şef, provizoriu, până la ocuparea prin concurs a acestui post (fila 92 fond). Modificarea intervenită în executarea raportului de muncă (în privinţa funcţiei şi a salariului) a fost operată şi în carnetul de muncă poziţia 48 (fila 101 fond).
Astfel, câtă vreme, la data încetării raporturilor de muncă contestatoarea desfăşura atribuţiile contabilului şef, nefiind făcută proba ocupării postului prin concurs pentru a duce la concluzia încetării provizoratului, respectarea întocmai a principiului repunerii în situaţia anterioară luării măsurii nelegale presupune reintegrarea pe acelaşi post deţinut la data emiterii deciziei.
Pentru aceste considerente, Curtea, găsind, recursul nefondat, în temeiul dispoziţiilor articolului 312 C. proc. civ. îl va respinge şi va menţine ca legală şi temeinică sentinţa recurată. Intimata deşi avea sarcina probei în privinţa cuantumului cheltuielilor de judecată ocazionate de desfăşurarea procesului nu a făcut o atare dovadă astfel că în raport de art. 1169 C. civ. şi 274 C. proc. civ. cererea de obligare a recurentei la plata acestora va fi respinsă.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner