s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Acţiune în constatarea nelegalităţii grevei. Recurs. Excepţie de neconstituţionalitate. Respingere.

Tematică: Actiune in constatarea ilegalitatii grevei

Una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a sesiza Curtea Constituţională este aceea ca dispoziţia legală a cărui neconstituţionalitate se invocă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. Aceasta înseamnă că respectiva dispoziţie legală trebuie să fie aplicabilă în speţă şi să aibă înrâurire asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză. Art. 54 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 prevede că participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative asupra greviştilor sau asupra organizatorilor. Art. 54 alin. (2), a cărui neconstituţionalitate se invocă, prevede că dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă greva este suspendată sau declarată ilegală, potrivit art. 56 sau, după caz, art. 60. În prezentul litigiu, care are ca obiect declararea ilegală a grevei precum şi constatarea ilegală a grevei de protest nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 54 alin. (2), instanţa nefiind sesizată deocamdată cu aspecte ulterioare declarării ilegale sau legale a grevei (sancţionarea greviştilor, plata acestora la despăgubiri băneşti etc.).
(Curtea de Apel Piteşti, Secţia Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 316/R-CM din 8 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

Constată că, prin acţiunea înregistrată sub nr. (...), pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanta S.C. Automobile E. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Automobile E., a solicitat instanţei să dispună încetarea grevei declanşată la data de 24.03.2008, ca fiind nelegală şi să constate nelegalitatea grevei de avertisment din data de 14.03.2008.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 168/1999, arătând că acestea încalcă dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Constituţia României, în sensul că eventuala admitere a acţiunii reclamantei ar avea consecinţe directe asupra organizatorilor şi participanţilor la grevă, de natura celor prevăzute în art. 54 alin. (2), indiferent dacă greva a fost începută sau s-a desfăşurat legal sau nu, ajungându-se la limitarea dreptului constituţional la grevă.
Mai arată pârâtul că prin aplicarea alin. (2) se poate ajunge la situaţia în care greva este declarată şi desfăşurată în mod legal, şi totuşi instanţa pronunţă o hotărâre de încetare a acesteia pe motiv de exemplu că J plus unu din membrii care au declarat-o renunţă la ea, situaţie în care participanţii la grevă ar putea să răspundă disciplinar, chiar dacă ei au participat la grevă numai în perioada aceasta s-a desfăşurat în limitele legii. În această situaţie legiuitorul nu a făcut nicio distincţie între greviştii care continuă greva ilegal şi cei care au oprit-o ca urmare a intervenirii unei situaţii de încetare legală a grevei.
În subsidiar pârâtul a solicitat ca, în situaţia în care instanţa va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, să dispună suspendarea judecării cauzei până la rămânerea irevocabilă a soluţiei pronunţată prin încheierea de respingere a cererii de sesizare.
Reclamanta a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, arătând că art. 54 alin. (2) din Legea nr. 168/1999, nu are nicio legătură cu obiectul prezentei acţiuni, prin care nu se solicită şi despăgubiri de la pârât.
Prin încheierea din data de 2.04.2008 (filele 774-776), în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a art. 54 alin. (2) din Legea nr. 168/1999, şi, pe cale de consecinţă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. A fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 „participarea la grevă sau organizarea acesteia cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative asupra greviştilor sau asupra organizatorilor”, iar conform art. 54 alin. (2) „dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă greva este suspendată sau declarată ilegală conform art. 56 sau, după caz, art. 60”.
A mai reţinut instanţa că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Alineatul (1) prevede că excepţia poate fi ridicată la cererea unei părţi sau din oficiu de către instanţa de judecată, iar alineatul 3 statuează că nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a curţii constituţionale.
A apreciat tribunalul că în speţă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate reglementate de alin. (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, dar nu este îndeplinită una dintre condiţiile instituită de art. 29 alin. (1), respectiv aceea ca textul de lege criticat din punct de vedere al constituţionalităţii sale să aibă legătură directă cu obiectul cauzei deduse judecăţii.
A apreciat instanţa că dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 îşi găsesc aplicabilitatea într-o eventuală acţiune prin care s-ar pretinde de reclamantă despăgubiri materiale de la pârât, or în prezenta cauză instanţa nu a fost sesizată cu o astfel de cerere, obiectul acţiunii fiind încetarea grevei declanşată la 24.03.2008 şi constatarea nelegalităţii grevei de avertisment din 14.03.2008.
 Ca atare, tribunalul a concluzionat că excepţia de neconstituţionalitate a art. 54 alin. (2) din Legea nr. 168/1999, este inadmisibilă.
A mai apreciat instanţa că cererea de suspendare a judecării cauzei este neîntemeiată, pârâtul urmărind numai tergiversarea acesteia, însă a amânat cauza pentru o dată ulterioară soluţionării cererii de recurs împotriva prezentei încheieri.
Analizând sentinţa recurată, în raport de critica formulată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe în vigoare ori a unei dispoziţii din acestea, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
Rezultă din acest text de lege că una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a sesiza Curtea Constituţională este aceea ca dispoziţia legală a cărui neconstituţionalitate se invocă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. Aceasta înseamnă că respectiva dispoziţie legală trebuie să fie aplicabilă în speţă şi să aibă înrâurire asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.
Art. 54 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 prevede că participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative asupra greviştilor sau asupra organizatorilor. Art. 54 alin. (2), a cărui neconstituţionalitate se invocă, prevede că dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă greva este suspendată sau declarată ilegală, potrivit art. 56 sau, după caz, art. 60.
Rezultă din cuprinsul celor două texte de lege că acestea se referă la consecinţele ce decurg din grevă, fie că este organizată cu respectarea dispoziţiilor legale (alin. 1), fie că este ilegală (alin. 2). De altfel, şi pârâtul, în susţinerile sale constante în faţa instanţei de fond şi a celei de recurs, a susţinut incidenţa acestor dispoziţii legale asupra consecinţelor grevei.
Rezultă, aşadar, că în prezentul litigiu, care are ca obiect declararea ilegală a grevei precum şi constatarea ilegală a grevei de protest nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 54 alin. (2), instanţa nefiind sesizată deocamdată cu aspecte ulterioare declarării ilegale sau legale a grevei (sancţionarea greviştilor, plata acestora la despăgubiri băneşti etc.).
Eventuala declarare ca neconstituţională a dispoziţiei legale cuprinse în art. 54 alin. (2), nu are nicio înrâurire asupra soluţionării prezentei cauze, situaţie în care, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner