Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamantul E.Ş. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. (...). V, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să o oblige pe pârâtă să îi plătească suma de 5, 26 miliarde lei vechi, reprezentând prejudiciul produs din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor sale de serviciu.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că societatea pârâtă l-a acţionat în judecată fără aprobarea AGA – B., astfel cum prevede art. 150, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990, fără ca să publice o astfel de hotărâre în Monitorul Oficial cu desemnarea persoanei însărcinate să exercite acţiunea în justiţie şi să o înregistreze la Registrul Oficiul Comerţului pentru a fi opozabilă terţilor. Mai arată că, între el în calitate de director general – preşedinte al Consiliului de administraţie şi E.T., al şaselea succesor al său pe aceeaşi funcţie, nu există o relaţie directă, legea permiţând doar succesorului imediat să introducă acţiune, însă cu obligaţia de a solicita aprobarea AGA în cazul când constată o pagubă creată de predecesor.
Reclamantul a fost chemat în judecată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Vâlcea şi societatea pârâtă a continuat să-l denigreze, să îi strice imaginea publică, pretinzând în plenul şedinţelor de judecată că a săvârşit tot felul de fapte nelegale. Aceeaşi faptă a continuat şi în dosarul format în recurs nr. (...) în cadrul căruia Curtea de Apel Piteşti i-a dat câştig de cauză şi astfel i s-a produs un prejudiciu evaluat la suma de 5, 27 miliarde lei vechi.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiilor. art. 269 Codul Muncii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. B. S.A. s-a invocat excepţia de necompetenţă materială, pe considerentul că în cauză nu se poate invoca răspunderea contractuală izvorâtă dintr-un raport de muncă pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială reglementată de Codul muncii. Legea stabileşte care este domeniul de aplicare a jurisdicţiei muncii, iar în raport de dispoziţiile art. 281 Codul muncii, pretenţiile deduse judecăţii, astfel cum au fost precizate de reclamanţi, nu pot forma obiectul unui litigiu de muncă, ci reprezintă pretenţii de natură civilă pentru care este aplicabil dreptul comun.
La termenul de judecată din data de 10.03.2008 s-a dispus conexarea la prezentul dosar a dosarului nr. (...) aflat pe rolul aceleiaşi instanţe, dosar în care acelaşi reclamant a solicitat obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 1.000.000 lei noi reprezentând prejudiciul produs reclamantului în contextul acţionării sale în judecată în dosarele nr. (...) şi (...), ocazie cu care i-a fost stricată imaginea publică.
Prin sentinţa civilă nr. 344/9.04.2008 a fost respinsă acţiunea.
În termen legal reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, pe care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., după cum urmează:
1. Instanţa de fond, în motivarea sa, nu a făcut niciun fel de referire la dosarul conexat nr. (...).
2. În mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu există faptă ilicită a angajatorului.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, reclamantul a arătat că în speţă s-au dovedit toate condiţiile răspunderii patrimoniale: fapta ilicită şi inexistenţa unei cauze care să înlăture caracterul ilicit, vinovăţia, prejudiciul şi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul.
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile aduse, Curtea reţine următoarele:
Primul motiv de recurs este fondat.
La termenul de judecată din data de 10.03.2008 (fila 137din dosar 3521 şi fila 58 din dosarul 294), Tribunalul Vâlcea a dispus conexarea la dosarul nr. (...), ce face obiectul prezentului recurs, a dosarului nr. (...) aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
În acest ultim dosar acelaşi reclamant a solicitat obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 1.000.000 lei reprezentând prejudiciul produs reclamantului de către pârâtă, în timpul exercitării obligaţiilor de serviciu. În acţiunea reclamantul a arătat că a fost chemat în judecată, fără aprobarea AGA B., neexistând o hotărâre publicată în Monitorul Oficial şi înregistrată la Registrul Oficiului Comerţului şi fără ca între reclamant şi al şaselea său succesor pe aceeaşi funcţie să existe o relaţie directă prevăzută de lege, care permite doar succesorului imediat să introducă acţiune. În dosarele promovate reclamantul a fost denigrat şi i-a fost stricată imaginea publică, astfel că se impune repararea prejudiciului.
Cu toate că instanţa a fost legal investită şi cu soluţionarea dosarului nr. (...), totuşi ea nu a analizat acţiunea ce face obiectul acestui dosar, în considerentele sentinţei recurate nefăcându-se niciun fel de referire la această acţiune.
În aceste condiţii, Curtea apreciază că în ceea ce priveşte dosarul nr. (...), tribunalul nu a cercetat fondul cauzei, situaţie faţă de care, în raport de decizia nr. XXI/12.06.2006 pronunţată de Înlta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, va admite recursul şi va casa sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. În rejudecare urmează ca instanţa să analizeze fondul cauzei şi de asemenea va avea în vedere şi criticile formulate în celălalt motiv de recurs al reclamantului.
