Prin sentinţa civilă nr. 1675/09.11.2007 a Tribunalului Galaţi, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Internelor şi Reformei Administrative B. A fost obligată pârâta către reclamant la recalcularea drepturilor de rentă în funcţie de nivelul soldei de grad şi funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul M.A.N. începând cu data de 01.10.2004 şi la plata diferenţelor de drepturi rezultate dintre renta astfel stabilită şi cea efectiv încasată. Au fost respinse pretenţiile aferente perioadei 1 martie 2004-01.10. 2004 ca fiind prescris dreptul la acţiune.
Prin acţiunea formulată şi înregistrată sub nr. 6792/09.10.02.2007, reclamantul B.D., a solicitat în contradictoriu Ministerul Administraţiei Şi Internelor plata rentei lunare începând cu luna martie 2004, potrivit Legii nr. 210/2004.
Motivându-şi în fapt acţiunea, a arătat că potrivit art. 14 din Legea nr. 44/1994, veteranii de război decoraţi cu medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al II-lea război mondial 1941-1945 beneficiază de o rentă lunară, echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent – drepturi pe care le-a primit la zi.
Legea a fost modificată prin O.U.G. nr. 12 din 2004, în sensul că începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi funcţie, la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţională, stabilită conform legii.
A mai precizat reclamantul că începând cu 1 martie 2004, ar fi trebuit să primească o rentă lunară de 25% din solda de grad şi funcţie, a unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naţionale.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâta Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Semnificaţia noului text introdus prin O.U.G. nr. 12/2004 nu rezultă doar din interpretarea sistematică a art. 13, 14 şi 14 indice 1 din Legea nr. 44/1994 ci şi din nota de fundamentare.
Intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a egaliza toţi veteranii de război sub aspectul cuantumului rentei la care aceştia sunt îndreptăţiţi ci de a stabili drept criteriu de raportare nivelul minim al soldei de grad si/sau al soldei de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul M.Ap.N.
Prin O.U.G. nr. 12/2004 s-a urmărit înlăturarea unei inechităţi prin stabilirea unui criteriu unic de calculare a rentei pentru cei decoraţi cu astfel de medalii şi anume în funcţie de solda de grad şi/sau solda de funcţie la minim ale unui sublocotenent din M.Ap.N.
Aceasta nu înseamnă că nu se vor păstra diferenţierile justificate între veteranii de război în funcţie de categoria din care fac parte, adică în funcţie de medaliile sau ordinele care le-au fost conferite, întrucât rentele se calculează după caz în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul M.Ap.N.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii ca nefondată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat deoarece sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât şi sub celelalte aspecte de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază acesta este nefondat faţă de următoarele considerente:
Apreciem corectă soluţia primei instanţe şi împărtăşim acelaşi punct de vedere, contrar susţinerilor recurentei. Interpretarea dată de recurentă art. 141 din O.U.G. nr. 12/2004 nu se regăseşte în textul articolului invocat. Astfel, textul legal este clar, lipsit de echivoc şi prevede că, începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, stabilite conform legii.
Legiuitorul nu a prevăzut expresia „şi/sau”, aşa cum susţine recurenta ci doar cuvântul „şi”. În aceste condiţii, nu putem reţine motivele de recurs ca fiind întemeiate, faţă de normele de interpretare gramaticală a actului normativ şi faţă de faptul că recurenta adaugă la lege.
Chiar şi din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 12/2004 rezultă clar, intenţia legiuitorului indicată în ultimele fraze, în care se arată că, prezentul act normativ prevede completarea Legii nr. 44/1994 republicată în sensul că, începând cu luna martie 2004, renta veteranilor de război să se calculeze în funcţie de nivelul soldei de grad şi a soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Începând cu data de 1 martie 2004, recalcularea rentei veteranilor de război cărora le-au fost acordate ordine şi medalii pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă se raportează la nivelul minim al soldei de grad şi al soldei de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul M.Ap.N.
Astfel, în nota de fundamentarea a O.U.G. nr. 12/2004, s-a explicat faptul că legiuitorul nu a urmărit modificarea procentelor şi soldelor în funcţie de care se calculează renta, deoarece veteranii de război îndreptăţiţi la renta lunară sunt pensionaţi fie în sistemul public primind pensia de la casele teritoriale de pensie din structurile CNPAS fie în sistemul militar primind pensia de la N. sau MIRA. În funcţie de sistemul de pensii din care făceau parte, veteranii primeai rentele lunare calculate conform dispoziţiilor art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994, dar raportate după caz, fie la nivelul soldei de grad şi/sau funcţie ale unui sublocotenent din cadrul N. fie la nivelul soldei de grad şi/sau funcţie din cadrul MIRA.
Astfel, întrucât solda de grad şi solda de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul N. erau mai mari decât cele ale unui sublocotenent din cadrul MIRA, drepturile veteranilor din aceeaşi categorie erau diferenţiate fără un motiv temeinic, prin simpla apartenenţă la un sistem sau altul de asigurări sociale. Prin urmare, prin adoptarea O.U.G. nr. 12/2004, s-a urmărit tocmai înlăturarea acestei inechităţi, prin stabilirea unui criteriu unic.
Faţă de aceste considerente, motivele de recurs le apreciem ca fiind neîntemeiate iar sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică din toate punctele de vedere şi, în baza dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul.
