Prin sesizarea înregistrată sub nr.1A din 12 iunie 1992, Curtea Supremă de Justiţie a solicitat ca, în temeiul art.144 lit.a) din Constituţie şi al art.17 şi următoarele din Legea nr.47/1992, să se constate neconstituţionalitatea art.212 alin.5 fraza finală din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, în forma adoptată prin Legea de modificare a acestei legi.
În sesizare, Curtea Supremă de Justiţie susţine că interdicţia rudelor şi afinilor până la gradul II ai unui administrator dintr-o societate comercială cu capital integral de stat de a fi patroni sau asociaţi într-o societate privată de acelaşi profil sau cu care societatea cu capital de stat are relaţii directe, prevăzută de articolul sus-menţionat, este neconstituţională întrucât încalcă atât prevederile art.37 din Constituţie privind dreptul de asociere, cât şi cele ale art.49 privind cazurile în care se poate restrânge exerciţiul acestor drepturi. Sunt făcute, de asemenea, propuneri pentru o mai bună redactare a textului.
Potrivit art.18 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului. Acestea au prezentat în scris punctele lor de vedere conform cărora prevederile legale în discuţie sunt constituţionale.
Dezbaterile au avut loc în plenul Curţii Constituţionale în şedinta din 24 iunie 1992 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi.
Din actele şi lucrările dosarului,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
reţine următoarele:
În baza art.3 alin.(2) din Legea nr.47/1992, Curtea constată mai întâi că este competentă a soluţiona cauza, în temeiul art.144 lit.a) din Constituţie şi al prevederilor art.17 şi următoarele din Legea nr.47/1992, iar sesizarea s-a făcut cu respectarea cerinţelor legale.
Prin art.I alineatul penultim din Legea pentru modificarea art.212 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale se reglementează conditiile pentru numirea şi înlocuirea membrilor consiliilor de administraţie ale societăţilor în care statul este unic acţionar. Prevederile la care se referă sesizarea fac parte chiar din această reglementare. De aceea, interdicţia pe care o instituie aceste prevederi este o condiţie pentru numirea sau menţinerea în funcţie a unui administrator într-o societate comercială cu capital integral de stat. Pe cale de consecinţă, efectele interdicţiei se răsfrâng exclusiv asupra statutului juridic al celui propus a fi numit administrator sau care ocupă o asemenea funcţie. Această consecinţă este urmare firească a relaţiilor ce rezultă din mandatul acordat administratorilor, în temeiul căruia ei îndeplinesc funcţia încredinţată si este în concordanţă cu prevederile art.103 din Legea nr.31/1990, fără a afecta dreptul la asociere şi nici calitatea de comerciant a unei persoane ca patron.
Scopul urmărit de legiuitor este acela de a evita orice suspiciune de corupţie sau de participare la efectuarea unei concurenţe neleale în dauna societăţii cu capital integral de stat, în situaţia în care administratorul unei astfel de societăti este rudă sau afin în grad apropiat cu patronul sau asociatul dintr-o societate cu capital privat care are, sau ar putea avea, raporturi comerciale cu cea dintâi.
Faptul că redactarea textului nu este satisfăcătoare din punctul de vedere al tehnicii legislative nu trebuie să conducă la înţelegerea greşită a concepţiei reglementării şi la aplicarea acesteia la ipoteze care o depăsesc.
Textul în discuţie nu are semnificaţia de a stabili un impediment pentru rude sau afini de a fi patroni sau asociaţi la societăţi cu capital privat, astfel cum se susţine în sesizare.
Structura alineatului respectiv, locul pe care acesta îl ocupă în economia legii învederează acest lucru. Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să stabilească impedimente pentru aceste persoane - impedimente ale căror raţiuni ar fi, de altfel, greu de explicat -, el nu ar fi făcut acest lucru în contextul unor norme referitoare la numirea sau înlocuirea membrilor consiliilor de administraţie ale societăţilor comerciale cu capital integral de stat, ci al unor reglementări referitoare la societăţile comerciale cu capital privat.
Ca urmare, neafectând condiţia patronilor sau asociaţilor unor astfel de societăţi, prin aceea că nu aduce nici un fel de îngrădiri capacităţii de folosinţă a rudelor sau afinilor persoanelor care au calitatea de administratori ai societătilor comerciale cu capital integral de stat, expresia ce formează obiectul sesizării nu este de natură să încalce prevederile constituţionale referitoare la dreptul de asociere.
Este de reţinut că legea nu atribuie Curţii Constituţionale competenţa de a da o altă formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfăcător redactate, această competenţă revenind altor organe ale statului.
Faţă de cele de mai sus, Curtea Constituţională, cu unanimitate devoturi,
În numele legii
DECIDE:
1.Prevederile art.212 alin.5 din Legea nr.31 /1990, în forma adoptată pentru modificarea acestei legi, sunt constituţionale.
2.Prezenta decizie se va comunica, potrivit legii, Preşedintelui României şi se va publica în Monitorul Oficial, Partea I.
Deliberarea a avut loc în plenul Curţii Constituţionale, alcătuit din: Vasile Gionea, preşedinte, şi Viorel Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklós Fazakas, lon Filipescu, Antonie lorgovan, Florin Bucur Vasilescu, Victor Dan Zlătescu, judecători.
