Prin sentinţa civilă nr. 406/2.06.2008 pronunţată de către Tribunalul Vrancea, s-a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat. S-a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul P.N. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Apărării Naţionale. S-a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri civile, contravaloarea pensiei suplimentare în procent de 9% pentru perioada februarie 2006-martie 2008.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată la nr. (...) reclamantul P.N. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale – Secţia Pensii Militare – pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună actualizarea pensiei militare de stat potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 479/2003 cu aplicarea prevederilor art. 1, 3, 7, 9, 22, 23, 24 din Legea nr. 164/2001, contopirea pensiei suplimentare cu pensia de serviciu cu procentul prevăzut de Decretul nr. 214/1977 pentru o perioadă de contribuţie, a fond de 29 ani 5 luni şi 3 zile; actualizarea vechimii totale ca urmare a aplicării prevederilor art. 3, 9, 22, 23 din Legea nr. 164/2001 cu modificări.
Arată reclamantul că a contestat decizia de recalculare a pensiei nr. (...)/16.02.2006.
Prin cererea formulată la 13.03.2008 reclamantul a renunţat la toate celelalte capete de cerere şi a solicitat doar contopirea pensiei suplimentare cu pensia de serviciu în baza art. 80 din Legea nr. 164/2001 cu procentul prevăzut de decretul nr. 214/1977 pentru o perioadă de contribuţie de 29 ani 5 luni şi 3 zile şi contopirea pensiei militare de stat conform prevederilor art. 48 alin. (1) lit. e din Legea nr. 164/2001 modificată cu Legea nr. 479/2003 începând cu 01 octombrie 2004.
Prin întâmpinarea şi completarea la întâmpinare pârâtul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 273/20.06.2005 iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâta Ministerul Apărării, considerând-o nelegală şi netemeinică pentru faptul că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut iar hotărârea este lipsită de temei legal.
În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii. În drept, a invocat dispoziţiile art. 299 alin. (1), art. 312 alin. 1, 2, art. 304 pct. 6, 9 şi art. 304 indice 1 C. proc. civ.
Intimatul reclamant P.N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Instanţa de recurs, din oficiu, la termenul de judecată din data de 3.11.2008, a invocat un motiv de recurs de ordine publică, în baza dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. ce se raportează la dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Astfel, s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a primei instanţe – Tribunalul Vrancea – de a soluţiona prezenta cauză în fond şi, faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac de prisos, cercetarea în fond a pricinii.
Faţă de această excepţie, ambele părţi au considerat că era competent Tribunalul Vrancea să soluţioneze cauza în fond, pentru motivul că ar fi revenit competenţa către Tribunalul Bucureşti numai în cazul în care s-ar fi contestat decizia de pensie.
Instanţa apreciază că motivul de recurs invocat din oficiu este întemeiat şi astfel este de prisos analizarea celorlalte motive de recurs invocate, faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., art. 306 alin. (2) C. proc. civilă, art. 304 pct. 3 C. proc. civ., art. 159 pct. 3 C.pr. civ..
Astfel, recurentului contestator i s-au recalculat drepturile de pensie de serviciu prin decizia nr. (...)/16.02.2006 emisă de către Ministerul Apărării Naţionale, în baza Legii nr. 479/2003 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
Prin cererea aflată la fila 69 din dosarul de fond, reclamantul intimat a precizat obiectul acţiunii solicitând, în plus, obligarea Ministerului Apărării Naţionale la contopirea pensiei suplimentare cu pensia de serviciu în baza dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 164/2001 cu procentul prevăzut de Decretul nr. 214/1977 şi actualizarea pensiei militare de stat conform prev. art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 modificată, cu menţinerea în plată şi actualizarea pensiei suplimentare.
Prin Legea nr. 19/2000 sunt prevăzute norme cu caracter imperativ prin care se instituie o competenţă teritorială excepţională, specială, a instanţelor care soluţionează cererile în materia respectivă.
Disp. art. 156 prevăd că cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Or, cererea contestatorului recurentul nu este îndreptată nici împotriva Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale şi nici împotriva unei case teritoriale de pensii.
În acest caz, devin incidente dispoziţiile tezei îi a art. 156 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora celelalte cereri de adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul.
În cauză este chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naţionale – Secţia Pensii Militare – cu sediul în B, deci competenţa teritorială excepţională de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.
Instanţa nu reţine argumentul intimatului reclamant în sensul că ar fi aparţinut competenţa Tribunalului Bucureşti numai în cazul în care ar fi contestat decizia privind drepturile de pensie întrucât actul normativ nu distinge.
Astfel, Legea nr. 164/2001 se completează cu Legea nr. 19/2000 nu numai în ceea ce priveşte contestarea deciziilor ci şi privitor la orice alte cereri ce vizează drepturile de pensie militară de stat.
Conform dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 19/2000, Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:
a) modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale;
b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere;
c) înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurări sociale;
d) deciziile de pensionare;
e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;
f) modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale;
g) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţii încheiate conform prezentei legi;
h) contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legii;
i) alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.
În consecinţă, actul normativ vizează litigii având ca obiect orice cerere în legătură cu drepturile de pensie nu numai contestaţiile. Acesta este şi raţionamentul pentru care legiuitorul, în articolul 156, face vorbire de „cereri” îndreptate împotriva caselor de pensie.
Faţă de aceste considerente arătate mai sus, hotărârea primei instanţe este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de ordine publică ce reglementează competenţa teritorială excepţională, urmând ca, în baza dispoziţiile art. 312 alin. (1), (2), şi (6) C. proc. civ., rap. la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., să se admită recursul declarat de pârâtă cu consecinţa casării sentinţei civile recurate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, cu aplicarea dispoziţiile art. 160 C. proc. civ.
