Prin sentinţa civilă nr. 1718/16.11.2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acţiunea reclamantului E.G. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative B. A fost obligat pârâtul către reclamant la calculul şi plata rentei de 25 % din solda de grad şi de funcţie a unui sublocotenent M.Ap.N., începând cu data de 21.09.2004. Au fost respinse pretenţiile aferente perioadei martie 2004-21.09.2004, ca fiind prescris dreptul la acţiune. Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 6426/121/21.09.2007, reclamantul E.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administraţiei şi Reformei Administrative solicitând obligarea acestuia la plata rentei în funcţie de solda de grad şi de funcţie a unui sublocotenent N., începând cu data de 1.03.2004.
În motivare a arătat că potrivit art. 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război beneficiază de o rentă şi că urmare a modificării legii prin O.U.G. nr. 12/2004, această rentă trebuia calculată nu doar în funcţie de solda de grad, ci în funcţie de solda de grad şi de funcţie la minim a unui sublocotenent N.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Reformei Administrative a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată motivat de faptul că interpretând art. 141 din O.U.G. nr. 12/2004, atât sistematic, funcţie de art. 13-14 din Legea nr. 44/1994, dar şi din înţelesul notei de fundamentare, rezultă că intenţia legiuitorului nu a fost de a egaliza toţi veteranii de război, ci de a stabili criteriul de raportare la nivelul solda de grad şi de funcţie la minim a unui sublocotenent N. La dosar au fost depuse înscrisuri.
Împotriva sentinţei civile au declarat recurs pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative B şi reclamantul E.G. Pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative B a criticat hotărârea primei instanţe considerând-o lipsită de temei legal, pentru următoarele considerente:
Semnificaţia noului text introdus prin O.U.G. nr. 12/2004 nu rezultă doar din interpretarea sistematică a art. 13, 14 şi 14 indice 1 din Legea nr. 44/1994 ci şi din nota de fundamentare. Intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a egaliza toţi veteranii de război sub aspectul cuantumului rentei la care aceştia sunt îndreptăţiţi ci de a stabili drept criteriu de raportare nivelul minim al soldei de grad si/sau al soldei de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul M.Ap.N.
Prin O.U.G. nr. 12/2004 s-a urmărit înlăturarea unei inechităţi prin stabilirea unui criteriu unic de calculare a rentei pentru cei decoraţi cu astfel de medalii şi anume în funcţie de solda de grad şi/sau solda de funcţie la minim ale unui sublocotenent din M.Ap.N.
Aceasta nu înseamnă că nu se vor păstra diferenţierile justificate între veteranii de război în funcţie de categoria din care fac parte, adică în funcţie de medaliile sau ordinele care le-au fost conferite, întrucât rentele se calculează după caz în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul M.Ap.N.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii ca nefondată.
Şi reclamantul E.G. a criticat hotărârea primei instanţe considerând-o lipsită de temei legal solicitând aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 12/2004 în sensul calculării rentei lunare începând cu luna martie 2004 în cuantum de 100 % faţă de solda de grad şi de funcţie a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în mod egal tuturor participanţilor la război indiferent de calitatea avută la data concentrării sau demobilizării.
A invocat practica judiciară în acest sens.
Cu privire la recursul declarat de pârât a solicitat respingerea acestuia, urmărindu-se a-i priva pe veteranii de război de un drept legal garantat de Constituţie.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentul-pârât Ministerul Internelor şi Reformei Administrative B, cât şi sub celelalte aspecte de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea îl apreciază nefondat, faţă de următoarele considerente:
Apreciem corectă soluţia primei instanţe şi împărtăşim acelaşi punct de vedere, contrar susţinerilor recurentei.
Interpretarea dată de recurentă art. 141 din O.U.G. nr. 12/2004 nu se regăseşte în textul articolului invocat. Astfel, textul legal este clar, lipsit de echivoc şi prevede că, începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, stabilite conform legii.
Legiuitorul nu a prevăzut expresia „şi/sau”, aşa cum susţine recurenta ci doar cuvântul „şi”. În aceste condiţii, nu putem reţine motivele de recurs ca fiind întemeiate, faţă de normele de interpretare gramaticală a actului normativ şi faţă de faptul că recurenta adaugă la lege.
Chiar şi din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 12/2004 rezultă clar, intenţia legiuitorului indicată în ultimele fraze, în care se arată că, prezentul act normativ prevede completarea Legii nr. 44/1994 republicată în sensul că, începând cu luna martie 2004, renta veteranilor de război să se calculeze în funcţie de nivelul soldei de grad şi a soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Începând cu data de 01 martie 2004, recalcularea rentei veteranilor de război cărora le-au fost acordate ordine şi medalii pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă se raportează la nivelul minim al soldei de grad şi al soldei de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul M.Ap.N.
Astfel, în nota de fundamentarea a O.U.G. nr. 12/2004, s-a explicat faptul că legiuitorul nu a urmărit modificarea procentelor şi soldelor în funcţie de care se calculează renta, deoarece veteranii de război îndreptăţiţi la renta lunară sunt pensionaţi fie în sistemul public primind pensia de la casele teritoriale de pensie din structurile CNPAS fie în sistemul militar primind pensia de la N. sau MIRA. În funcţie de sistemul de pensii din care făceau parte, veteranii primeai rentele lunare calculate conform dispoziţiilor art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994, dar raportate după caz, fie la nivelul soldei de grad şi/sau funcţie ale unui sublocotenent din cadrul N. fie la nivelul soldei de grad şi/sau funcţie din cadrul MIRA.
Astfel, întrucât solda de grad şi solda de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul N. erau mai mari decât cele ale unui sublocotenent din cadrul MIRA, drepturile veteranilor din aceeaşi categorie erau diferenţiate fără un motiv temeinic, prin simpla apartenenţă la un sistem sau altul de asigurări sociale. Prin urmare, prin adoptarea O.U.G. nr. 12/2004, s-a urmărit tocmai înlăturarea acestei inechităţi, prin stabilirea unui criteriu unic.
Faţă de aceste considerente, motivele de recurs le apreciem ca fiind neîntemeiate iar sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică şi, în baza dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmând a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative B.
În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantul E.G., acesta este tardiv pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284 alin. (2-4 se aplică în mod corespunzător.
În materia asigurărilor sociale, potrivit art. 158 din Legea nr. 19/2000, sunt aplicabile dispoziţiile generale din Codul de procedură civilă, sub aspectul termenelor de exercitare a căii de atac a recursului.
În speţă, sentinţa civilă nr. 1718/16.11.2007 a Tribunalului Galaţi a fost comunicată reclamantului E.G. la data de 24.12.2007 (fila 28 dosar fond) astfel încât termenul de exercitare a recursului pentru această parte s-a împlinit la data de 09.01.2008.
Întrucât cererea a fost depusă şi înregistrată la data de 05.02.2008, cu depăşirea termenului legal şi imperativ de recurs şi nu s-a invocat împiedicarea recurentului-reclamant printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, recursul declarat de acesta urmează a fi respins ca tardiv formulat.
