Prin contestaţia adresata Tribunalului Gorj, la data de 06.12.2007 şi înregistrată sub nr. (...), petitionara E.N. a solicitat instanţei, ca prin sentinta ce se va pronunta în contradictoriu cu intimata SC E. SA Grup de E. ţ., să se dispună anularea deciziei nr. 298/31.10.2007 de desfacere a contractului individual de muncă şi reintegrarea petentei pe postul deţinut anterior.
Prin sentinţa civilă nr. 2345/25.02.2008, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosar nr. (...), s-a admis contestaţia formulată de petenta E.N., în contradictoriu cu intimata SC E. SA Grup de E. ţ. S-a anulat decizia nr. 298/31.10.2007 emisă de intimată. S-a dispus reintegrarea petentei în funcţia deţinută anterior, de laborant chimist, din cadrul secţiei 9 U. Zona Grup E. ţ. A obligat intimata la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal şi motivat pârâta SC E. SA, Zona Grup de E. ţ., întemeiat pe dispoziţiile art. 299, 304 pct. 7 şi 9, 30041 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a reţinut că instanţa de fond a aplicat greşit dispoz. art. 51 alin. (2) din CCM, în sensul că a dat relevanţă de aplicabilitate competenţei profesionale la aplicarea măsurii reducerii de personal fără să ţină seama de ordinea prioritară expres stabilită prin această dispoziţie legală.
În interpretarea acestui articol rezultă că aplicarea efectivă a reducerii de personal implică 3 etape cronologice: reducerea posturilor vacante, reducerea posturilor prin desfacerea contractelor individuale de muncă ale salariaţilor care se identifică în situaţiile de la art. 51 alin. (1) lit. a)-f) din CCM, reducerea celorlalte posturi – restrictiv raportat la criteriile prev.de art. 51 alin. (2) lit. a), b) şi c) din CCM –, urmând ca nivelul de competenţă să fie aplicabil ca şi criteriu, doar în situaţii similare. Sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive contradictorii.
Instanţa de fond consideră că disponibilizarea ca măsură de încetare a D. în temeiul art. 65 şi 66 din C.N. ar fi un act unilateral de voinţă al salariatului. Instanţa de fond dă forţă probantă mai presus de dispoziţiile CCM, depoziţiei martorei N.S., iar acest mijloc de probă nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru admisibilitatea probelor.
Aşa cum rezultă din planul de restructurare, în cadrul Secţiei 9 U., din cele 24 posturi de operator extracţie gaze, sunt suficiente activităţii din zonă doar 19 posturi, desfiinţându-se 5 posturi, astfel că unitatea nu putea proceda la trecerea intimatei petente pe un astfel de post.
Legal citată, intimata E.N. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoz. art. 3041 C. proc. civ. Curtea a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 298 din 31.10.2007, emisă de recurentă, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr. 7465 din 14.08.1981 al intimatei reclamante E.N., în temeiul art. 65, 66 C.N. Motivul concedierii îl reprezintă desfiinţarea postului ocupat de salariat, respectiv a postului de laborant chimist din cadrul Secţiei 9 U., ca urmare a reorganizării activităţii zonei Grup de E. ţ..
Nu este fondat primul motiv de recurs şi anume că hotărârea pronunţată ar fi lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii întrucât, instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi anume că reclamanta are 2 copii minori în întreţinere, iar cealaltă colegă N.T., care ocupa aceeaşi funcţie de laborantă chimistă are copii majori şi că soţul acesteia nu mai era salariat al unităţii încă din anul 2005.
Pornind de la această situaţie de fapt, prima instanţă a considerat că nu au fost respectate dispoz. art. 51 din CCM. Aşa fiind, sentinţa atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, făcându-se o aplicare corectă a legii.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat, întrucât art. 51 CCM stabileşte criteriile ce trebuie avute în vedere atunci când este necesar să se aleagă între mai mulţi angajaţi pentru disponibilizare, iar la lit. a) este precizat că nu pot fi disponibilizaţi ambii soţi.
Recurenta invocă faptul că disponibilizarea reclamantei s-a datorat faptului că cealaltă salariată N.T., care ocupa aceeaşi funcţie, a fost exceptată de la disponibilizare, întrucât soţul acesteia a fost disponibilizat din E., şi este unic întreţinător de familie, întrucât art. 51 arată că aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor ce se desfiinţează, se face prin desfacerea contractelor individuale de muncă, în următoarea ordine obligatorie: dacă această măsură ar afecta ambii soţi, se va putea desface contractul de muncă doar al unuia.
Acest criteriu trebuie aplicat în situaţia în care concedierea ar privi ambii soţi în acelaşi timp, însă soţul lui N.T. a fost disponibilizat în anul 2005, la cererea sa, întrucât îndeplinea condiţiile de pensionare.
Art. 51 lit. b) din CCM arată că măsura concedierii trebuie să nu afecteze mai întâi persoanele care au copii în întreţinere. În speţa de faţă, intimata reclamantă are 2 copii minori în întreţinere, în timp ce colega acesteia avea la data disponibilizării o fată majoră.
Art. 51 lit. c) din CCM protejează salariatul care este unic întreţinător de familie, această dispoziţie neaplicându-se niciuneia dintre cele două salariate. În aceste condiţii, apare ca nejustificată aprecierea recurentei că N.T. ar fi şi unic întreţinător de familie, cu copii în întreţinere şi că ar beneficia şi de dispoz. art. 51 alin. (2) lit. c) CCM.
Curtea reţine că instanţa de fond în mod corect a apreciat că disponibilizarea intimatei a fost făcută fără respectarea criteriilor legale impuse de art. 51 CCM, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul.
