s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Contestaţie în anulare. Respingere

Tematică: Contestatie decizie concediere

Conform art. 318 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Dacă mai multe motive de recurs au fost discutate şi respinse în bloc, nu se mai poate aplica art. 318 C. proc. civ. Ca atare, nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel încât contestaţia în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă. În fapt, prin contestaţie se invocă greşeli de judecată, ce nu pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac.
(Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 833 din 9 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 860/45/03.10.2008, Societatea D. Meşteşugărească T.T.I a formulat în contradictoriu cu intimata E.F. contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 478/22.08.2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. (...).
În motivarea contestaţiei se arată că, în fapt, prin decizia civilă nr. 478/22.08.2008 a Curţii de Apel Iaşi a fost respins recursul formulat de societate împotriva sentinţei civile nr. 139/01.02.2008, prin care fusese admisă contestaţia formulată de E.F. şi se dispusese „reintegrarea pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere”, constatându-se derularea raporturilor de muncă începând cu data de 13.06.2006, societatea fiind obligată să încheie convenţie individuală de muncă de la data de 13.06.2006.
Susţine contestatoarea că prin recursul formulat a invocat, printre alte motive, şi faptul că prin Hotărârea Adunării Generale din 30.03.2007 contestatoarei E.F. nu i s-a aprobat cererea de cooptare definitivă şi, prin urmare, aceasta nu a dobândit calitatea de membru cooperator, Consiliul de Administraţie fiind ţinut să ducă la îndeplinire hotărârea adunării generale, şi obligat să emită decizia de încetare a raporturilor de muncă.
Acest motiv de recurs, aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei contestate, nu a fost analizat de instanţa de recurs în sensul că susţinerea recurentei nu a fost eventual înlăturată cu o motivare din care să rezulte convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată.
Faptul că instanţa de recurs a făcut trimitere la Legea de organizare şi funcţionare a cooperaţiei şi la actul constitutiv, nu echivalează cu o motivare argumentată pro sau contra în raport cu motivul de recurs invocat.
Instanţa de recurs nu a analizat şi argumentele pentru care Hotărârea Adunării Generale, care a constituit singurul motiv pentru încetarea raporturilor de muncă şi de care Consiliul de Administraţie este în mod obligatoriu ţinut, nu a prezentat niciun fel de relevanţă în contextul în care raporturile de muncă dintr-o societate cooperativă sunt reglementate distinct, neexistând identitate între convenţia individuală de muncă şi contractul individual de muncă.
Hotărârea nr. 11/15.12.2006 a Uniunii Naţionale a Cooperaţiei Meşteşugăreşti (existentă în dosarul de fond) în art. 5 defineşte convenţia individuală de muncă ca fiind „un contract în temeiul căruia o persoană fizică care a dobândit calitatea de membru cooperator în condiţiile prevăzute în statut, se obligă să presteze o muncă pentru şi sub autoritatea unei societăţi cooperative meşteşugăreşti, în schimbul unei remuneraţii (salariu)”.
Articolul 16 din Hotărârea nr. 11/15.12.2006 alin. (1)-(10) procedura ce trebuie urmată pentru a dobândi calitatea de membru cooperator şi condiţiile în care se încheie o convenţie individuală de muncă. Astfel, persoanele care doresc să devină membri cooperatori în urma cererii formulate în acest sens şi a verificărilor prealabile, consiliul de administraţie aprobă cooptarea provizorie a solicitantului, stabilind şi durata perioadei de probă. În perioada de probă şi până la cooptare, persoana în cauză are calitatea de membru cooperator cooptat provizoriu.
Cererile de cooptare în societatea cooperativă a persoanelor declarate reuşite în perioada de probă se supun aprobării primei adunări generale. De la data cooptării de către adunarea generală, membrul cooperator are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în statut, în regulamentul de ordine interioară şi în actele normative cu caracter specific cooperaţiei meşteşugăreşti.
Prin decizia nr. 28 din 16.06.2006 contestatoarea a fost cooptată provizoriu în funcţia de contabil până la data când se va aproba cooptarea definitivă în adunarea generală.
Cum prin Hotărârea Adunării Generale din 30.03.2007 contestatoarea nu a fost cooptată în calitate de membru cooperator, Consiliul de Administraţie a decis încetarea activităţii prin decizia nr. 28/28.05.2007 cu anularea căreia contestatoarea a investit instanţa de fond.
De altfel, mai arată contestatoarea, a arătat în faţa Curţii faptul că decizia contestată nu este o decizie de concediere, aşa cum s-a reţinut în dispozitivul hotărârii tribunalului, ci este o decizie de încetare a raporturilor de muncă dată în considerarea Hotărârii Adunării Generale nr. 30/30.03.2007.
Chiar dacă a fost obligată să pună în executare hotărârea instanţei de fond ce a fost menţinută de instanţa de recurs, acest lucru nu este practic posibil întrucât contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. 28/28.05.2007 prin care a fost cooptat provizoriu în funcţia de contabil, iar cererea acesteia de reintegrare vizează funcţia de contabil şef, funcţie ce a fost preluată printr-o altă decizie, respectiv decizia nr. 38/25.08.2006.
Prin urmare, instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs invocat referitor la efectele pe care Hotărârea Adunării Generale din 30.03.2007, hotărâre care a constituit singura cauză de încetare a raporturilor de muncă dispusă prin decizia contestată.
În acest sens, în jurisprudenţa CEDO s-a stabilit în mod constant că noţiunea de „proces echitabil” în sensul art. 6 din Convenţie „impune ca o jurisdicţie internă (în speţă instanţa care a soluţionat recursul) să analizeze efectiv problemele esenţiale ce-i sunt supuse examinării şi nu să se mulţumească a confirma pur şi simplu concluziile unei jurisdicţii inferioare” – în speţă instanţa de fond (cauza Halle contra Finlanda, 19 E. 1997, paragraf 59-60).
Aşa fiind, lipsa motivării cu privire la motivul de recurs invocat echivalează cu „omisiunea” la care se referă art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Ca atare, se solicită admiterea contestaţiei în anulare şi rejudecarea recursului. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În susţinerea contestaţiei au fost depuse înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestaţiei.
În vederea soluţionării cauzei, a fost ataşat dosarul nr. (...) în care s-a pronunţat decizia contestată.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că prezenta contestaţie în anulare nu este fondată.
Conform art. 318 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Dacă mai multe motive de recurs au fost discutate şi respinse în bloc, nu se mai poate aplica art. 318 C. proc. civ.
În speţă, prin decizia contestată (nr.478/22.08.2008 a Curţii de Apel Iaşi) s-a reţinut că încetarea activităţii lui E.F. pe considerentul că nu s-a aprobat cooptarea acesteia ca membru cooperator cu drepturi depline este nelegală, iar criticile aduse sentinţei de fond sub acest aspect sunt neîntemeiate.
În motivarea acestei concluzii s-a reţinut că nici Legea nr. 1/2005 şi nici actul constitutiv (art. 55, 56 şi 62) invocate de recurenta Societatea D. Meşteşugărească T.T.I nu condiţionează calitatea de salariat de cea de membru cooperator.
A mai reţinut instanţa că activităţile care nu contribuie direct ori indirect la dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti a membrilor cooperatori [art. 4 lit. a) din Legea nr. 1/2005] şi care nu sunt reţinute în actul constitutiv ca activităţi ce se vor desfăşura exclusiv cu membrii cooperatori, pot fi prestate şi de persoanele ce nu au această calitate.
Ca atare, Legea nr. 1/2005 şi actul constitutiv (art. 33, 55, 62) permit încheierea de contracte de muncă ori convenţii individuale de muncă atât cu membrii asociaţi la muncă şi la capital, cât şi cu persoane ce nu au calitatea de membri cooperatori.
Rezultă, aşadar, că instanţa de recurs a analizat succint motivul invocat privind respingerea cererii de cooptare ca membru cooperator a intimatei E.F., prin Hotărârea Adunării Generale din 30.03.2007, constatând că nu era condiţionată calitatea de salariat de aceea de membru cooperator, raporturile de muncă cu T.I putându-se desfăşura şi de către persoane ce nu au calitatea de cooperator (cum era cazul intimatei E. F.).
Ca atare, nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel încât contestaţia în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă. În fapt, prin contestaţie se invocă greşeli de judecată, ce nu pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va fi respinsă cererea intimatei E.F. privind acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind făcută dovada cuantumului acestora.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner